*Cristian SABĂU
A 25-a ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio DavilaINTERFEST s-a desfăşurat între două coperţi foarte frumoase şi doldora de sensibilitate. Cele două coperţi au fost: în 28 noiembrie Brâncuși, mon amour de Claudia Motea şi în 5 decembrie #nuEu după Samuel Beckett. În ambele, protagoniste au fost sensibilitatea, dăruirea şi talentul actriţelor care au luat în stăpânire şi scena, şi respiraţia spectatorilor pe care i-au ţinut conectaţi la fiecare replică sau gest.
Şi dacă spectacolele celor două coperţi au fost la înălţime, trebuie să menţionăm şi preliminariile la primul spectacol care au constat în prezentarea cărţii Claudiei Motea Brâncuși, mon amour, de fapt chiar textul spectacolului. Textul în limba română, pentru că volumul mai cuprinde 4 versiuni: engleză, franceză, spaniolă şi suedeză, iar premiera absolută a avut loc în Suedia. Au vorbit despre carte şi spectacol autoarea, managerul teatrului piteştean Felix Goldbach, reprezentanţii Editurii Libris, dar şi invitaţi foarte competenţi în domeniu precum Mircea M. Ionescu şi Dinu Grigorescu, ambii în dublă calitate de dramaturgi şi jurnalişti.
A fost un festival de criză sanitară cu 8 seri de spectacole dintre care 3 rezervate producţiilor proprii. A fost, desigur, o strategie de limitare a cheltuielilor, sustenabil motivată de o conjunctură repertorială favorabilă. În primul rând, Teatrul Davila a beneficiat de o producţie „de import” de la Universitatea de Stat Piteşti, Şantaj, un spectacol de Mirela Nicolau după textul scriitoarei ruse Ludmila Razumovskaia, în scenografia semnată de Cristina Ciucu. Celelalte două producţii sunt premiere din ultimele luni datorate aceluiaşi autor şi regizor, Gabriel Gheorghe. Şi trebuie să recunoaştem că cele două piese datorate proaspătului dramaturg, respectiv Lacrimi albastre (care a mai avut şi alt titlu) şi Eu, cea de jos, au substanţă, au mecanism dramatic bine reglat, au dinamică interioară şi conduc – fiecare – spre un deznodământ puţin scontat. Adică sunt o combinaţie (fericită) de teatru social cu topping de reprimări freudiene şi final de thriller.
A mai fost prezentă în festival Văduva Karnyo şi cei doi zvăpăiaţi, o proiecţie realizată în colaborare de Compania Aradi Kamaraszinhaz şi compania maghiară Pinceszinhaz din Szeged, parteneri de cursă lungă ai festivalului piteştean.
Teatrul din Capitală a fost prezent la Piteşti prin spectacolul de „sculptură în personalitate” Forma lucrurilor de Neil Labutte în regia lui Silviu Debu şi având-o ca protagonistă pe actriţa Anca Dumitra, cunoscută amatorilor de seriale româneşti ca fiind Gianina în serialul de la ProTV „Las Fierbinţi”.
Cât despre contribuţia capitalei Republicii Moldova, Chişinău, în festivalul piteştean a fost invitat Teatrul Naţional Satiricus Ion Luca Caragiale care a prezentat o piesă scurtă a lui Matei Vișniec, „Şi cu violoncelul ce facem?”, în regia lui Vitalie Drucec.
La toate aceste spectacole care au încântat publicul piteştean amator de teatru pe scenă mică vom reveni pe larg în viitorul apropiat.
Prezent la spectacolul care a pus punct festivalului piteştean, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Adrian Dumitru Bughiu, a tras concluzii şi a adresat un mesaj de încredere în viitorul festivalului:
,,Iată că a XXV-a ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio InterFest a ajuns la final. Ţinând cont că suntem într-o perioadă de pandemie, consider că această ediţie a fost de un real succes. Au fost opt piese valoroase puse în scenă de actori atât din România, cât şi din Moldova şi Ungaria.
Este, cred eu, important că reuşim şi în aceste momente grele să ţinem un astfel de eveniment. Este îmbucurător şi onorant pentru toţi cei care au ales să participe la acest festival şi ne simţim obligaţi să continuăm să organizăm astfel de evenimente, mai ales că teatrul de studio este unul mai intim, care aduce actorii mai aproape de publicul spectator”.
