Deocamdată, punem şi noi câteva întrebări, la care aşteptăm răspunsuri. Fie de la doamna prodecan Delia Duminică, fie de la conducerea Universităţii din Piteşti.
Cum naiba a ales dl. Petre Duminică tocmai facultatea unde soţia sa era conferenţiar universitar şi, ulterior, prodecan? Nu este o incompatibilitate morală? Mai ales dacă luăm în calcul faptul că distinsul om de arme nu trecea prea des pe la cursuri, existând studenţi care ne-au declarat că nu l-au văzut niciodată!?
De ce ar vrea un militar să fie licenţiat în jurnalism? Nu cumva doar pentru că o licenţă, uşor obţinută, nu strică niciodată? Iar dacă soţia e prodecan, este evident că profesorii au tendinţa să fie mai mult decât drăguţi la examene. Plus că prezenţa devine facultativă…
Credeţi că soţul doamnei prodecan Delia Duminică s-a mulţumit cu studenţia întârziată (cursuri între 2011-2014, licenţa obţinută în 2014)? Înseamnă că nu ştiţi cu cine aveţi de-a face! Ulterior, imediat după ce a absolvit facultatea şi a devenit practic jurnalist cu patalama, Petre Duminică a mers mai departe. Între 2014 şi 2016 a urmat cursuri de master în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţământ. Probabil acum lucrează la un doctorat cu tema: „Soţia mea – prodecanul din umbră”!
În fine, trebuie să recunoaşteţi, dragi cititori, că familia Duminică este un model de dibăcie în aceste vremuri tulburi. În politică, dar şi în lumea universitară, prodecanul Delia Duminică se simte ca un peşte în apă. Sau, mai plastic, ca balena cu cocoaşă în apele Oceanului Indian!
Revenim, pentru că sunt multe, foarte multe aspecte care ar trebui lămurite. Sau măcar prezentate opiniei publice.
D.M.D.