ZIARIŞTI DIN TOATE ZONELE ROMÂNEŞTI, UNIŢI-VĂ!

0
330

Incompetenţa şi autosuficienţa manageriatului au dus Uniunea Ziariştilor din România în pragul autodemolării (III)

ZIARIŞTI DIN TOATE ZONELE ROMÂNEŞTI, UNIŢI-VĂ!

*Cristian SABĂU

Spuneam în primele două episoade despre soarta UZPR şi a ziariştilor români că întâmplările din Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România parcă seamănă (de fapt doar parodiază la scala României şi a secolului desacralizat XXI) cu evenimentele din perioada marii schisme a Occidentului din anii 1377-1417 când creştinătatea apuseană a avut parte de câte 2 sau chiar 3 papi care s-au excomunicat unul pe celălalt (cum le stătea şi bine unor credincioşi cu iubire de Dumnezeu şi de înţelegere pentru aproapele…). Cam aşa ceva s-a petrecut în luna septembrie 2017 la nivelul conducerii UZPR: în două Adunări Generale Extraordinare (curat EXTRAORDINARE, ar spune Caragiale) Consiliul Director şi preşedintele Doru Dinu Glăvan s-au acuzat reciproc de încălcări grave ale statutului şi legalităţii în sens larg, ale „disciplinei de uniune”, într-o exprimare mai apropiată de fapte… Drept urmare s-au eliberat din funcţii unii pe ceilalţi, fiecare acţionând cu statutul uniunii în mână şi cu cugetul (poate chiar – parţial) împăcat… E adevărat că a fost doar faza acută după o boală cronicizată în ultimii doi ani, boală ale cărei semne erau vizibile… Pentru cine voia să le vadă. Şi cum în ultima perioadă au apărut elemente noi mai ales în sferele evaluării şi comunicării, aşa cum promiteam, am revenit cu această aducere la zi, mai ales cu comentarii şi poziţii absolut personale…

În fine „Uniunea” se însănătoşeşte prin planuri de măsuri bine chibzuite…

În fine noi jurnaliştii din UZPR vrem să ne însănătoşim prin planuri de măsuri bine chibzuite… sau aşa ar fi fost de dorit. Numai că la Adunarea Extraordinară din 8 septembrie (AGEM, nu AGEP!) prezidentul Doru Dinu Glăvan şi-a permis să propună un consistent plan de măsuri conţinând… doar două măsuri! Măsura întâi şi cea mai importantă pare să fi fost:

„Pierderea calităţii de membri UZPR pentru încălcarea prevederilor statutului UZPR şi a normelor de ziarist conform art. 18 din Statut” pentru următorii 13 (foşti??) colegi de uniune: Adi Cristi, Adrian Fulea, Ion Petrescu, Gheorghe Frangulea, Gabriela RusuPăsărin, Cosmin Puriş, Gheorghe Ivaşcu, Casian Maria Spiridon, Florin Şperlea, Dan Lupescu, Teofil Cepraga, Ion Iofciu, Benone Neagoe.

Măsura a doua îi cerea preşedintelui (suspendat pentru pucişti, în funcţie pentru mineri) să întreprindă demersurile legale pentru a restabili legalitatea încălcată grav de domnii colonei pucişti. Sau pentru „a intra în normalitate”, cum spunea chiar unul dintre „pucişti”. Cam atât, nimic despre necesitatea revizitării acelui document fundamental care este STATUTUL uniunii şi despre care toţi capii Uniunii susţin că are deficienţe importante… Asta e, chestie de priorităţi a „capilor” în frunte cu preşedintele Glăvan…

