Chiar dacă îndemnul se referea atunci, înainte de toate, la afirmarea identităţii naţionale, el are şi astăzi o rezonanţă vie.
Astăzi, de Ziua Națională a României, îndemnul meu către toți cei care simt românește este să vorbim mai puțin și să acționăm mai mult. Să demonstrăm că ne iubim țara prin fapte. Să continuăm proiectele în derulare și să lansăm altele noi, de anvergură, curajoase, pentru românii din România, din Basarabia, pentru comunitățile istorice de români din Ucraina, Serbia și Bulgaria, plus cei care formează diaspora românească.
Vă reamintesc faptul că în 1912, la București, se comemorau 100 de ani de la pierderea Basarabiei. În 1916, aproape nimeni din clasa politică nu se gândea că unirea se va întampla peste 2 ani. Autoritățile de atunci au tăcut, dând senzația că nu exista niciun proiect de țară, că visul unirii era o bătălie pierdută, fără să renunțe la idealul unei ROMÂNII MARI, PUTERNICE și DEZVOLTATE.
Statul Român Unitar s-a realizat cu sacrificii, dar pe cale pașnică, datorită viziunii și inteligenței clasei politice de atunci. Iată de ce, astăzi, de Ziua naţională, vă doresc din tot sufletul ca aspiraţiile pentru o Românie stabilă, puternică, dezvoltată, a siguranţei sociale şi a bunăstării, în care demnitatea naţională este indisolubil legată de competitivitate şi inteligenţă creatoare, de valori materiale şi spirituale universale, la care şi noi, românii, ne-am adus şi, cu siguranţă, ne vom aduce şi în continuare contribuţia, să se desăvârsească.
La mulți ani!