„Tema primei ediţii a Festivalului Internaţional Liviu Ciulei, COMICUL NECESAR, vrea să fie un semnal benefic pentru fiecare spectator… În definitiv, COMICUL NECESAR este o matrice existenţială salvatoare, purificatoare pentru starea noastră sufletească” – Dan Tudor, directorul festivalului
*Cristian SABĂU
Aveam de gând să scriu ceva scurt, un fel de prezentare succintă a noului Festival de Teatru „Liviu Ciulei”, dar prietenul Mircea M. Ionescu, pe care unii îl cunosc din sport, alţii din teatru (mai mult ca dramaturg, dar şi ca manager de teatru), a publicat pe Facebook o prezentare mult mai succintă decât aş putea eu s-o fac. O prezentare care face parte dintr-un cunoscut ciclu de articole despre fenomenul teatral semnate de Mircea M. Ionescu sub numele de „Amanta mea Thalia”.
Aşa că îl lăsăm pe Mircea M. să se desfete cu amanta dumisale, iar noi purcedem la o informare mai en détail către publicul nostru. Şi cum e datina la români în ultimii 30 şi ceva de ani, doar n-o să las frumuseţe de text ca după câteva zile să se piardă pe FB… Aşa că am hotărât că e momentul să-l integrez în prezentul articol pe care am să-l „semnez propriu”, cum se spunea prin anii postalfabetizării poporului, adică prin depărtaţii ani ’70 ai trecutului mileniu. Un articol care – si-gur! – va rămâne cât va fi patria română (cum spunea un alt clasic), articol cu care chiar acum, stimate cititor, vă desfătaţi…
PITEȘTI, ORAȘUL CU DOUĂ FESTIVALURI DE TEATRU!
*Mircea M. IONESCU
…Noua conducere a Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti, DAN TUDOR, manager general, şi MARIUS ZARAFESCU, director artistic, altfel spus un practician cu mare succes de public, ca Actor şi Regizor, şi un Teoretician de elită, a debarcat în Oraşul lui Dobrin cu multe idei şi mare pasiune de a face din plecare la Piteşti o Citadelă a teatrului de calitate, dorit de public!
…Startul a fost spectaculos! Fără să renunţe la clasicul Festival al Teatrelor de Studio de la Piteşti (a XXVII-a ediţie se va ţine în perioada 2-7 mai 2023), noii timonieri au lansat încă un Festival de Teatru în Trivale, sub onoranta titulatură Festivalul „Liviu Ciulei”, remarcabilul Regizor, Scenograf, Arhitect, „nume respectat în lumea-ntreagă”! Titanul teatrului, Liviu Ciulei, cel care a zămislit frumoasa Sală Studio a teatrului argeşean, verificând fiecare scândură pentru a asigura o acustică la cotă europeană!
…Un Nou Festival, cu o temă bine aleasă (Comicul necesar), gândit să se desfăşoare numai în weekend, când vine mai toată lumea la teatru, cum s-a întâmplat şi în primele două zile (5-6 noiembrie) din festival, Sala Mare fiind plină!… Concret, cele patru weekend-uri din noiembrie fac din Piteşti un punct de atracţie pe harta teatrului nostru.
…Altă idee de ecou a fost şi invitarea în festival a patru teatre, fiecare urmând să prezinte câte două spectacole! „Uvertura” a semnat-o valorosul Teatru Naţional „Satiricus I.L.Caragiale” Chişinău, cu „Revizorul” şi „Fără pijamale”, ambele în regia remarcabilului Sandu Grecu, ambele ovaţionate!
…În weekend-ul II (12-13 noiembrie) pe scena piteşteană a fost Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, cu spectacolele „Toxic”, în regia lui Florin Piersic-junior, şi „Piatra din casă” de Vasile Alecsandri, în regia ilustrului Alexandru Dabija!…
…Valorosul Teatru Naţional „Marin Sorescu” Craiova a fost prezent pe scena de la Davila cu producţiile „Retroelectro” (regia Bogdan Georgescu), în 19 noiembrie, şi „1,2,3… Bebe” (20 noiembrie), sub bagheta regizorală a cunoscutului Alexandru Boureanu.
…Ultimul weekend de festival la Piteşti a prezentat, în 26 noiembrie, premiera teatrului organizator „Volpone”, în regia experimentatului Bogdan Cioabă!… Ca ultima cortină să cadă, duminică, 27 noiembrie, cu o splendoare de spectacol, „Mitică Popescu”, superba piesă a lui Camil Petrescu, producţia Teatrului „Nottara” Bucureşti, în regia debordantă a lui Dan Tudor, care reuşeşte şi un minunat rol mic, noul manager al Teatrului „Alexandru Davila” fiind, în opinia mea, un Rege al comediei ca actor şi în postura veche, a directorului de scenă, şi nouă, a celui de teatru!
…În Oraşul lui Dobrin, teatrul a luat un nou start! SUCCES!
…P.S. N-ar fi exclus ca, la anul, Piteştiul să organizeze şi un al treilea festival, al Teatrelor de Revistă, altă idee de ecou a noii conduceri, pornind de la existenţa unei active Secţii de Revistă la „Alexandru Davila”!