Şi îmi permit o scurtă analiză. Mai întâi cred că în situaţia în care conducătorii săi au târât Uniunea este nepermis să propui un plan de măsuri cu doar două măsuri de tipul celor mai sus prezentate. Mai apoi, ca şi în cazul faptelor (unele forţând cadrul legislativ) petrecute până în prezent la nivelul conducerii UZPR, îmi scapă taman criteriile după care s-au făcut epurările. Am motive serioase să cred că toţi cei 13 (număr cu ghinion!) se fac vinovaţi că au fost aleşi în „funcţiile vacante” de AGEP din 2 septembrie. Dar chiar nu pot pricepe de ce „şi-au pierdut calitatea de membri UZPR” doar cei 13 mai sus citaţi, iar altora care, potrivit alegerilor AGEP din 2 septembrie, sunt colegi de funcţii cu cei excluşi (de ex: Dumitru Constantin, Bogdan Gamaleț, Gutiera Prodan, Mihai Junea, Constantin Oprișiu, Dorin Suciu, Dinicu Braghină, Adriana Frăteanu, Dan Gâju, Ion Stavre, Camelia Teodosiu) le-a fost îngăduită şi păstrată această calitate pe mai departe. Or fi ceva (binecuvântate!) pricini neapărat deontologice sau de strategie jurnalistică… dar cel mai probabil de culise jurnalistice care mie-mi scapă…

Acum, faptul că în 8 septembrie vreo câţiva colonei au fost retrogradaţi (sau eliberaţi!) din înaltele funcţii deţinute nu este ceva inedit, nemaipomenit. S-au mai întâmplat în istoria noastră astfel de fapte. Dar se vede treaba că, citind statutul (pe sărite şi la punctele care-i avantajau, aşa cum au făcut-o mai toţi conducătorii uniunii!), purtătorii de epoleţi se vor fi supărat foarte tare şi au şi recurs la implacabila justiţie românească! Ceea ce, având girul „adunării cetăţeneşti” din 8 septembrie, a făcut şi preşedintele Doru Dinu Glăvan. Aşa că de-acum soarta asociaţiei profesionale a jurnaliştilor a trecut din nepriceputele mâini ale conducătorilor obştii în mâinile purtătorilor de togi care vor cântări, analiza, judeca şi vor da verdictul… Se va vedea pe bază de temeiuri legale cine are dreptate, coloneii pucişti sau minerii lui Glăvan. Din păcate, indiferent de sentinţă, tagma jurnaliştilor este compromisă pe termen luuung din cauza nepriceperii (sau  iresponsabilităţii) „comandanţilor” săi… Acei „comandanţi” pe care din 19 octombrie – foarte probabil şi din păcate – îi vor „alege” judecătorii!

Este foarte ciudat faptul că ambele tabere aflate în stare de beligeranţă sunt de acord cu ceva foarte grav, şi anume cu faptul că Statutul UZPR conţine „erori, lacune şi alte imperfecţiuni care îngreunează aplicabilitatea acestui act normativ de bază, afectând funcţionalitatea şi reprezentativitatea uniunii, capacitatea acesteia de a apăra drepturile profesionale şi sociale ale ziariştilor”, şi propun „îmbunătăţirea statutului şi altor norme interne” (citate din DISPOZIȚIA Nr. 8/29 iulie 2017 a preşedintelui UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA) şi „aprobarea înfiinţării unei Comisii de Analiză a Statutului care va fi completat şi modificat conform legislaţiei Statului Român, la viitoarea Adunare Generală din trimestrul I/2018” (Rezoluţia Comitetului Director din 16.08.2017).

E adevărat că ambele perspective asupra modului în care trebuie să funcţioneze UZPR se regăsesc într-un punct foarte important care figurează în ambele convocatoare: „Diverse”. Se pare că acest punct „DIVERSE” este singurul care a reuşit să ţină împreună uniunea şubrezită de lupta intereselor şi orgoliilor.

Comunicate jurnalistice cu iz justiţiar

Deontologia atât de îndrăgită pe la noi de diverse categorii socio-profesionale, de la politicieni la universitari şi – neapărat – la jurnalişti, s-a manifestat din plin în recente luări de poziţie ale celor două grupări, ambele convinse că adversarii sunt şi ilegitimi, şi ilegali. Foarte belicos este articolul puciştilor „IATĂ DOVADA CĂ DORU DINU GLĂVAN CONTINUĂ SĂ MINTĂ”, adăugat pe site-ul UZPR pe 1 octombrie 2017, al cărui conţinut îl oferim mai jos:

„Documentul de mai jos, eliberat de autoritatea competentă, confirmă clarificarea situaţiei UZPR în data de 19 octombrie 2017. Până la termenul acordat, instanţa va analiza toate aspectele semnalate de către părţi, urmând să ia o hotărâre.
În ceea ce priveşte anunţul lui Doru Dinu Glăvan privind o ipotetică adunare a unui ilegal Consiliu Director al unei uniuni pe care nu o mai conduce, vă informăm următoarele:
1. Nelegalitatea şi caracterul nestatutar al întâlnirii unor simpli cetăţeni, deloc reprezentativi pentru UZPR, formează încă obiectul analizei Judecătoriei sect. 1 şi nu suferă vreo înrâurire în ceea ce priveşte soluţia ce urmează a fi dată în mod obiectiv.

