Sărbătoarea argeşeană a Poeziei ca bun cultural mondial

3
205

La FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ” – ediţia a 22-a (11-17 iulie 2018)…

Sărbătoarea argeşeană a Poeziei ca bun cultural mondial

*Cristian SABĂU

În precedentele articole dedicate ediţiei 2018 (a 22-a!) a FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL „NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ”, desfăşurat, ca în fiecare din precedenţii 21 de ani, în a doua săptămână a lunii iulie, am prezentat succint câte ceva din cele întâmplate pe tărâm poetic internaţional. Şi, deşi acum e la modă ca nuanţe ce tind spre superlativ să fie (stupid) etichetate ca imperial sau regal, voi spune că, între 11 şi 17 iulie, în „oraşul regal” Curtea de Argeş a funcţionat (cu voie şi încurajare de la primărie!) o adevărată Republică a POEZIEI. O republică în care poeţii invitaţi au avut posibilitatea să-şi prezinte creaţiile poetice (şi nu numai) în mod direct, fără să desemneze purtători de cuvânt şi fără cote de reprezentativitate sau/şi alte farafastâcuri care tind să diminueze coeficientul real de democraţie…

Întâia săptămână a unui Cuptor (nu chiar atât de dogorâtor!) a fost, ca şi până acum, o perioadă în care oraşul basarabilor a stat sub semnul poeziei, când (dacă nu toţi) mulţi dintre aceia care îndrăgesc acest gen literar au avut parte de încă o sesiune de degustare a poeziei lumii, servită de un eşantion select de poeţi şi poete sosiţi şi sosite din toate colţurile rotundei lumi…

An de an am avut prilejul de a citi multe volume de poezie ale poeţilor care au venit la Curtea de Argeş, an de an am constatat nivelul bun al standului cu poezie mondială pe care organizatorii festivalului îl prezintă publicului. Ceea ce este de înţeles deoarece până la lansarea invitaţiilor de participare acţionează mai multe filtre dintre care cele la nivel naţional şi ale site-urilor internaţionale de poezie lucrează foarte eficient, propunând numai poezie bună şi foarte bună. Şi am mai constatat ceva de-a lungul acestor peste două decenii de poezie internaţională: este foarte dificil pentru un poet să-şi selecteze din operă poemele care să-l reprezinte. În multe cazuri, citind nu selecţiile pentru festival, ci volumele complete ale unor poeţi, am întâlnit poeme care, după părerea mea, le depăşeau ca valoare pe cele selectate pentru antologie. Poate că în selecţia propriilor poeme destinate unei antologii poetul ar trebui să recurgă la ochiul vigilent şi distant al criticului…

În general în festival, dar mai ales în acest an de sărbătorire a centenarului realizării (preţ de doar 22 ani, că doar atât am fost în stare…) României Mari, programul manifestărilor a combinat poezia internaţională cu valorile tradiţionale, cu folclorul autentic al muzicii şi dansului, rezultând un program variat şi dens care a amuzat, a interesat şi a solicitat – poate – şi resursele fizice ale poeţilor, dar 100% meritat…

„Nopţile de poezie” = 100% tradiţie

Este cel puţin ilar ca la unele manifestări aflate la patra sau a cincea ediţie să se vorbească deja de tradiţie. Nu există o limită inferioară, o normă, dar mi se pare judicios să poţi afirma că există o tradiţie cam după un deceniu de existenţă a respectivei manifestări, când aceasta a intrat în conştiinţa colectivităţii, a locului. Sub acest aspect – este foarte clar – un festival care a ajuns la a 22-a ediţie are – în mod cert – un piculeţ de TRADIŢIE… În cei 22 de ani de existenţă, festivalul argeşean şi-a pus amprenta pe harta poetică a lumii, aducându-i României, pe lângă atâtea atribute deloc flatante, pe acela foarte onorant de promotoare a marii poezii a lumii.