***
Chiar bine – recunosc! – le zice/scrie prietenul Mircea M. Ionescu în această informaţie sintetică, care păstrează şi trăsături de individualizare ale spectacolelor participante la ediţia I a Festivalului Liviu Ciulei. Nu pot să nu observ reverenţele pe care prietenul Mircea le face tuturor celor implicaţi în noul festival piteştean, de la managerul teatrului organizator („acel rege-al comediei¨, cum ar fi zis un clasic) până la cunoscuţii, experimentaţii, remarcabilii, valoroşii şi/sau iluştrii regizori ai pieselor invitate în festival. Mai rar aşa preţuire pe faţă între colegii care-şi împart parcela teatrală.
Am avut plăcerea (şi şansa) să-i cunosc atât pe managerul Dan Tudor, cât şi pe directorul artistic Marius Zarafescu în urmă cu mai bine de două decenii… Ne-am întâlnit pe la diverse festivaluri, am văzut selecţiile pe care Marius Zarafescu – în calitate de selecţioner – le-a făcut pentru Festivalul Teatrului de Studio (acum 10-15 ani) şi multe din montările făcute de Dan Tudor la Piteşti şi în ţară. Teatrul Davila are marea şansă de a beneficia simultan de serviciile acestor adevăraţi specialişti într-ale scenei! Totul e să n-o rateze, pentru că acum – după multă vreme – par să se fi aliniat planetele care lucrează în favoarea teatrului piteştean. Planetele par să se fi aliniat şi pentru asocierea numelui marelui om de teatru Liviu Ciulei cu Teatrul Davila. Câteodată, întâmplări care par minore dau fructe importante peste ani… Aşa pare să fi fost şi întâlnirea actorului Dan Tudor cu regizorul şi producătorul Thomas Ciulei din urmă cu ceva ani la un film. Un film, un prim contact, recunoaşterea reciprocă a calităţilor şi valorii, iar peste ani proiect comun… cu câteva condiţii clar stipulate, pentru că moştenitorul numelui Ciulei n-ar permite târârea acestuia în derizoriu… Din câte am înţeles, Thomas a condiţionat folosirea respectabilului nume Ciulei pe durata contractului de manager al lui Dan Tudor cu respectarea de către teatru a unor standarde artistice superioare. Mă gândesc că, dacă în depărtate vremi prepandemice (acum vreo 4 sau 5 ani) Dan Tudor a putut să fie un adevărat înger (cel puţin pentru 20 de minute, în piesa lui Vampilov), ar putea fi şi pentru Teatrul Davila în următorii 5 ani. Că doar şi-a încercat puterile îngereşti, ştie cum devine cestiunea, am zice…
Judecând după startul bun, Teatrul Davila are şansa unui reviriment. Contează – în primul rând – atragerea în săli a unui public latent, acel public dornic de spectacole de teatru, dar care n-a fost pe deplin satisfăcut de ceea ce i s-a oferit în trecut. Dar important este ca noua conducere – din diverse motive – să nu piardă vestiarul, cum ar spune, cred, mai sus amintitul Mircea M. Ionescu, care în depărtatul deceniu 7 a ratat şansa de a fi coleg cu mine la Ştiinţa Petroşani ca demidemelé, uvertură sau troacar cum se spunea pe atunci. Pe atunci când echipele studenţeşti din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Petroşani şi Cluj făceau faţă cu brio echipelor unor cluburi mari (Griviţa Roşie, Steaua şi Dinamo) şi când România juca ca de la egal la egal cu marile puteri ale rugby-ului european. Dar să ne ferim de extremismul nostalgiei!
Desigur, pentru noua conducere a teatrului piteştean este foarte important să nu piardă nici sponsorul, Consiliul Judeţean Argeş, care are obligaţia de a asigura condiţiuni propice desfăşurării actului artistic, chiar dacă – să zicem – n-a promis aşa ceva în campania electorală. Şi chiar nu mi-ar plăcea să mai aud, din partea unor personaje sus-puse, aserţiuni de tipul: „A venit momentul ca şi instituţiile de cultură să aducă profit!”.
***
Foarte bună iniţiativa noii conduceri a teatrului aceea de a oferi publicului piteştean o lună de spectacole vesele grupate în tema „Comicul necesar”. Într-adevăr, în aceste vremuri de încruntare permanentă, de ameninţări combinate (climatice, politice, militare, sanitare etc.) avem nevoie de zâmbet şi de râs, dacă se poate de râsul în hohote… ca să mai uităm noi cei ameninţaţi – măcar două ore – de cele ameninţări perfide şi generatoare de nelinişte, nesomn, neînţelegere… E clar, acel comic este curat necesar, coane Tudorică, să-ţi trăiască familia (şi să o vezi mai des)!
Au fost aceste câteva rânduri doar o deschidere pentru un à suivre (cum iarăşi poate ar spune Mircea M.) despre calitatea spectacolelor prezentate în cadrul festivalului. Aşadar, pe curând cu alte consideraţiuni poate chiar mai sclipitoare decât cele de mai sus! Şi dacă lectura asta a fost (doar) o desfătare, pentru data viitoare promit o desfătare şi jumătate! Parol!