  1. Soluţia dată cererii lui D.D. Glăvan de înregistrare nu este definitivă şi nici nu este în măsură a-i conferi acestuia mandatul de preşedinte al uniunii.
  2. Hotărârea ce urmează a fi dată sesizării făcute de UZPR, prin Consiliul Director legal, cel ales la Adunarea Generală Extraordinară din 2 septembrie 2017, este singura în măsură a lumina situaţia generată negativ de concetăţeanul D.D. Glăvan,
    întrucât face analiza condiţiilor de legalitate în care a avut loc întrunirea simplilor cetăţeni deloc reprezentativi pentru UZPR din 8 septembrie 2017.

Nu vom ezita să facem apel la organele de menţinere a ordinii de drept în cazul materializării ameninţărilor neconstituţionale ale lui D.D. Glăvan”.

Aşa da, bobocule, mai vii de-acasă! Mie mi-era teamă de ameninţările constituţionale, că de celelalte are cine se ocupa…

 

Ce STATUT, dom’le? Păi ce, ăla-i STATUT?

E lucru ştiut că românu-i frate mai mult cu codrul decât cu legile. Asta nu-i prea bine din punct de vedere legal. (Cât priveşte punctul de vedere forestier, constatăm că frăţia cu acel codru a degenerat în adevărată duşmănie.) Revenind la cele legale, să constatăm că orice fel de organizaţie are regulile sale proprii, reguli care spun cine are dreptul de a face parte din ea şi ce obligaţii incumbă drepturile respective. Aceste reguli sunt grupate într-un statut, document de bază (şi întemeietor şi îndrumător în activitate) musai de a fi aplicat atâta timp cât fiinţează respectiva organizaţie. Fie că-i bun, şi atunci e foaaarte bine, fie că i se constată imperfecţiuni (să nu spunem chiar „defecţiuni”), şi atunci se iau măsuri de schimbare a acestora. Dar până în momentul când este schimbat – să fie foarte clar – statutul trebuie să fie aplicat aşa cum a fost (bine sau mai puţin bine) redactat! Altfel am putea afirma că trăim într-o lume fără reguli. Şi deşi nu-mi place – da’ deloc! – cum a acţionat, n-am cum să nu-l dau ca exemplu pozitiv pe celebrul domn Manolescu, cel care şi-a modificat pe repede înainte STATUTUL propriei uniuni (USRUniunea Scriitorilor din România) tocmai pentru a putea să mai fie încă o tură – pre(a)lungiiită! – preşedinte. Asta e, grozav le mai place unora funcţia (şi titlul!) de preşedinte!

Cum ziceam, românul neaoş (şi, prin extensie, şi jurnalistul român, categorie în care încap şi D.D. Glăvan, şi Adi Cristi) nu e prea plecat spre aplicarea în litera (de multe ori nici chiar în spiritul) lor a legilor, regulamentelor, statutelor şi altor tipuri de „îngrădiri şi limitări” ale domeniilor de exprimare şi acţiune. Aşa se face că, după cele două (2!) Adunări Generale Extraordinare (a puciştilorAGEP şi a minerilorAGEM) în care au fost aleşi noi fruntaşi ai ziaristicii româneşti, cele două conduceri s-au arătat una pe alta cu degetul, acuzându-se de încălcarea (mai voită, mai forţată, mai neglijată) a unui articol important din STATUT – art. 14, lit. b – votat în Adunarea Generală de la Vidraru, martie 2017, articol potrivit căruia de dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere ale uniunii beneficiază doar membrii UZP care au „o vechime în UZPR de peste 5 ani”. Buclucaş articol care zice negru pe alb aşa ceva… Dar asta e, ei l-au votat, ei să-l respecte, ei să-l aplice în mod egal PENTRU TOȚI, inclusiv pentru ei şi prietenii lor.

