UZP, UZP, UNIUNEA uite-o… nu e!

0
447

Incompetenţa şi autosuficienţa manageriatului au dus Uniunea Ziariştilor din România în pragul autodemolării (II)

UZP, UZP, UNIUNEA uite-o… nu e!

Motto: „Freamătă prin ţară veşti cumplite

Şi noroiul ne-a cuprins cu brio,

Uniunea-i gata, mai c-a tras oblonul,

Noapte bună, UZP, şi-adio!

– cu multe mulţumiri
personajului de tristă amintire Adrian Păunescu
(citat exact din profesorul universitar Marian Petcu)
ale cărui versuri le-am adaptat şi up-datat

*Cristian SABĂU

Povesteam (mai milităreşte spus, „raportam”) în partea întâi a acestui articol, lungit din cauza multelor şi aproape neverosimilelor întâmplări petrecute în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România în ultimul timp, despre preliminariile celor două Adunări Generale Extraordinare. Adică cea din 2 septembrie strânsă de coloneii pucişti şi cea din 8 septembrie care fusese convocată hăt demult de preşedintele Glăvan. Numeam întâmplările ca fiind neverosimile şi chiar aşa pot părea: curat neverosimile, da’ – culmea! – adevărate… Din păcate, cele întâmplate le vor furniza muniţie „criticilor” tagmei jurnaliştilor şi-i vor oferi prilej domnului profesor Marian Petcu (la care m-am referit în partea întâi a articolului) să mai spună că jurnaliştii sunt oameni fără caracter, fără şcoli şi implicit lipsiţi de educaţie şi cultură… Şi sigur o să pretindă că toată această învălmăşeală de acuzaţii, de ameninţări cu justiţia, de iniţiative ciudate şi dacă nu sinucigaşe, măcar automutilante sunt tot atâtea probe în spiritul afirmaţiilor sale (care se vor demonstraţii, da’ pân-acolo-i hăt departe!). De fapt am greşit când l-am numit „critic” pe profesorul Marian Petcu. Trebuia să-l numesc pur şi simplu DENIGRATOR.

 

Adunarea Generală? Care ADUNARE GENERALĂ? AGEP?

Ca un preambul la Adunarea Generală Extraordinară a Puciştilor (haideţi să-i spunem AGEP), colonelul Ion Petrescu, cel mai harnic şi mai dotat într-ale scrisului dintre pucişti, a publicat în 11 august 2017 un articol intitulat „Intrarea în normalitate” din care, pentru susţinerea poziţiei „puciştilor”, am ales câteva fraze ce mi s-au părut importante. Şi pentru a menţine linia (de ochire sau de front) publicăm şi comunicatul din 3 septembrie 2017 intitulat „Adi Cristi este noul preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România”, semnat tot de numitul col. (r) Ion Petrescu.

Intrarea în normalitate


*Ion PETRESCU
(11 august 2017)

Cele peste trei ore de dezbateri non-stop în cadrul şedinţei Consiliului Director au devoalat nereguli complexe în funcţionarea UZPR a căror înlăturare ţine de efortul colectiv, nu de voinţa unui singur om, oricine ar fi acesta…