Festivalul argeşean a devenit în timp nu doar o adevărată tribună şi vitrină a Poeziei Mondiale, ci şi o interfaţă prin care oaspeţii cunosc cultura românească cultă şi tradiţională direct, la sursă, prin reprezentanţi prezenţi în calendarul evenimentelor. La consolidarea acestei tradiţii deja recunoscute peste mări (de fapt, oceane) şi ţări şi la susţinerea Festivalului Argeşean organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român (ICR) au contribuit – în limitele posibilului (şi poate mai ceva) – preşedintele Consiliului Judeţean Argeş Dan Manu, vicepreşedinta Simona Brătulescu, doamnele Roxana Stoenescu şi Mirela Şerbănoiu. Dată fiind afinitatea faţă de lirică a sexului delicat, nu fără temei există o importantă componentă feminină în partea de pregătire şi prezentare a festivalului de la nivelul Consiliului Judeţean până la traducătoarea-interpretă Alina Băiaşu… Şi dacă, din binecuvântate pricini, Înalt Preasfinţitul Calinic n-a reuşit să participe la ediţia din acest an în persoană, Episcopia Argeşului şi Muscelului a fost permanent reprezentată de părintele Ovidiu Vlăsceanu. Din raţiuni ce ţin de intrarea în reparaţii a sălii Meşterului Manole de la sediul Episcopiei, în această ediţie momentele solemne de final (primirea de noi membri ai Academiei Internaţionale Orient-Occident) s-au făcut în sala mare a Primăriei Municipiului Curtea de Argeş. Cu forţe reunite ale Fundaţiei Orient-Occident, ale Episcopiei Argeşului şi Muscelului şi ale organelor administraţiei judeţene locale şi ale ICR, prin calitatea deosebită a participanţilor, Festivalul „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş” şi-a făcut loc în „inventarul” bunurilor patrimoniale culturale ale lumii, un statut onorant, care se obţine cu greutate şi, după câte am constatat, se susţine cu mari eforturi.

 

Un creator de lumi din ţara lui Don Gabo – WINSTON MORALES CHAVARRO (Columbia)

„Poetul columbian Winston Morales Chavarro (Neiva, 1969) a câştigat Marele Premiu Internaţional de Poezie Curtea de Argeș-România, 2018.

Acest premiu i-a fost oferit în cadrul celei de-a 22-a ediţii a Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş – premiul decernat an de an de Academia Internaţională Orient-Occident, organizatoarea unuia dintre festivalurile cele mai importante din lume”, a scris unul dintre ziarele columbiene importante. Este evident că de ani buni festivalul argeşean este dominat calitativ de poeţii latino-americani, iberici, de limbă arabă sau balcanici – pentru că, DA, acolo unde viaţa este periclitată de războaie fără sfârşit (şi fără învingători) şi violenţă cotidiană, poezia este la mare preţ, iar balcanismul nu are conotaţia negativă pe care i-o atribuie aşa-zişi intelectuali de azi. În acest context, presa hispano-americană nu s-a sfiit să-l compare pe Winston Morales Chavarro cu alţi poeţi cunoscuţi, laureaţi şi ei ai ediţiilor anterioare ale festivalului argeşean de poezie. Într-un cotidian mexican, poetul şi ziaristul Raul Gibran, participant la această ediţie a festivalului, îi aminteşte pe alţi merituoşi poeţi veniţi – în general – din lumea nouă şi întorşi acasă cu trofeul argeşean: mexicanul Jorge Miguel Cocom Pech, columbiana Luz Mary Giraldo, cubaneza Maria Elena Blanco (am putea s-o adăugăm pe uruguaiana Martha Canfield) sau scriitorul şi poetul universal de limbă portugheză, dar care a trăit şi în Macao şi în Angola, Alberto Estima de Oliveira (1934-2008).

Poetul columbian este şi profesor invitat la mai multe (şi selecte) universităţi (Harvard, Salem, Merrimack, Cracovia, Varşovia, Wrocław, Zielona Gora, Poznan, Szczecin, Sonora, Granada, Cartagena, Antioquia), iar poemele sale au fost traduse în poloneză, franceză, germană, italiană, chineză, engleză şi, cu ocazia festivalului argeşean din acest an, şi în limba română.

Winston Morales Chavarro este deja perceput ca poet universal, traducerea în franceză „La Douce Aniquirone et d’autres poems” fiind semnată de un cunoscut poet african, camerunezul Marcel Kemadjou Njanke, care nota: „Am aflat de Aniquirona, Schuaima, Alexander de Brucco din opera lui Winston Morales Chavarro, un Ulise care amestecă visul cu realitatea; la el oniricul şi realul se topesc pentru a da naştere celor două feţe ale iubirii: adevărată şi imaginară, carnală şi ideală, limitată şi cosmică, fizică şi spirituală”. Acest poet „singur ca şi cariul în mijlocul copacului”, câştigător al mai multor premii pe diverse meridiane (din Columbia natală până în subcontinentul Brazilia şi, din acest iulie 2018, şi în România), este şi autorul unei nuvele foarte apreciate, „Dumnezeu i-a lipit de figură un surâs” (2005), dar şi cercetător al fenomenelor oculte în opera unor mari scriitori latino-americani (José Antonio Ramos Sucre, Carlos Obregón, César Dávila Andrade şi Jaime Sáenz).