Numai că… Numai că fiecare dintre cele două echipe (elegant şi euphemistic vorbind/scriind) caută şi demască „ilegalişti” într-ale achitării cotizaţiei (se pare, criteriu unic de apartenenţă la uniune) în echipa adversă. Aşa că, după noul preşedinte ADI CRISTI înălţat în funcţie de AGEP la 2 septembrie a.c., care vede paiele din ochii „minerilor”, „ilegaliştii” lui Doru Dinu Glăvan ar fi Mădălina Corina Diaconu, Daniela Gîfu, Miron Manega, Milca Mihai, Băciuţ Nicolae, Văduva Gheorghe, general în rezervă al MApN (care, potrivit sursei citate, ar avea vechime în UZPR sub cinci ani), Stîngu Vasile VanceaDabija Nicolae (care, potrivit aceleiaşi surse, nu figurează ca membri plătitori de cotizaţie la UZPR).

Într-un articol publicat pe certitudinea.ro (site pe care-l recomand călduros cititorilor de limba română), Miron Manega descoperă destui „ilegalişti în structurile de conducere ale puciştilor”, explicând pentru fiecare în parte în ce constă incompatibilitatea cu funcţia dobândită, în lumina (atâta câtă este, a) statutului în vigoare: Bogdan Gamaleţ, Spiridon Maria Casian, Camelia Teodosiu, Florian Bichir, Ion Stavre, Dorin Traian Suciu, Adrian Fulea.

Păi aceştia – se întreabă autorul Miron Manega, preluând sintagmele lui ADI CRISTI – nu „încalcă într-un mod penibil statutul? Aici statutul nu e literă de lege şi unde-i lege nu-i tocmeală? Aici nu se aplică ceea ce declamaţi dumneavoastră, cu aplomb justiţiar, anume că neplata cotizaţiei pe o perioadă mai mare de 12 luni înseamnă excluderea automată din calitatea de membru al UZPR?”. Răspunsul ar fi: BA DA, pentru toţi se aplică aceleaşi standarde care-i elimină din categoria „electivilor” pe cei care nu îndeplinesc condiţiile menţionate în STATUT! Şi dacă tot îmi prezint opiniile, sunt convins că în ambele adunări elanul participanţilor a depăşit capacitatea de conducere a prezidiilor şi a rezultat ceea ce vedem, CURAT NESTATUTAR. Desigur, până la pronunţarea unei sentinţe definitive (în 19 octombrie, dar va fi doar o primă pronunţare, existând toate premisele ca procesul să mai dureze) care să tranşeze diferendul, luăm de bune afirmaţiile lui Adi Cristi şi Miron Manega şi lucrăm cu ele, construim ipoteze de lucru pe baza lor…

Şi iarăşi, şi iarăşi să ne-ntoarcem la ideile profesorului Marian Petcu

Şi iarăşi, şi iarăşi să ne-ntoarcem la ideile profesorului Marian Petcu (pe care ar trebui să-l luam ca far călăuzitor) care a criticat foarte tare tagma jurnaliştilor despre care pare să aibă percepţia că ar fi dintre cele mai nefaste de pe pământ, prin alcătuire şi comportament:

„Printr-o manevră bizantină, recent, jurnalismul a fost trecut în rândul ocupaţiilor artistice/creative, alături de pictură, literatură, compoziţie, arhitectură etc…”,

susţinea profesorul Marian Petcu, pe cât se pare foarte tare la bizantinism.

Sunt oameni care au cele mai diverse origini ştiinţifice, oameni care nu s-au întâlnit niciodată cu munca, oameni care nu au avut responsabilităţi, care au ratat orice altă carieră şi s-au făcut jurnalişti…

Tare mi-e frică, dom’ profesor, că, dacă am căuta printre universitarii făcuţi doctori şi cadorisiţi cu grade didactice nemeritate pe repede înainte, am găsi aceleaşi tipuri de „personalităţi”. Aşa că puţină reţinere în afirmaţii ar fi curat binevenită.