Doru Dinu Glăvan nu numai că a dorit incriminarea publică a autorului acestor rânduri – ca şi cum ar fi vorba de o vendetă personală, nu de o decizie a Consiliului Director, bine informat asupra unor abuzuri clar dovedite – dar a şi lăsat de înţeles că la următoarea adunare generală va veni cu mulţi susţinători, era să scriu… mineri, din ţară, probabil în stilul batalioanelor de asalt ale unui regim de tristă amintire, din Germania anilor premergători ultimei conflagraţii mondiale. O ipoteză sustenabilă prin solicitarea făcută, la o instituţie de învăţământ, de alocare a unei săli cu un număr mult mai mare de locuri decât cele necesare colegilor care vor reprezenta filialele legale ale UZPR, la proxima adunare generală… Sigur, viaţa bate scenariile multor filme, astfel încât şi fostul preşedinte visează suspendarea… suspendării sale şi revenirea pe un cal alb, unde doreşte domnia sa. Pe de altă parte, jurnaliştii nedumeriţi de succesiunea evenimentelor care au dus la revenirea, strict statutară, la principiul conducerii colective, din momentul în care au citit Raportul din 13.06.2017 al Comisiei de Atestare Profesională a UZPR, conduse de colegul Gheorghe Frangulea, nu au mai avut niciun dubiu. Nu a fost şi nu este „o luptă pentru ciolan” – ca să citez un clasic în viaţă – nici o confruntare între două persoane, ci am avut de-a face cu o revoltă a unei echipe minţite, păcălite, duse cu zăhărelul de cel care confunda uniunea cu o societate de binefaceri, cu un cont personal, cu o tribună menită a-i asigura aureola visată, aceasta din urmă nefiind altceva decât încremenirea într-un proiect al veacului trecut. Dacă „minerii” fostului preşedinte vor veni la Bucureşti cu căţel şi purcel, atunci victoria va fi de partea celor care închid ochii la ilegalităţi, dar numai pentru scurt timp, deoarece organele statului, cele sesizate în scris, vor restabili ordinea de drept, administrând cele cuvenite vinovaţilor de încasarea indemnizaţiilor nemeritate. Dacă lucizii noştri colegi, conaţionali sensibili la dreptatea socială, vor ieşi din canicula indiferenţei şi a lipsei de informaţii complete de până acum, câştigători vor fi toţi cei care ştiu bine cât de ignoraţi, ironizaţi şi desconsideraţi au fost, deşi aveau idei şi conexiuni utile concretizării unor proiecte de real interes naţional. Naţional, nu individual…

Adi Cristi este noul preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România

 

*Ion PETRESCU (3 septembrie 2017)

Adunarea Generală Extraordinară a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR) a avut loc sâmbătă, 2 septembrie 2017, în pofida faptului că un terţ s-a adresat Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti care a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a reuniunii reprezentanţilor legali ai filialelor UZPR. Aşa cum a fost informată audienţa, de la bun început, prezenţa la Adunarea Generală Extraordinară a fost de 100%, ceea ce constituie, cum afirma noul secretar general Benone Neagoe, un record pentru uniune.

La 1.800 de membri cu cotizaţiile la zi erau necesari 90 de reprezentanţi. În maiestuoasa sală „Carol I” de la Biblioteca Centrală Universitară din inima Capitalei au fost prezenţi 65 de delegaţi, parte din ei având şi mandate de reprezentare validate ale altor 25 de colegi. Emoţionante au fost clipele când jurnalişti de referinţă în presa românească din ultimele decenii acum s-au regăsit cu chipurile argintate de trecerea timpului, dar cu conştiinţa că, mai presus de toate, ca profesionişti trebuie să exprime şi să apere adevărul, oricât de incomod ar fi acesta pentru unii colegi de breaslă… Apoi au fost prezentate audienţei date concrete care au motivat atitudinea fermă a membrilor Consiliului Director faţă de abuzurile celui care a fost preşedinte, inclusiv răspunsul oficial al Secretariatului General al Guvernului, care a decis ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să întreprindă măsurile ce se impun în cazul Doru Dinu Glăvan.

Preşedintele Comisiei de Atestare Profesională, Gheorghe Frangulea, i-a informat pe cei prezenţi că: fostul preşedinte al UZPR a acceptat plata cotizaţiei de către sute de persoane care au fost puse imediat în drepturi după ce au achitat cotizaţiile retroactive; 130 de dosare – primite prin Secretariatul tehnic – nu întrunesc condiţiile de acceptare pentru primirea indemnizaţiei; volumul salarial aprobat de fostul preşedinte, fără acordul Consiliului Director, se ridică la aproximativ 10.000 lei lunar, ceea ce este peste posibilităţile uniunii. La recomandarea Consiliului Director, Ion Iofciu a propus adunării generale destituirea lui Doru Dinu Glăvan din funcţia de preşedinte al UZPR, care a fost aprobată de cei prezenţi în sala „Carol I”, fiind exprimată o singură abţinere. Cum derapajele fostului preşedinte au fost posibile şi ca urmare a existenţei unor lacune în Statutul UZPR, coordonatorul Departamentului Juridic, Gheorghe Ivaşcu, a propus, din partea Consiliului Director, o serie de modificări la acest document, printre care: „Ordinul ziariştilor” va fi coordonat de un preşedinte de onoare ales dintre seniorii care au condus uniunea mai mult de un mandat; Consiliul Director este format din 11 membri de drept şi 3 membri supleanţi, aleşi dintre cei cu studii superioare; la şedinţele Consiliului participă, de drept, preşedintele de onoare al Ordinului ziariştilor şi preşedintele Comisiei de cenzori; secretarul general al UZPR este ales de către Consiliul Director la propunerea preşedintelui şi conduce Departamentul administrativ asigurând activitatea curentă a UZPR. Aici se impune precizarea că, pentru prima oară, Departamentul administrativ va avea un manager, fiind astfel evitată repetarea situaţiei anterioare, când preşedintele decidea singur cum cheltuieşte banii uniunii, de unde şi derapajele nefericite care au dus la măsurile reparatorii iniţiate de Consiliul Director.