Invocându-l pe veneratul său maestru Hermes Trismegitul, care vorbeşte despre „ritmuri şi compensări”, poetul columbian aduce un omagiu bătrânului continent european, unde a legat mai multe evenimente, şi mai ales României şi festivalului argeşean: „Mulţumesc, Europa, pentru tot! Mulţumesc, Germania, pentru lecturile mele organizate de Institutul Cervantes din Berlin! Mulţumesc, România, pentru a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Curtea de Argeş! Mulţumesc, Curtea de Argeş, pentru Marele Premiu Internaţional de Poezie! Această vizită pe vechiul continent a fost – fără vreo îndoială – una dintre cele mai gratificante călătorii făcute în Europa”.

Nu trebuie să uităm că Winston Morales Chavarro, autorul volumului Aniquirona (1998), este – pe modelul compatriotului său Don Gabo, Gabriel Garcia Marquez, creator, inventator-demiurg de spaţii, de utopii contemporane. Pentru că, dacă Don Gabo a inventat acel cunoscut Macondo, prietenul Winston este creatorul unui alt spaţiu – Schuaima, care începe să fie cunoscut în cercurile internaţionale ale iubitorilor de poezie.

O poetă surprinzătoare din categoria „personal şi politic” – REMEDIOS ÁLVAREZ DIAZ (Spania)

Dacă poeţii se comportă ca nişte păuni care-şi saltă coada, cum zicea – în versuri – prozatorul (eliminat de prin programa şcolară) Zaharia Stancu, poeta spaniolă Remedios Alvarez Diaz este un exemplu de modestie şi temperanţă: „Ştiu că nu sunt cea mai mare poetă din Spania, ştiu că sunt alţii mai buni ca mine, am găsit poezie pe care o consider mai bună decât a mea chiar aici în festival”. Puţini sunt cei care au – cred – fair-play-ul (poetic!) de a recunoaşte valoarea competitorilor. Cu atât mai mult cu cât Remedios Alvarez Diaz abordează teme variate, de la poezia de dragoste (cu accente puternice de personalizare) până la aceea cu tematică social-politică actuală. Îi sunt recunoscător pentru lectura poemelor sale în cadrul foarte informal al unui bar argeşean, ca şi pentru discuţia aprofundată despre un patriarh al poeziei universale autointitulat „antipoet”, chilianul Nicanor Parra care s-a stins la începutul acestui an, la venerabila vârstă de 103 ani. Vă oferim în continuare câteva (mai exact, 3!) dintre poemele prezentate de această laureată a festivalului venită din Spania.

 

Nu poţi

Nu poţi,

tu nu poţi să mă priveşti

şi să-mi sorbi lacrima

să-mi spui pe nume şi să-mi arăţi luna

nu poţi să-mi urezi

o zi de neuitat

pentru ca mai târziu

să te întinzi în alt pat.

Nu poţi să aranjezi două aşternuturi

ca să te odihneşti într-unul

când celălalt era terminat

sau nu dorise să te primească.

Nu, pentru că exist;

şi meritele nu se măsoară

prin ceea ce dobândeşti,

ci prin la ce eşti în stare să renunţi.

Încerc o dorinţă de nestăpânit

de a-mi vopsi unghiile roşii,

de a simţi raţiunea de a exista,

dar cu tristeţea enormă

de a-ţi vedea mâinile dezmierdând pe o alta,

ţi-aş refuza propunerea sigură

venită după a ta nereuşită.

Pentru că nu-mi ofer trupul

dacă nu mi se doreşte sufletul

chiar dacă mi-aş fi dorit să fiu ea

de o infinitate de ori ea.

Pradă uşoară
Mi-am lăsat braţele să cadă

şi trupul mi s-a prăvălit

şi s-a umplut de noroi.

Mirosul acela îmi era cunoscut.

Cunoşteam înfrângerea.

Soldaţi însetaţi

sprijiniţi pe alte trupuri

cu speranţele uitate

şi doar cu instinctul de supravieţuire.

Deja trecuţi prin aceste suferinţe

atâtea războaie pierdute

atâtea nopţi de veghe

desculţi, înfometaţi.

Cineva fuma

şi-mi amintea de morţi

de recomandările de pe pachetele

de ţigări cu mutrişoare ce zâmbesc poate

din cauza neruşinării unor astfel de indicaţii.

Încă o dată, înfrântă prin slăbiciune.

Dorinţa de nespus a contactului uman.