Mă mândresc cu titlul de „simplu cetăţean”

În argumente (tăioase) să ne duelăm sau în comunicate (belicoase) să ne-ngropăm?

Reciproca beştelire ar putea conduce numai la veşnica ei pomenire… a UNIUNII bineînţeles. A uniunii dezunite de ceea ce respectuos părţile beligerante (n-aş putea spune „înaltele părţi beligerante” pentru că nu s-au dovedit defel înalte) numesc „lupta pentru ciolan”.

„…Nu pot să nu remarc continuarea sub formă de abatere de la statut calificată a lui Doru Dinu Glăvan, care şi-a construit pseudoadunarea generală extraordinară fără să ţină cont de felul în care se organizează o astfel de adunare pentru a fi statutară. În primul rând, pentru a avea cvorum, a adus o masă de manevră, de umplutură, pentru a ieşi la număr, din rândul celor cărora el le-a semnat în fals adeverinţele, apoi alţi aşa-zişi invitaţi care să umple cât mai multe rânduri de scaune, să dea bine la fotografie. Apoi a deturnat scopul adunării extraordinare într-o adunare generală de alegeri, care ar fi trebuit să aibă loc de-abia în 2018. Este ca şi cum Parlamentul României într-o sesiune extraordinară, dacă nu îndeplineşte cvorumul aleşilor, provoacă o completare a celor absenţi cu cei prezenţi din rândul invitaţilor! Doar Doru Dinu Glăvan mai poate să facă acest exerciţiu de stupiditate.”

Cam ăştia-s termenii „curat colegiali” folosiţi de coloneii pucişti pentru a înfiera derapajele lui D.D. Glăvan…

„Merită şi presa puţin respect”, scria profesorul Marian Petcu după ce-i făcea de două parale pe lucrătorii presei, jurnaliştii, acei indivizi fără cultură, fără studii, fără caracter. Tare mi-e teamă că după aceste schimburi de amabilităţi jurnalistice îşi va reconsidera atitudinea.

 

De la moşu’ Marx citire

Să încheiem cu un citat dintr-un autor aproape necunoscut în România zilelor noastre, adică din autorul unei cărţi celebre (bestseller în alte spaţii culturale) care ar trebui să fie de căpătâi în zilele noastre: „CAPITALUL”… Ei bine, acel autor ale cărui opere sunt studiate în cele mai mari universităţi englezeşti şi americane (asta doar ca să mă refer la axa strategică Bucureşti-Londra-Washington) se numeşte – surprinzător! – Karl MARX. Ei bine, acest individ subversiv pus la index în România, marginalizat prin biblioteci şi în nomenclatorul străzilor, a lansat celebra lozincă (sau să-i spunem SLOGAN?) „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”. Nu era doar o lozincă, era şi o cale de urmat, o metodă de abordare a tentativelor de a reforma inechitabila orânduire socială de la mijlocul secolului al XIX-lea… Sigur că şi istoria românească a confirmat un slogan asemănător, şi anume: „Unirea face puterea!”. Şi atunci de ce oare, dacă universităţile aflate în prima sută a topului mondial îl frecventează şi studiază pe moşul Karl Marx, noi ziariştii români nu suntem atât de motivaţi de realităţile societăţii de azi încât să putem menţine o uniune de breaslă şi trebuie s-o scindăm? Puţin retorism nu strică, uneori este de efect. Numai că în acest trist caz este, din păcate, mai puţină retorică şi mai multă şi dezolantă realitate… Şi totuşi ar trebui să încheiem cu energicul şi pozitivul slogan „Ziarişti din toate zonele româneşti, uniţi-vă!”. Şi spun „toate zonele româneşti” gândindu-mă la acei jurnalişti care scriu în limba română mai ales din Basarabia şi Bucovina, dar şi din alte zone cu populaţie (încă!) românească, şi pe care conducerea UZPR, începând cu prezidentul Glăvan, i-a uitat. Să-i aducem aşadar pe toţi aceştia într-o singură asociaţie de breaslă care să fie puternică prin structuri şi program şi mai ales printr-un document bine redactat care să poată purta numele de STATUT!

Lasa un raspuns