Vineri, 9 noiembrie, ora 11, la Centrul Cultural, Daniela GÎFU, pantera filozoafă şi informaticiană, lansează o „spovedanie”

0
141

*Cristian SABĂU

Născută la Bârlad (10 ianuarie 1973), având la activ studii de fizică (licenţiată a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi – 1997), Daniela GÎFU este de două ori doctor, informatică (2016) şi filozofie (2010). Şi mai are şi alte titluri (de faimă) în lumea ştiinţifică, şi câteva (importante) volume de studii publicate, titluri pe care nu le menţionez, nefiind relevante în câmpul poeticii, un domeniu pe care l-a ţinut secret doar pentru delectare personală. Actualmente este cadru didactic asociat la UAIC (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi) şi vicepreşedinte al UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România).

Un domeniu de care s-a simţit atrasă, dar în care n-a profesat editorial până în 2014 când (probabil nemaiputând rezista tentaţiei) a publicat „Păcatul neliniştii” (Ed. Eikon, Cluj-Napoca), volum bine primit de critică. Probabil – ca o adevărată panteră – în căutare de noi terenuri de vânătoare pentru fani ai poeziei descinde la Centrul Cultural Piteşti unde vineri, 9 noiembrie, îşi va lansa volumul „Spovedania unei pantere”, prezentat de poeta Denisa Popescu. Până la momentul în care veţi putea savura pe viu spovedaniile panterei moldave (de fapt – având în vedere culoarea cărţii – cred că pantera Danielei Gîfu este o soră a Bagheerei lui Kipling), vă oferim un eşantion din poezia cuprinsă în volumul anunţat.

Temere

Nu-i vorbă mai apăsătoare

ca resemnarea confesării.

Mă-nfior la gândul ce-mi încruntă zoreala

de a te cuprinde

în adâncimea unei dureri necuprinse.

Mă mângâi cu amintirile cântului de seară

pân-a-mi şopti refuzul.

Tremur bănuitor

O singură clipă…

dezvăluie zbuciumul unei vieţi.

Mă căznesc să-l ascund de decenii.

Tremurul mâinilor se intensifică stânjenitor.

În părul meu se stinge.

Luceafărul de dimineaţă

Încă durez cu iluzii.

Foamea devine dureroasă, până la sângerare.

Traversez abia perceptibil, ghemuită,

un pustiu sădit cu speranţe.

În căutarea luceafărului de dimineaţă.

Aşteptare

Acum e rândul meu să recunosc nerăbdarea,

de vreme ce simţirea a devenit

rebelă, nesigură, banală.

Cuvântul tău,

înrâurire pofticioasă asupra unei fiinţe

atât de mobile, nicicând mai vie, în târziul adevăr.

După ani de detenţie sufletească,

un chip gravat cu pasiune

îmi pătrunde în casă,

însoţindu-mă la gustarea de dimineaţă.

Minute tremurânde de tăcere

grăbesc privirile aşteptând

un răspuns intens şi fără de murire.

Dulceaţa păcatului

Sunete febrile,

repetate de clavecin într-o intonare ceremonioasă.

Martoră, doar luna,

şi ea în primul pătrar.

Un drum predestinat de îngerii noştri

ne aşteaptă revenirea

Acasă.

Miraje premonitorii ne ademenesc

să gustăm încă din păcatul adamic.

De la-nceput

Ruşinată de roua dimineţii

căzută pe pulpele-mi dezgolite,

am îngenunchiat în faţa calmului nefiresc al naturii.

Un tablou în verde.

Verdele crud al începutului.

Cuprinsă tandru de tine,

surâd în faţa rămânerii o vreme.

La marginea pădurii

Se iveşte culoarea rouăi

cu care am aşternut atâtea rânduri

pe coapsele tale, la marginea pădurii supuse.

Martoră smerită, ce aparţine inimilor deşteptate,

ochilor indiscreţi,

mâinilor curioase,

buzelor lacome,

vocilor vinovate.

Noapte de noapte

ne umplem cu aromele-i de mosc

înverşunarea pasiunii noastre.

Limitele dorului

Răsfoiesc scrisorile de la tine.

Uneori furioasă, alteori impasibilă.

Tuşuri nostalgice,

întrerupte de ofurile atâtor generaţii.

Începutul şi sfârşitul dorului.

Prefacere

Mă prefăceam că nu înţeleg adevărul.

Mi-am lipit faţa tremurândă de ochii tăi.

Implorând Cerul în amurgul gândurilor,

să treacă zădărnicia.

Resemnare

O resemnare umilită.

Nevoia de un timp al punerii în ordine.

Ordinea universului.

Ordinea înţelegerii rostului lui doi.

Respir sacadat, ameninţată de un suflu străin.

Deziluzie

Cine trădează azi va trăda şi mâine.

Poimâine e deja târziu pentru regrete.

Sub cerul înţesat de stele,

sorbim ultima picătură de tristeţe cu buzele amuţinde.

Încremenind şovăiala dintre noi,

uitat-am că ieri ne înnodam jurămintele.

Lasa un raspuns