*Cristian SABĂU
Aveam de gând să scriu ceva scurt, un fel de prezentare succintă a noului Festival de Teatru „Liviu Ciulei”, dar prietenul Mircea M. Ionescu, pe care unii îl cunosc din sport, alţii din teatru (mai mult ca dramaturg, dar şi ca manager de teatru), a publicat pe Facebook o prezentare mult mai succintă decât aş putea eu s-o fac. O prezentare care face parte dintr-un cunoscut ciclu de articole despre fenomenul teatral semnate de Mircea M. Ionescu sub numele de „Amanta mea Thalia”.
PITEȘTI, ORAȘUL CU DOUĂ FESTIVALURI DE TEATRU!
*Mircea M. IONESCU
…Noua conducere a Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti, DAN TUDOR, manager general, şi MARIUS ZARAFESCU, director artistic, altfel spus un practician cu mare succes de public, ca Actor şi Regizor, şi un Teoretician de elită, a debarcat în Oraşul lui Dobrin cu multe idei şi mare pasiune de a face din plecare la Piteşti o Citadelă a teatrului de calitate, dorit de public!
…Un Nou Festival, cu o temă bine aleasă (Comicul necesar), gândit să se desfăşoare numai în weekend, când vine mai toată lumea la teatru, cum s-a întâmplat şi în primele două zile (5-6 noiembrie) din festival, Sala Mare fiind plină!… Concret, cele patru weekend-uri din noiembrie fac din Piteşti un punct de atracţie pe harta teatrului nostru.
…Altă idee de ecou a fost şi invitarea în festival a patru teatre, fiecare urmând să prezinte câte două spectacole! „Uvertura” a semnat-o valorosul Teatru Naţional „Satiricus I.L.Caragiale” Chişinău, cu „Revizorul” şi „Fără pijamale”, ambele în regia remarcabilului Sandu Grecu, ambele ovaţionate!
…Valorosul Teatru Naţional „Marin Sorescu” Craiova a fost prezent pe scena de la Davila cu producţiile „Retroelectro” (regia Bogdan Georgescu), în 19 noiembrie, şi „1,2,3… Bebe” (20 noiembrie), sub bagheta regizorală a cunoscutului Alexandru Boureanu.
…Ultimul weekend de festival la Piteşti a prezentat, în 26 noiembrie, premiera teatrului organizator „Volpone”, în regia experimentatului Bogdan Cioabă!… Ca ultima cortină să cadă, duminică, 27 noiembrie, cu o splendoare de spectacol, „Mitică Popescu”, superba piesă a lui Camil Petrescu, producţia Teatrului „Nottara” Bucureşti, în regia debordantă a lui Dan Tudor, care reuşeşte şi un minunat rol mic, noul manager al Teatrului „Alexandru Davila” fiind, în opinia mea, un Rege al comediei ca actor şi în postura veche, a directorului de scenă, şi nouă, a celui de teatru!
…În Oraşul lui Dobrin, teatrul a luat un nou start! SUCCES!
***
Chiar bine – recunosc! – le zice/scrie prietenul Mircea M. Ionescu în această informaţie sintetică, care păstrează şi trăsături de individualizare ale spectacolelor participante la ediţia I a Festivalului Liviu Ciulei. Nu pot să nu observ reverenţele pe care prietenul Mircea le face tuturor celor implicaţi în noul festival piteştean, de la managerul teatrului organizator („acel rege-al comediei¨, cum ar fi zis un clasic) până la cunoscuţii, experimentaţii, remarcabilii, valoroşii şi/sau iluştrii regizori ai pieselor invitate în festival. Mai rar aşa preţuire pe faţă între colegii care-şi împart parcela teatrală.
Judecând după startul bun, Teatrul Davila are şansa unui reviriment. Contează – în primul rând – atragerea în săli a unui public latent, acel public dornic de spectacole de teatru, dar care n-a fost pe deplin satisfăcut de ceea ce i s-a oferit în trecut. Dar important este ca noua conducere – din diverse motive – să nu piardă vestiarul, cum ar spune, cred, mai sus amintitul Mircea M. Ionescu, care în depărtatul deceniu 7 a ratat şansa de a fi coleg cu mine la Ştiinţa Petroşani ca demidemelé, uvertură sau troacar cum se spunea pe atunci. Pe atunci când echipele studenţeşti din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Petroşani şi Cluj făceau faţă cu brio echipelor unor cluburi mari (Griviţa Roşie, Steaua şi Dinamo) şi când România juca ca de la egal la egal cu marile puteri ale rugby-ului european. Dar să ne ferim de extremismul nostalgiei!
***
Foarte bună iniţiativa noii conduceri a teatrului aceea de a oferi publicului piteştean o lună de spectacole vesele grupate în tema „Comicul necesar”. Într-adevăr, în aceste vremuri de încruntare permanentă, de ameninţări combinate (climatice, politice, militare, sanitare etc.) avem nevoie de zâmbet şi de râs, dacă se poate de râsul în hohote… ca să mai uităm noi cei ameninţaţi – măcar două ore – de cele ameninţări perfide şi generatoare de nelinişte, nesomn, neînţelegere… E clar, acel comic este curat necesar, coane Tudorică, să-ţi trăiască familia (şi să o vezi mai des)!