Pentru a restarta activitatea normală a UZPR, moderatorul adunării, Adi Cristi, le-a propus delegaţilor o componenţă nouă a conducerii colective, alăturându-se astfel acelora care au stopat abuzurile lui Glăvan, prin voturile liber exprimate de cei prezenţi, conaţionalii: Mihai Miron, Dumitru Constantin, Bogdan Gamaleţ, Florian Bichir, Georgeta Adam, Constantin Oprişiu, Dorin Suciu, Dumitru Braghină, Dumitru Secrieru, Ion Stavre, Camelia Teodosiu, Constanţa Niţă.

Drept urmare, conducerea colectivă actuală a uniunii funcţionează în următoarea formulă: Mihai Miron – preşedinte onorific; Consiliul Director: Adi Cristi – preşedinte, Ion Petrescu – preşedinte executiv, Gabriela Rusu – vicepreşedinte, Benone Neagoe – secretar general, Gheorghe Frangulea – trezorier, Dumitru Constantin, Bogdan Gamaleţ, Casian Maria Spiridon, Cosmin Puriş, Gutiera Prodan şi Mihai Junea – membri. Membri supleanţi ai Consiliului Director sunt Florin Şperlea, Florian Bichir şi Georgeta Adam. Juriul de onoare şi de arbitraj este compus din Dan Lupescu, Octavian Cepraga, Constantin Oprişiu, Dorin Suciu şi Dinicu Braghină. Comisia de atestare profesională este formată din Gheorghe Frangulea – preşedinte, Adriana Frăteanu şi Dan Gâju. La Comisia de cenzori a revenit Dumitru Secrieru. Manager UZPR a fost ales Ion Iofciu. Departamentul juridic este coordonat de Gheorghe Ivaşcu. La Departamentul de comunicare şi jurnalism va aduce o viziune nouă Ion Stavre, după cum la Departamentul de formare şi dezvoltare profesională se aşteaptă o contribuţie inedită din partea colegei Camelia Teodosiu. Coordonatorii filialelor teritoriale vor fi noul secretar general al UZPR şi Adrian Fulea. Drept manager de proiect a fost nominalizată Constanţa Niţă. De luni, 4 septembrie 2017, la sediul UZPR, conducerea personalului administrativ va fi preluată de managerul UZPR, Ion Iofciu, care va aplica măsurile organizatorice ale Consiliului Director.

 

„Restartare” cu start „furat”

Doru Dinu Glăvan fost comentator de fotbal, şi nu „socotitor de cornere” cum e „acuzat” într-un articol semnat de Vlad Dumitraş (articol care datează de hă-hă-hăăă, tooocmai din îndepărtatul an 2014, mai precis din 13 decembrie 2014) şi în care actualul preşedinte UZPR este acuzat de diverse rele, de la lipsa studiilor la deturnări sau însuşiri de fonduri, achitarea din banii uniunii a unor „escapade”, obstrucţionarea raportului cenzorului uniunii Dumitru Secrieru, până la dezinformări cu privire la membrii uniunii: „D.D. Glăvan, fost crainic reporter la Radio Reşiţa, cel care a pus cu adevărat pe butuci uniunea, despre care se zice că pe hârtie ar avea câteva mii de membri, dar în realitate mai sunt doar câteva sute şi alea şchioape… un individ aflat de mult în atenţia unora dintre colegii noştri de breaslă, nu doar din Reşiţa, care, o bună bucată de vreme, s-a bucurat de sprijinul deloc dezinteresat al unor politruci, senatori ori deputaţi bucureşteni”. Mă rog, cam ăştia-s termenii foarte „colegiali”, da’ cum se vede se poartă între „conaţionali”… Dar, cum mă număr printre cele câteva „sute şchioape” de membri UZPR, chiar am încercat să mă lămuresc ce şi cum…

