,,Mult așteptatele legi ale educației au ieșit la lumină la șapte ani de la momentul lansării primelor consultări pentru proiectul ”România educată”. Mult sau puțin – asta depinde de percepția fiecăruia asupra timpului și asupra mizei. Cert este că un copil născut acum șapte ani este deja elev în ciclul primar și se uită probabil cu multă nedumerire în jur. La fel de adevărat este faptul că în ultimii șapte ani educația din România a regresat în toate componentele – acces, incluziune, performanță – și a atins probabil o limită dincolo de care nu mai poate coborî.
Am primit și parcurs proiectele de legi ale educației, varianta 2023 și aștept cu interes dezbaterile de la Comisia de Învățământ a Senatului, care are și ultimul cuvânt asupra lor. Am pus o serie de bile albe în dreptul ambelor legi. Astfel, salut în mod deosebit integrarea cadrului suport pentru investițiile pe educație din PNRR, adoptarea unor elemente care se regăsesc deja în sistemele de educație dezvoltare (portofoliul educațional, microcreditele, curriculum la decizia elevului din oferta școlii), bacalaureatul tehnologic, întărirea componentei de etică și autonomie universitară.
Recunosc însă că în forma actuală legile educației au și zone gri. Cred că discuția despre admiterea în liceu și creșterea numărului de probe la bacalaureat este departe de a se fi încheiat. Avem nevoie de mai multe garanții că nu se restrânge accesul copiilor la educația de calitate, că nu crește riscul practicii neloiale a meditațiilor și că nu punem o presiune suplimentară pe absolvenții de liceu. PSD susține totodată crearea unui cadru mai solid care să permită integrarea copiilor născuți și crescuți în diaspora în sistemul de învățământ din România. Nu în ultimul rând, eu rămân la părerea că mai avem de lucru la capitolele siguranță și disciplină în școli și consolidarea statutului profesorilor.
Dincolo de aspectele punctuale – la care sunt convins că se pot găsi soluții în perioada imediat următoare – consider că legile educației trebuie să clarifice rapid două lucruri: impactul bugetar și calendarul de implementare. Susțin cu două mâini ținta de alocare a minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat pentru educație, dar vreau să aud de la cei care gestionează banii țării că acest deziderat este și posibil și realizabil. Cred că e momentul să trecem de la ținte dezirabile la ținte realizabile și să învățăm cu toții să ne respectăm mai bine promisiunile! În același timp, recunosc că mă încearcă un sentiment de îngrijorare când realizez că sunt sute de acte normative care urmează a fi modificate sau create de la zero pentru a susține noul pachet de legi. Nu cred că ar strica nimănui să vedem un calendar clar de implementare și o ordonare a priorităților! Asta pentru ca ”mai târziu” să nu fie ”prea târziu”!
