Astăzi, 27 martie, se împlinesc 107 ani de la Unirea Basarabiei cu România, eveniment ce a reprezentat un moment esenţial pentru anul istoric 1918, care a culminat cu Marea Unire a tuturor românilor de la 1 decembrie.
În data de 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia, întrunit la Chișinău, a adoptat Unirea Basarabiei cu România. Unirea era de fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia țaristă în anul 1812.
„Trăiască Unirea Basarabiei cu România deapururi și pentru totdeauna”, încheie documentul semnat de președintele „Sfatului Țării”, Ion Inculeț, la 27 martie 1918, la Chișinău.
Decizia a fost adusă la cunoştiinţa primului ministru Marghiloman, care, în numele poporului român, a guvernului României şi al Regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea. Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”.
Conferința de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România, iar țări precum Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia au semnat un tratat politic prin care recunoșteau suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei.
Istoria a consemnat existenţa, sub un singur stat, a celor două teritorii separate de Prut, timp de doar 22 de ani. La 28 iunie 1940, un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin, fiind adresat României, a consemnat cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică.
Dincolo de actele istoriei, rămâne același spirit, același ideal dorit de toți românii, de pe ambele maluri ale Prutului, generație după generație – Unirea Basarabiei cu Patria Mamă.