Oricum, trebuie subliniat tonul politicos cu care la 1 septembrie junta coloneilor pucişti, prin vicepreşedintele Ion Petrescu, îl invită pe cetăţeanul Doru Dinu Glăvan la AGEP din 2 septembrie. Adică în preziua AGEP Doru Dinu Glăvan, deşi suspendat, este invitat „cu deferenţă” (a se observa aparatul conceptual delicat) în faţa structurilor (mă rog, „de presă”) pentru a-şi susţine în mod democratic punctele de vedere… Cum ar zice Caragiale, o fi el colonel, dar e galant…

 

În fine se făcu lumină: în locul blamatului Dede Glăvan, preacinstitul Adi Cristi!

Este foarte ciudat faptul că între 4 şi 6 martie 2016, după fructuoase lucrări desfăşurate la Râmnicu-Vâlcea, Adunarea Generală a UZPR a avut parte de o singură candidatură pentru funcţia de preşedinte a uniunii şi anume aceea a lui Doru Dinu Glăvan. Pe care Adunarea Generală vâlceană l-a şi ales cu U-NA-NI-MI-TA-TE de voturi! Chiar mă-ntreb: cât de aplicat or fi discutat şi votat participanţii la onorabila şi onorata adunare dacă doar peste câteva luni preşedintele nou reales (pe un statut cu destule deficienţe, deficienţe pe care le recunosc cu nonşalanţă dezarmantă, de parcă n-ar fi fost opera lor, toţi mai-marii uniunii începând cu preşedintele!) urma să fie contestat, blamat, acuzat, suspendat? Oare chiar asta este seriozitatea breslei? Eu cred (şi SPER) că nu, dar show-urile oferite cu generozitate la nivelul conducerii au permis persiflarea tagmei jurnalistice în acel articol al profesorului Marian Petcu, articol publicat pe site-ul contributors.ro şi la care ne-am referit în partea întâi a articolului.

În fine, în versiunea coloneilor pucişti, la 2 septembrie s-a făcut lumină: în locul blamatului „cetăţean Dede Glăvan”, „conaţionalii” mai sus numiţi l-au urcat pe preacinstitul Adi Cristi! Nici că se putea mai bine! De-acum lumina nu le mai vine tagmei jurnaliştilor din fosta cetate a oţelului, ci din dulcele târg al Ieşilor! Ăsta DA salt calitativ! De-abia citisem despre cum s-a făcut om cu proprietăţi luate pe nimica toată prin ciudate (spre infracţionale) colaborări cu mai toţi primarii ieşeni (oameni de ispravă altfel!). Iată ce poate ieşi dintr-o prea strânsă relaţie a unui ziarist cu primăria… sau or fi doar zvonuri răutăcioase? Că şi acelea despre performanţele academice sau hărţuirea studentelor de la o anumită universitate ieşeană… Da’ n-am cunoştinţă ca preşedintele puciştilor, preacinstitul Adi Cristi, să-i fi dat în judecată pe denigratori pentru terfelirea imaginii…

Cum ziceam, Doru Dinu Glăvan, deşi fost comentator de fotbal, are tot dreptul să susţină că „restartarea” a fost „falşă” şi că STARTUL a fost furat nu de tagma jurnaliştilor, ci de cea a coloneilor (care prin numărul mare postdecembrist chiar a devenit TAGMA cu greutate în societate, îţi mulţumim, băsescule!), care i-a încredinţat fluierul preacinstitului Adi Cristi… Eeei, aşa mai DA! Cu preacinstitul Adi Cristi, preferatul puciştilor, chiar că în UZPR se făcu lumină! Fără să-l cunosc pe Adi Cristi, nu pot să nu-i reproşez (de fapt tuturor ziariştilor ieşeni) trecerea sub vinovată tăcere a tembelismului managerial care dă iama în Gara Iaşi. Sigur că jurnaliştii nu-s mai vinovaţi decât primarii sau consilierii (locali sau judeţeni) şi mai ales decât şefii de la CFR Călători aleşi pe sacrosantul principiu al competenţei, dar toţi împreună, într-o vinovată complicitate, au dus Gara Iaşi la halul în care am găsit-o acum două săptămâni, hal căruia o să-i dedic un articol, pentru că merită!

