Ne-a părăsit un artist: FLORIN DUMITRU, impecabilul

0
738

*Cristian SABĂU

Când am auzit de moartea lui Florin, la început mi s-a părut o glumă proastă. Era greu de recepţionat şi „procesat” o astfel de veste, cu atât mai mult cu cât ştiam că tratamentul pe care-l făcea dădea roade, el era optimist şi, mai ales, nu-l lăsau să plece dintre noi planurile şi programele pe termen lung pe care le făcuse şi la care ţinea foarte mult. Iar între aceste planuri, unul cu realizare imediată era concertul pe care şi-l programase pentru 8 Martie, când ar fi trebuit să ne spună multe şi să ne cânte refrene pe care nu mulţi le mai cântă… De aceea plecarea lui Florin spre alte orizonturi este cu atât mai dureros resimţită.7 mar cortegiu

E greu să scriu despre FLORIN DUMITRU la trecut, mai ales după cât de prezent a fost în viaţa culturală argeşeană în ultimul deceniu. Ca artist cu adevărat polivalent, acoperind roluri din orice registru dramatic, ca showman, ca manager cu viziuni novatoare sau ca un admirabil şi foarte simpatic conviv. 7 mar Florin 2Aş vrea să mi-l aduc aminte cu vorbele scrise despre unul dintre recitalurile sale de poezie şi muzică într-un articol publicat acum mai bine de un deceniu, articol intitulat „florin dumitru: Poezie şi teatru”:

„Florin Dumitru este un actor polivalent. Poate să joace teatru, să recite versuri, să cânte, să (în)cânte… De fapt asta înseamnă actor complet. Un actor care poate susţine un one man show, tip de spectacol mai rar prezentat pe scena piteşteană. Un spectacol de divertisment de înaltă ţinută, fără sofisticării inutile, dar şi fără rabaturi popularităţii ieftine. Florin Dumitru şi-a făcut un program estetic din combaterea vulgarităţii şi kitsch-ului care, din păcate, abundă în programele multor canale TV şi posturi de radio comerciale.

7 mar Comedia erorilor 17 mar Comedia erorilor 2Show-ul lui Florin Dumitru este o întâlnire amicală cu muzica şi poezia de calitate. Cu talent actoricesc, cu voce potrivită pentru muzica folk şi cu capacitatea de a comunica cu sala într-o manieră foarte directă, Florin Dumitru a oferit un spectacol deosebit. Un spectacol conţinând valorile poetice şi muzicale pentru care se vede că are o fierbinte pasiune, pasiune pe care le-o împărtăşeşte celor care au fericita inspiraţie de a-l întovărăşi pentru ceva mai mult de o oră. Răstălmăcindu-l (un pic) pe Edison, cel care ne-a dat lumină (electrică!), am spune că spectacolul este un timp al artei adevărate emanate din îmbinarea talentului şi muncii serioase.7 mar dezbatere

Din lirica universală răspund la chemarea lui Florin Dumitru mai ales Shakespeare şi Esenin, dar programul conţine şi o frumoasă selecţie de poezie românească (de la Minulescu la Păunescu) recitată şi/sau cântată. Cu acompaniament de ghitară, pe muzica unor foarte inspiraţi compozitori ca Dan Andrei Aldea, Dorin Liviu Zaharia, Mircea Bodolan, Alexandru Andrieş, Mircea Vintilă… Spectacolul este chiar un curs scurt de poezie şi un compendiu de muzică de calitate prezentat în limitele decenţei şi bunului-gust. Chiar şi atunci când este adusă în discuţie Cămaşa de noapte a Mirunei… Îmbinând lirismul şi anecdota, programul spectacolului (regia Bogdan Cioabă, scenografia Cristina Ciucu, regia 7 mar Florin 1tehnică George Paris) este echilibrat, plăcut, bine primit de către publicul de cele mai variate vârste şi aspiraţii existenţiale. Spectacolul poartă amprenta profesionalismului, iar prin prestaţia scenică actorul confirmă selecţionarea sa ca participant la festivaluri internaţionale din Anglia, Scoţia, Franţa. Este o şansă pentru cei care nu l-au ascultat la Edinburg sau la Paris să-l asculte la Piteşti. O şansă care ar trebui să fie folosită.”

