România este departe de a fi un stat de drept

0
361

Călin Popescu-Tăriceanu:
„România este departe de a fi un stat de drept!”

Discurs_TariceanuSingurul om politic ce a avut curajul să spună clar că Guvernul Dacian Cioloș este un guvern antidemocratic şi neconstituţional este preşedintele Senatului.
Din acest motiv, am decis să prezentăm astăzi integral discursul lui Călin Popescu-Tăriceanu susţinut ieri, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului:
Stimaţi colegi parlamentari,
Domnule prim-ministru şi domnilor miniştri desemnaţi,
Onorată asistenţă,
Chiar dacă vorbesc de la acest microfon, azi mă voi adresa dumneavoastră şi opiniei publice mai degrabă în calitate de preşedinte al Senatului, şi mai puţin în calitate de copreşedinte al ALDE. Doresc să subliniez că un partid poate să crească sau să scadă în preferinţele electoratului. Indiferent de aceste fluctuaţii şi înainte de orice, noi, ca parlamentari, şi în mod deosebit eu, ca preşedinte al Senatului, avem datoria să apărăm Constituţia, democraţia parlamentară şi statul de drept.
Am fost avertizat în ultima vreme că ar fi mai bine să renunţ la anumite teme care par să deranjeze o serie de oameni şi instituţii. Ştiu, deci, că prin acest discurs îmi asum o serie de riscuri, dar mai ştiu că votul pe care l-am primit din partea electoratului în 2012 şi încrederea cu care am fost învestit de colegii senatori în funcţia de preşedinte al Senatului îmi creează obligaţii şi responsabilităţi la care nu am intenţia să renunţ.

