Cum poţi ajunge bogat peste noapte atunci când ai o funcţie importantă, care inspiră încredere? Simplu. Te bagi la un trafic de influenţă baban şi te-ai scos.
Cazul pe care-l voi prezenta în rândurile următoare este real 100%. După ce veţi citi poate veţi înţelege şi care sunt motivele pentru care am paria tot ce deţinem contra unui singur leu că un anumit bugetar este nu coruptibil, ci corupt de-a binelea!
O anumită firmă din Costeşti a prestat o serie de lucrări pe raza comunei Călineşti, în perioada în care primar era penalul Nicolae Gavrilescu. Lucrările aveau o valoare totală de peste 5 miliarde lei, bani pe care Gavrilescu nu i-a plătit. Au urmat alegerile, iar primăria a fost câştigată de Gheorghe Ionescu, cel care, evident, din motive obiective a refuzat să facă plata. (Lucrarea nu era tocmai OK din punct de vedere al încredinţării, fusese executată pe baza unei înţelegeri dubioase cu Gavrilescu etc.)
Firma din Costeşti intrase cumva în moarte clinică. Tocmai era controlată de DGFP Argeş, care descoperise cheltuieli nedeductibile înregistrate eronat, în valoare de aproape un miliard de lei, pe care inspectorii le-au transformat în datorii la bugetul de stat. Au urmat blocarea conturilor şi, evident, mari probleme de lichidităţi pentru firmă.
Patronul firmei în cauză avea mare nevoie de bani, fiindcă altfel, printre altele, l-ar fi părăsit amanta cu vreo 20 de ani mai tânără. Aşa că s-a gândit la o soluţie salvatoare. A discutat cu un „oficial”, de fel din zona Costeştiului, care s-a oferit să-l ajute să-şi primească banii. Comisionul negociat de cei doi era unul pe măsură: 1,5 miliarde lei vechi!
Care era procedura? Foarte simplu: şpăgarul s-a angajat să vorbească cu preşedintele Consiliului Judeţean de la acea vreme, Constantin Nicolescu, pe care urma să-l determine să aloce de la bugetul CJ suma de bani necesară acoperirii „investiţiei” de la Călineşti.
De ce credeţi că nu s-a comis infracţiunea? Aflaţi în premieră astăzi, din „Ziarul de Argeş”. Un jurnalist incomod (poate vă prindeţi cine este!), care auzise cu urechile lui toată tărăşenia de la afacerist (care se lăudase într-un anumit cerc că-şi va rezolva problema cu ajutorul unui personaj influent), a mers la Constantin Nicolescu şi i-a povestit toată treaba. Nicolescu – care, între noi fie vorba, se cam albise la faţă – a înţeles că nu-l putea ajuta pe cel cu traficul de influenţă, pentru că… nu se mai putea!
Iar din acel moment am înţeles un lucru. Modelul de cinste şi corectitudine, marele luptător pentru ordine şi legalitate în pieţe şi aiurea, papagalul pentru care nişte proşti au ieşit chiar în stradă la un moment dat, era doar un şpăgar. Un şpăgar ordinar!
De data asta nu i-a ieşit. Credeţi însă că era prima dată? Să fim serioşi!
Acum poate înţelegeţi de ce una-alta…
D.M.D.