Cred că faţă de cele scrise acum mai bine de un deceniu ar mai fi de subliniat natura de perfecţionist a lui Florin Dumitru care a modificat şi amplificat continuu spectacolul iniţial prin abandonarea zonei de anecdotică uşoară şi foarte accesibilă publicului pentru mize mai înalte, mult mai spirituale. „Recursul la clasici” este productiv, publicul este receptiv la paginile de istorie şi cultură recente, ca şi la şarja poetică minulesciană „Celei care minte”, mereu cu efect vizibil, palpabil, mai ales asupra foarte tinerelor domnişoare din public. Care se regăsesc sau nu, dar, vorba politicii noi, „achiesează”. Momentele de recunoştinţă şi pioasă aducere aminte pentru marii actori, cântăreţi şi poeţi plecaţi dintre noi în ultimii ani apar pe un ecran mare în faţa căruia cel care îi invocă este mic, mic, mic, dar conştient că a împărtăşit şi încă mai împărtăşeşte aceleaşi idealuri şi valori, că acea comuniune odată stabilită nu poate fi sfărâmată, vraja nu poate fi ruptă decât odată cu ultimul acord. În forma cea nouă a recitalului (ediţia 2015), pe ecranul integrat spectacolului trec acei magi ai captării mulţimilor, poeţii Adrian Pǎunescu şi Grigore Vieru, mari poeţi ai neamului ca Marin Sorescu, Nichita Stǎnescu, cantautorii Valeriu Sterian, Tatiana Stepa, dar şi marii actori Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Adrian Pintea, Florian Pittiş… câte o lumânare şi un acord de remember pentru fiecare… Asta e, şi e bine că-i aşa şi că „sfârşitul nu-i aici”, cum a cântat în final publicul antrenat de acordurile ghitarei lui Florin Dumitru şi muzicii lui Bob Dylan, Joan Baez, Florian Pittiş, Păsării Colibri şi a altor îndrăgostiţi de balade…

7 mar Florin 3M-am gândit cam ce cuvânt ar putea caracteriza de unul singur personalitatea lui Florin Dumitru. Am încercat mai multe, dar am ajuns să fiu convins că cel mai bine i se potrivea adjectivul IMPECABIL. L-am cunoscut ca spectator al spectacolelor în care juca în Piteşti, Mioveni, Slatina, Kragujevac, am făcut ceva kilometri împreună, am băut ceva cafele, am discutat mult, am contribuit (cu puţin!) la două dintre proiectele în care a pus mult suflet (zarzuela „La corte del faraon” la Filarmonica piteşteană, din păcate rapid abandonată, şi versiunea în spaniolă a spectacolului „Aşchiuţă în poveşti”). L-am văzut de mai multe ori în toate rolurile pe care scena piteşteană i le-a oferit. În toate ocaziile, în elanul artistic de pe scenă, în foaierul transformat în sală de dezbateri, în autocar sau la cafenea, Florin DUMITRU era IMPECABIL. De la grija cu care se îmbrăca, asortându-şi vestimentaţia, până la modalitatea ponderată, dar fermă cu care argumenta, avea un comportament de adevărat arbitru al eleganţei, un soi de Petronius argeşean de la început de mileniu III…

Aprecierea publicului, dar şi capacitatea de a coagula proiecte îndrăzneţe, dispariţia sa ca pierdere importantă au fost certificate şi de prezenţa în cortegiul său funerar a capilor judeţului. Dar poate că darurile lui vor fi mai bine apreciate pe-acolo pe sus… Pentru că prezenţa lui Florin Dumitru la Piteşti – o spun apăsând fiecare cuvânt – a fost o şansă care, din păcate, n-a fost suficient folosită… La despărţire îi doresc lui FLORIN nu atât să se odihnească în pace (acolo sus, lângă prietenii săi Florian Pittiş şi Adrian Pintea), cât să aibă parte de succesul meritat şi de multe şi călduroase aplauze… Ale îngerilor.7 mar Da' nu te mai fatai 1

7 mar Da' nu te mai fatai 2