Tot ce trebuie să ştiţi pentru ca angajatorul să nu vă poată încălca drepturile!

0
253

În urma numeroaselor solicitări adresate instituţiei cu privire la drepturile salariaţilor, Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş informează următoarele:

Potrivit art. 37 din Codul Muncii, drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc, potrivit legii, prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.

Prin urmare, principiul care guvernează relaţiile de muncă este cel al negocierii, aceasta fiind colectivă, prin încheierea contractelor colective de muncă, şi individuală, materializată în contractele individuale de muncă.

Legiuitorul a instituit o măsură de protecţie a salariaţilor, prevăzută de art. 38 din Codul Muncii, care constă în interdicţia de a renunţa la drepturile care le sunt recunoscute de lege. Astfel sunt evitate eventualele abuzuri din partea angajatorilor, constând în determinarea angajaţilor să renunţe total sau parţial la drepturile lor legale.

Dacă totuşi, printr-un act adiţional sau clauză contractuală, se regăseşte o astfel de situaţie, aceasta este lovită de nulitate absolută. Astfel, nu poate exista un document sau o tranzacţie prin care să fie limitate drepturile salariaţilor.

La art. 39 alin. (1) din Codul Muncii sunt enumerate în principal aceste drepturi, acestea fiind completate şi de alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Dintre acestea enumerăm: dreptul la salarizare pentru munca depusă, dreptul la repausul zilnic şi săptămânal, dreptul la concediul de odihnă anual şi dreptul la securitate şi sănătate în muncă.

Dreptul la salarizare pentru munca depusă este cel mai important drept al unui  salariat, salariul reprezentând contraprestaţia muncii depuse de către acesta în baza unui contract individual de muncă.

Dreptul la repausul zilnic şi săptămânal constituie un drept care decurge din specificul raportului juridic de muncă. Astfel, Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează în mod distinct pauza de masă şi alte pauze, repausul zilnic, repausul săptămânal.

Dreptul la concediul de odihnă anual este reglementat la art. 144 din Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, iar la nivelul Uniunii Europene prin Directiva 2003/88/CE a Parlamentului şi a Consiliului, privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru, care „obligă statele membre să ia măsurile necesare pentru a-i asigura fiecărui lucrător un concediu anual plătit, de cel puţin 4 săptămâni, în condiţiile de acordare prevăzute la nivel naţional“.

Dreptul la securitate şi sănătate în muncă este un drept constituţional. Potrivit art. 175 alin. 1 din Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, „angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea în muncă în toate aspectele legate de muncă“. Legea nr. 319/2006 stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc, de accidentare, informarea, consultarea, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

D.M.D.

Lasa un raspuns