 

8 septembrie 2017 – „O victorie exemplară a societăţii civile”

Dacă pentru pucişti a fost „intrare în normalitate”, pentru minerii lui Glăvan întruniţi în Adunarea Generală Extraordinară a Minerilor (haideţi să-i spunem AGEM) a fost doar „O victorie exemplară a societăţii civile”, cum scria Daniela Gîfu (reporter la AGE din 8 septembrie) în articolul pe care îl publicăm în continuare:

<<Vineri, 8 septembrie, între orele 11-15, la Amfiteatrul 1 al Academiei de Ştiinţe Economice Bucureşti (ASE) a avut loc Adunarea Generală Extraordinară (AGE) a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR), convocată statutar de preşedintele Doru Dinu Glăvan. A fost o victorie a onestităţii împotriva minciunii, imposturii şi feloniei, juridic şi moral vorbind. Mai mult, reprezentativitatea acestei adunări afirmă victoria profesioniştilor împotriva amatorilor prezenţi la pseudoadunarea din 2 septembrie. Desigur, fără a-i trece cu vederea pe acei puţini profesionişti rătăciţi (a se citi dezinformaţi sau manipulaţi) la cea din urmă, numărul copleşitor al participanţilor de marcă de la Adunarea Generală Extraordinară de la ASE vorbeşte de la sine despre calitatea şi cantitatea reprezentativităţii (66 cu mandate de vot şi un total de aproximativ 200 de membri prezenţi, printre care: Neagu Udroiu, Nicolae Dan Fruntelată, Octavian Ştireanu, Dan Constantin, Octavian Andronic, Paul Dobrescu, Ovidiu Ioaniţoaia, Lucia Popescu Moraru, Smaranda Livescu, Şerban Cionoff, Geo Raeţchi, Coca Cozma Teohare, Ion Andreiţă, Corneliu Vlad, Mircea M. Ionescu, Ioan Erhan, Mircea Dogaru, Valeriu Pricină, Gheorghe Văduva etc.).

A fost o victorie a societăţii civile împotriva celor care încearcă să o distrugă sau să o atomizeze.

La o analiză atentă a toate câte se întâmplă în UZPR de trei luni încoace, se poate limpede observa că nu Doru Dinu Glăvan este ţinta acţiunii „puciului”, ci Uniunea Ziariştilor însăşi. Căci – nu trebuie să uităm – aceasta ajunsese la un nivel de prestigiu şi de notorietate fără precedent, iar avalanşa de înscrieri din ultimul timp „risca” să transforme UZPR într-o structură puternică şi organizată a societăţii civile (şi nu orice fel de structură, ci una a ziariştilor!) care poate reacţiona ferm şi la unison împotriva acţiunilor de destabilizare a României sau la trădările şi compromisurile antinaţionale ale celor care conduc statul român. În aceste condiţii, UZPR devenise o structură „non grata”, cu atât mai mult cu cât îşi alesese, la iniţiativa preşedintelui Doru Dinu Glăvan, ca reper profesional fundamental al breslei personalitatea jurnalistului Mihai Eminescu. În această cheie, lucrurile capătă un alt înţeles…

În concluzie – aşa cum remarca jurnalistul Miron Manega într-unul dintre articole sale – s-a declarat „stare de urgenţă” şi s-a dat „ordinul de zi pe unitate”: dezbinare generală! Tactica de luptă: circul. Şi, vorba unui fost şef CIA, dacă te pricepi să manipulezi atenţia oamenilor şi pui în stânga lor un spectacol de circ, nu vor observa portavionul din dreapta. În cazul de faţă, circul din stânga este scandalul artificial dintre puciştii membri ai Consiliului Director şi preşedintele UZPR, iar portavionul din dreapta este artileria îndreptată împotriva Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Care trebuie spulberată, atomizată, înjumătăţită, orice, numai să stea în banca ei, nu să tulbure apele Parlamentului cu numele lui Eminescu şi ziua de 28 iunie, Ziua Ziaristului Român.

