Limbricul cerşetor al gazetăriei argeşene, poetul boschetar Florian Silișteanu, a ieşit la război cu binefăcătorii lui!

0
455

Gazetăria este profesia cea mai alterată, cea mai viciată, cea mai virusată… Printre oameni oneşti, care simt chemarea de a lupta împotriva corupţiei, a imposturii, a nemerniciei, s-au strecurat tot felul de lepre, de panarame, de cerşetori eterni, care au înţeles că, ascunzându-se printre ziarişti, pot avea acces la tot felul de oficialităţi, la personalităţi, la banchete şi chermeze.

Mi-e scârbă de astfel de boschetari degeneraţi, milogi trişti ai ultimilor 30 de ani, aşa că de cele mai multe ori nu-i bag în seamă.

Numai că, uneori, şobolanii merg prea departe.

Florian Silișteanu le spune jurnaliştilor că este scriitor şi scriitorilor că este jurnalist. Oamenilor din administraţie, cultură, oamenilor de afaceri, medicilor, patronilor din HORECA etc. nu le spune nimic. Pentru că toţi îl ştiu drept milogul absolut!

Ion Dumitru, primarul de la Albota, este prieten cu mine. Este omul care a adus Albota din preistorie în mileniul al treilea. A construit la Albota tot ce se putea construi, deşi comuna are un buget mult mai mic decât restul comunelor din aşa-numita Zonă Metropolitană Piteşti!

Este un om în vârstă, cu o familie frumoasă și cu realizări remarcabile, care ar trebui respectat! Silișteanu, milogul, îi scrie pe facebook că umblă neîmbălsămat pe stradă! Îi spune că este mare dobitoc şi o s-o mierlească în curând! Băi, Siliștene, câinele moare de drum lung și tu, prostule, de grija Ducelui!

Mai scrie, chinuit ironic, şi despre Cristian Vasile de la săptămânalul „Jurnal de Argeş”, unul dintre decanii de vârstă (şi de experienţă!) ai jurnalismului argeşean. Care, vezi Doamne, l-a certat pe el, poetul vieţii, pentru comportamentul lui de panaramă!

Şi Cristi Vasile îmi este coleg şi prieten. Am lucrat împreună şi îl consider un om deosebit!

Fiindcă îi cunosc pe cei doi şi pe alţii în care acest Silișteanu Florian aruncă cu bale şi insulte, mă „interpun” şi eu în discuţie, vorba lui Bobonete!

Silișteanu nu este ziarist. Nu este nici poet. Nu este altceva decât un cerşetor, un milog care a cerut bani în lunga şi penibila lui carieră de aurolac al profesiei de la sute de persoane. Le-a cerut bani să bea, să fumeze, să mănânce, de benzină, să-şi ia haine etc. Le-a cerut bani pentru fel de fel de festivaluri, şuşanele şi manţocării, toate eşecuri glorioase. Până şi apartamentul l-a primit imediat după Revoluţie printr-o cerşetorie sinistră, în care a pretins că intră în greva foamei până i-a prostit pe decidenţii de-atunci, pe care oricum nu-i dădea inteligenţa afară din casă!

Şefii lui de la „Curierul zilei” l-au angajat şi l-au dat afară de zeci de ori. Le-a dat ţepe monumentale, aşa cum a făcut-o şi pe la celelalte o mie de locuri de muncă pe unde a bântuit, la prăduială. A fost purtător de cuvânt al fostului bulibaşă Tortică de la Stănești, l-a aburit pe fiul ăluia cu bani mulţi de tot (noroc că Alteţa Sa imperială a uitat repede, că, deh, aşa fac capetele încoronate, sunt generoase!).

De ce s-a enervat Silișteanu? Pentru că Ducele de la Albota l-a dat în fapt că a parazitat, ca o lepră ce este, aniversarea a 25 de ani de la înființarea Asociaţiei Comunelor din România, eveniment, unde poetul nepereche a făcut circ şi a cerut bani de la mai toţi primarii prezenţi! Nu le-a făcut oferte de colaborare, nu le-a cerut contracte, ci le-a cerut bani pentru că… are nevoie. „Barem 50 de lei, primare!”, le spunea celor reticenţi!

Omul n-a făcut nimic ilegal, pentru că legea permite să fii milog! Iar Sile are experienţă cât zece clanuri laolaltă!

De ce s-a supărat Cristian Vasile şi l-a certat pe Silișteanu? Nu, nu doar pentru că poetul este o panaramă cu condei, iar bossul de la „Jurnalul”, care i-a dat să mănânce lui Sile de zeci de ori în trista lui viaţă de poet milog, avea tot dreptul!

Ci şi pentru că jurnaliştii adevăraţi nu mai pot accepta impostura. Nu mai pot accepta ca toţi să fim băgaţi în aceeaşi oală doar pentru că un pulache cerşetor şi alţii asemenea lui fac adevărate circuite din primar în primar, din deputat în deputat, cu mâna larg întinsă şi veşnic „în nevoie”.

Acum două zile, Florian Silișteanu pretindea că a făcut un AVC. Dar îşi făcea selfiuri de pe un scaun cu rotile în incinta SJU Piteşti şi scria poezii pe facebook. Aşa cum, fireşte, fac toţi cei care suferă accidente vasculare cerebrale. Pentru cei care nu înţeleg, vă spun că simptomele unui AVC te fac confuz, incoerent, ameţit, într-un cuvânt eşti praf, nici vorbă să scrii poezii şi să comentezi, cu zâmbete largi pe mufă, urări de moarte şi suferinţă pentru oameni care, ca primarul Ion Dumitru, ţi-au dat de zeci şi zeci de ori bani, fiindcă nu mai scăpau de tine!

Evident, descinderea la spital se înscrie în aceeaşi logică: posibilitatea ulterioară a unei noi etape de milogeală consolidată, gen „N-aţi văzut ce-am păţit? N-am, mor de foame! N-am bani de medicamente!” etc.

Să-i fie ruşine lui Silișteanu? N-are să vadă cineva aşa ceva vreodată!

Să le fie ruşine celor care-i dau bani, întreţinând acest stil jegos, de boschetar milog, al poetului de trist renume?! Categoric DA!

D.M.D.