Strategia minuţioasă şi vicleană a trădătorului.

Noroi şi acel miros de putreziciune

al orgoliului cangrenat.

De data asta doar orgoliul mi-a fost atins

orgoliul, ultima scăpare.

Ai câştigat.

Un trofeu cucerit în locul dorit.

Nu este oricine aceea care

cu solicitări repetate de graţiere

îşi înjunghie victima privind-o drept în ochi.

Ai câştigat. – Aici aş scrie despre una dintre

magnificele noastre răvăşeli, dar n-ar fi poetică –

Am amputat putregaiul.

Purtătoare a steagului alb,

astăzi, sunt o pradă uşoară.

Dacă strigătul nostru ar servi la ceva

(dedicat femeilor ucise în Ciudad Juarez, Mexico)

Dacă notele veştede ale gâtlejului meu turbat ar putea

să oprească această barbarie a femeii sângerânde,

dacă ochii mei ar putea veghea drumeagul

la care te obligă foamea, femeie frântă ce-ţi îngropi visele,

dacă mâinile mele ar putea să înnoade bărbatul cu braţul

să-i spintece limba meschină, să-i însemne mutra,

dacă strigătul meu ar servi la ceva.

Aici ne despărţim fără frică de oratorul Democles

cu apa, pâinea şi cartea cu poveşti despre zâne.

De ce să strigăm dacă nu suntem auzite?

Acolo e îndoiala, greutatea spadei, fundalul întunecat

lipsa pâinii şi a peştilor, dar şi o mulţime de poveşti.

Rio Bravo, cât de aproape-i numele tău de cei condamnaţi,

belşug de plânsete, pământ al mamelor, cântec al vulturilor.

Plutesc pe apa ta atâtea nume ale copilelor descompuse

aşa cum ar arde atâtea nume asasine

dacă strigătul nostru ar servi la ceva.

3 Comentarii

  1. Eines der wichtigsten Festivale der Welt ehrt einen großen kolumbianischen Dichter.
    Winston Morales Chavarro erobert und begeistert Europa mit seiner Literatur.
    Er gewinnt den großen internationalen Preis der Poesie.
    Seine Posie ist einmalig, außergwöhnlich und ist erstrangig in der Welt der Posie.
    Seine Ehrungen, Auszeichnungen, Lesungen in den vergangen Wochen und Monaten für seine literarischen Leistungen zeigen wie wertvoll, fazinierend und bewundernswert seine Posie ist.
    Er ist ein Vorbild für viele ander Poeten.
    Seine vielen Bücher, die Winston Morales Chavarro veröffentlicht hat, sind jedes für sich aus einer Welt, aus seinen Gedanken und Gefühlen mystisch, voller Schönheit und Liebe, Bunt und voller Wesen geheimnisvoll.
    Herzlichen Glückwunsch Winston Morales Chavarro

  2. Eines der wichtigsten Festivale der Welt ehrt den großen kolumbianischen Schriftsteller.
    Winston Morales Chavarro.
    Er erobert und begeistert Europa mit seiner Poesie.
    Seine Poesie ist einmalig, außergewöhnlich und ist erstrangig in der Welt der Literatur.
    Seine Ehrungen, Auszeichnungen, Lesungen in den vergangenen Wochen und Monaten für seine literarischen Arbeiten zeigen wie wertvoll, faszinierend und bewundernswert seine Poesie ist. Er ist ein Vorbild für viele andere Poeten in der Welt. Seine vielen Bücher, die der Dichter veröffentlicht hat sind jedes für sich aus einer Welt voller Schönheit und Liebe, Traum in Bilder bunt und voller Wesen, geheimnisvoll und voller Magie.
    Herzlichen Glückwunsch
    Winston Morales Chavarro

  3. Eines der wichtigsten Festivale der Welt ehrt den großen kolumbianischen Schriftsteller
    Winston Morales Chavarro.
    Er erobert und begeistert Europa.
    Seine Poesie ist einmalig außergewöhnlich und erstrangig in der Welt der Poesie.
    Seine Ehrungen, Auszeichnungen, Lesungen in den vergangenen Wochen und Monaten für seine literarischen Arbeiten zeigen wie wertvoll, faszinierend und bewundernswert seine Poesie ist. Er ist Vorbild für viele andere Poeten in der Welt. Seine vielen Bücher sind jedes für sich aus einer Welt voller Schönheit und Magie voller Licht. Voller Liebe, bunt und geheimnisvollen Wesen und Orten.
    Herzlichen Glückwunsch
    Winston Morales Chavarro

Lasa un raspuns