Am spune că scenariul celor 5 colonei (iniţial 3) a eşuat. Adunarea Generală Extraordinară a fost o exemplară demonstraţie de forţă a normalităţii. Şiii… se poate! Normalitatea poate învinge, chiar şi atunci când anomaliile o sugrumă în fel şi chip, mai puţin în chipul legalităţii sau legitimităţii.

O asemenea victorie este posibilă, însă, cu condiţia consensului public. Ei bine, acest consens s-a manifestat în 8 septembrie, în pofida micilor sau marilor animozităţi individuale care, de data asta, n-au mai reuşit să dezintegreze unitatea profundă a uniunii… Pe parcursul acestei manifestări, conform art. 33, alin. 2, lit. b), preşedintele a prezentat un raport de activitate pe perioada 1 aprilie – 7 septembrie 2017, precum şi informaţiile reale privind puciul pus la cale de militari infiltraţi. A fost, de altfel, prima situaţie în care Doru Dinu Glăvan a fost lăsat să se exprime şi să demonteze, punct cu punct, pe baza documentelor, toate acuzaţiile care i-au fost aduse, începând cu data de 18 iunie 2017 şi până în prezent, de aşa-zisa „conducere colectivă”. În acest context, AGE i-a reacordat preşedintelui votul de încredere. Nu era necesar, conform statutului, dar, având în vedere contextul, preşedintele l-a cerut. Şi i s-a acordat. Au urmat celelalte puncte ale ordinii de zi, respectiv inventarul erorilor, lacunelor şi al altor imperfecţiuni ale Statutului UZPR, care îngreunează chiar aplicarea acestui act normativ de bază, expunerea punctelor de vedere privind blocajul funcţional al structurilor UZPR etc.

Surprinzătoare şi demnă de apreciat a fost atitudinea ziariştilor militari Mircea Dogaru, Valeriu Pricină, Firiță Carp şi Valentin Uban. Aceştia s-au delimitat ferm de acţiunea destabilizatoare a coloneilor pucişti, care nu reprezintă nici haina militară, nici profesia de ziarist. Dimpotrivă, le compromit pe amândouă.

Riposta militarilor împotriva militarilor? În fapt, a fost o  ripostă a acestora împotriva dezbinatorilor de orice fel, cu sau fără uniformă. S-a votat retragerea calităţii de membru al UZPR tuturor celor care s-au făcut vinovaţi de uzurpare de autoritate, de confiscare prin rapt a paginii web a uniunii, de confiscare, de asemenea prin rapt, a sediului şi însemnelor UZPR, de lansare în media a unor atacuri incalificabile împotriva preşedintelui uniunii, de încălcarea flagrantă a îndatoririlor prevăzute la art. 15, lit. e) şi f), din statut şi de convocarea nestatutară a unei aşa-zise „adunări generale”.

Au fost votate, de asemenea, noile structuri de conducere ale UZPR, după cum urmează:

Consiliul Director: Mădălina Corina Diaconu, Daniela Gîfu, Mihaela Albu, Rodica Subţirelu, Miron Manega, Vasile Vancea, Nicolae Dabija, Mihai Milca, Nicolae Băciuţ, Gheorghe Văduva. Supleanţi: Mihai Ogrinji, Răzvan Onesa, Ovidiu Ioaniţoaia;

Comisia de Atestare Profesională: Ovidiu Marian, Valentin Uban, Sorin Stanciu, Teodora Marin, Ovidiu Zanfir;

Juriul de Onoare: Gheorghe Coandă, Şerban Cionoff, Firiţă Carp, Mioara Iordache Vergu, Petre Răcănel;

Comisia de Cenzori: Daniela Cristina Tobă, Mariana Rotaru, Ilie Cristescu.

În perioada imediat următoare va fi trimisă o circulară prin care toţi membrii UZPR vor avea posibilitatea să facă propuneri de îmbunătăţire a statutului privind necorelările şi contradicţiile între diferitele articole care au dat naştere la blocajul funcţional>>.

Eeei, aşa da, acum chiar că mă simt bine reprezentat!

Acum, după decada care sigur va rămâne în istoria jurnalismului din România, în calitate de jurnalist român pot afirma cu mâna pe inimă că mă simt bine reprezentat: pe logica foarte legală + una mai puţin legală (dar deocamdată tot legală) avem tot ce (ne) trebuie de 2 ori la SUPEROFERTĂ: 2 convocatoare, 2 AGE, 2 comunicate (ambele triumfătoare), 2 preşedinţi, 2 consilii directoare!  Minunat! În fine undeva avem şi noi o prezenţă de 100%! Asta la Adunarea Generală a coloneilor pucişti (AGEP) din 2 septembrie. Cât despre adunarea noastră din 8 septembrie, a „minerilor lu’ Glăvan” (AGEM), după judecata (şi aritmetica) puciştilor avem o prezenţă de 300%. Bravos, naţiune (jurnalistică), halal să-ţi fie!

Am fost miner, recunosc, dar nu minerul lui Doru Dinu Glăvan!

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a fost cât pe ce să se autosabordeze, să eşueze într-o organizaţie militarizată (vorba profesorului Marian Petcu) şi uite că a fost nevoie de „grupuri de presiune”, de „minerii lui Glăvan” pentru a reuşi să mai salveze ceva. Poate că, atunci când a numit grupurile de presiune „mineri”, colonelul Petrescu s-o fi gândit la mine (ştiu că-mi fac iluzii, dar aşa-mi place să cred)… şi eu, DA, am fost miner (timp de 7 ani!), recunosc, dar nu mă consider „minerul lui Doru Dinu Glăvan”! Mă consider doar un jurnalist de provincie care n-a fost ţinut la curent cu cele ce se petreceau la vârful uniunii (era simplu, nişte comunicate lunare sau atunci când se petrecea ceva semnificativ) şi care, foarte interesat fiind de soarta acestei importante forme asociative de breaslă UZPR, s-a deplasat la Bucureşti pentru a se documenta „DE VISU”.

Noi jurnaliştii ne putem lăuda cât poftim că suntem băieţi cinstiţi şi cu frica lui Dumnezeu, că nu ţinem nici de scaune, nici de fotolii, nici de laptopuri şi telefoane, nici de ciolane… Din păcate – la o vedere de ansamblu – faptele spun altceva. Ce-i mai grav este faptul că pe parcursul ultimilor doi ani, când era clar că se ascute lupta pentru putere, că aceşti colonei pucişti nu se mai mulţumesc cu fotolii de rangul II şi vor mai în faţă, nouă ăstora, jurnalişti de provincie, nu ne-a spus NIMENI NIMIC.

Pentru că la această luptă surdă (devenită vizibilă doar în ultimele luni) şi situaţie absurdă, demnă de ţara lui Caragiale, Urmuz, Ionesco şi Vişniec, se potriveşte refrenul pe care Florian Pittiş (plecat dintre noi deja de 10 ani, în 2007) l-a tălmăcit minunat după versurile laureatului Nobel pentru Literatură Bob Dylan: „Ţine minte, sfârşitul nu-i aici…”. Adică nu-i nici în Adunarea Generală Extraordinară din 2 septembrie a coloneilor pucişti (AGEP), nici în Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembrie a minerilor (AGEM) – jurnalişti, susţinători nu ştiu dacă ai preşedintelui Glăvan sau ai stării de normalitate într-o organizaţie a unei societăţi până una-alta CIVILE. Din păcate, sfârşitul va fi fluierat de o instanţă de judecată… şi sper, spre binele jurnalismului, să nu se intre şi în prelungiri

După toate cele petrecute am puţine aşteptări din partea preşedintelui Doru Dinu Glăvan (personajul cel mai contestat de coloneii pucişti) care n-are cum să nu fie principalul vinovat de brambureala uniunii şi implicit de serioase pierderi de imagine a tagmei jurnalistice care şi-aşa nu stă prea bine în clasamentul stimei societăţii româneşti.

„Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui”, constata ziaristul Octavian Goga (da’ şi ăsta o fi fost vreun lipsit de caracter şi studii după catalogul infailibil al infailibilului profesor Marian Petcu) în 1916, ci de „boala pe care o avem în suflet, meningita morală”. O boală care a căpătat caracter de „epidemie”, observa poetul şi publicistul (eeei, poate ca „publicist” îl acceptă până şi profesorul Petcu). Se pare că, la 101 ani distanţă, boala încă mai bântuie, încă nu ne-am tămăduit…

Şi se mai pare că – lucrurile fiind în desfăşurare – voi reveni cu încă o „RAPORTARE”!

Lasa un raspuns