Domnule prim-ministru desemnat,
Vreau să ştiţi că vă bucuraţi de aprecierea mea şi a multor colegi pentru modul în care v-aţi îndeplinit în trecut obligaţiile oficiale în România şi la Bruxelles. Vreau să mai ştiţi că nu mă îndoiesc de buna dumneavoastră credinţă şi nici nu vă pun la îndoială intenţiile.
Dar trebuie să mai ştiţi că persoana dumneavoastră, împreună cu reputaţia şi prestigiul pe care le-aţi câştigat, este – poate fără voia şi fără ştiinţa dumneavoastră – parte a unui plan elaborat în urmă cu un an care şi-a propus să înlăture cu orice preţ un guvern ales democratic şi învestit prin respectarea tuturor procedurilor parlamentare. Acest plan implică instituţii ale statului şi urmăreşte denigrarea Parlamentului şi golirea de conţinut a democraţiei reprezentative, acapararea Justiţiei şi anihilarea statului de drept, atât cât există în România stat de drept. Scopul final şi mărturisit este schimbarea de paradigmă, altfel şi mai precis spus, schimbarea regimului politic democratic.
Planul acesta, care se execută sub privirea îngăduitoare a preşedintelui României, are două componente: pe de o parte, subordonarea Justiţiei unei voinţe exterioare autorităţii judecătoreşti, obiectiv îndeplinit aproape în întregime, şi, pe de altă parte, învestirea Guvernului meu, obiectiv pe cale să se împlinească.
Dacă veţi primi votul de învestitură, nu peste multă vreme veţi constata că marja dumneavoastră de manevră ca premier este încorsetată şi extrem de îngustă, şi nu din cauza Parlamentului, ci a celor care vor pretinde să vă controleze şi să vă dirijeze în permanenţă.
Oricare ar fi riscul de a rosti public acest adevăr, am obligaţia, în calitate de preşedinte al Senatului, să lupt cu toate mijloacele democratice şi legale pe care le am la dispoziţie împotriva acestui plan.
Cred, stimate domnule prim-ministru desemnat, că, după perioada lungă în care aţi lucrat în străinătate, departe de realităţile şi mentalităţile româneşti, sunteţi pe cale să intraţi într-un joc ale cărui reguli şi consecinţe nu le cunoaşteţi încă.
O să detaliez în continuare prima componentă a planului.
În România, sub pretextul combaterii corupţiei – acţiune bine-venită care trebuie neapărat continuată în deplinul respect al legii şi garanţiilor constituţionale – s-a constituit, în afara Constituţiei şi în vederea încălcării independenţei Justiţiei, un cartel instituţional netransparent, cunoscut ca binomul SRI-DNA. Aşa rezultă din declaraţiile publice ale domnului Dumbravă, general SRI activ cu o funcţie înaltă, care a spus că SRI participă la derularea anchetelor DNA până la finalizarea actului de Justiţie, ea însăşi tratată drept câmp tactic pentru serviciile speciale.
În România, contrar legii, serviciile secrete şi-au infiltrat ofiţeri acoperiţi în Justiţie şi în Ministerul Public, aşa cum au reclamat asociaţiile profesionale ale magistraţilor cu care am avut de curând întâlniri directe, în numele Senatului, pentru o informare reciprocă şi pentru a acţiona împreună pentru a face din România un stat de drept, aşa cum nu este în prezent.
În România, prezumţia de nevinovăţie este anulată în fapt de DNA care, prin scurgerile premeditate de informaţii către presă din dosare selectate cu grijă, dar aflate în faza de instrumentare, serveşte anumite interese politice de moment şi creează o presiune publică inacceptabilă asupra judecătorilor care urmează să se pronunţe.
În România, DNA anchetează oportunitatea deciziilor politice luate de membri ai Guvernului sau de parlamentari. Colegii parlamentari ştiu cât de numeroase sunt cazurile de acest tip.
În România, DNA şi CSM, împreună cu Inspecţia Judiciară, s-au transformat în actori care influenţează scena politică sau îi determină şi îi condiţionează agenda.
În România, sub pretextul protejării independenţei Justiţiei, Inspecţia Judiciară a CSM cenzurează declaraţiile critice şi justificate ale unor decidenţi politici, dar nu reacţionează atunci când procurorul-şef al DNA critică în public hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti.
În România, un cetăţean obişnuit, aşa cum demonstrează cazul Rarinca, poate fi încarcerat şi abuzat în cele mai teribile moduri, singura sa culpă fiind aceea că a îndrăznit să-şi ceară drepturile tocmai de la preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În România sunt judecători care sunt anchetaţi, terorizaţi şi pedepsiţi de Inspecţia Judiciară a CSM. Aşa s-a întâmplat în cazul Rarinca, aşa s-a întâmplat cu judecătorii care de curând nu au acceptat arestarea preventivă a primarului Sectorului 4 din Bucureşti. Aşa cum arată Justiţia în acest moment, ea este mai degrabă ca un cazan sub presiune.
Ar mai fi multe de spus privitor la faptul că România este departe de a fi un stat de drept.
Iată acum şi cea de-a doua componentă a planului: instalarea Guvernului meu.
Pe fondul unor manifestaţii de stradă potentate de emoţia publică a tragediei de la Clubul Colectiv, prim-ministrul Victor Ponta şi-a prezentat demisia pe 4 noiembrie, asumându-şi responsabilitatea politică pentru o tragedie provocată de inconştienţa criminală a unor particulari, favorizată de neglijenţa şi, eventual, de corupţia unor autorităţi locale. Criza politică a fost generată de refuzul principalelor partide de a-şi asuma responsabilitatea constituţională în vederea formării unei majorităţi parlamentare prin negocieri cu celelalte partide şi de a-i prezenta preşedintelui României un candidat pentru funcţia de prim-ministru.
Mai mult chiar, liderii PNL au calificat Parlamentul, fără niciun temei, drept ilegitim şi au cerut, tot fără vreun temei, dizolvarea acestuia.
Fuga de răspunderea care le revenea i-a permis preşedintelui să declanşeze o criză de regim. O criză artificială, fără nicio premisă de ordin politic, economic sau social.
Actualul Parlament a fost ales de nouă milioane de cetăţeni pentru un mandat constituţional de patru ani. În Parlament există grupuri politice coerente, capabile să negocieze şi să formeze o majoritate guvernamentală. Acest lucru nu s-a întâmplat din păcate, în pofida faptului că România înregistrează de trei ani cea mai constantă şi solidă creştere economică din Uniunea Europeană. Gradul de satisfacţie al unor largi secţiuni ale societăţii este justificat de un spor al veniturilor însoţit de o scădere a preţurilor de consum. Cu toate acestea, preşedintele a ales ca, în numele unei minorităţi vocale pe care a numit-o Strada, să propună un candidat pentru funcţia de prim-ministru din afara Parlamentului şi a partidelor, candidat care ar urma să conducă un guvern de tehnocraţi.
Într-o democraţie reprezentativă, majoritatea cetăţenilor câştigă dreptul de a guverna prin intermediul partidelor care s-au bucurat la vot de cea mai mare încredere.
Într-o democraţie reprezentativă, minorităţile, de orice natură, sunt respectate şi ascultate, dar nu au vocaţia de a conduce guvernul şi de a-şi impune agenda. Demersul preşedintelui României se arată a fi unul nedemocratic, în afara spiritului Constituţiei şi prezintă riscul de a se transforma oricând într-o formulă politică antidemocratică.
Am văzut deja, domnule prim-ministru, în programul de guvernare pe care l-aţi prezentat ieri, că vă asumaţi trei măsuri guvernamentale care exced flagrant cadrul constituţional şi care nu pot fi imaginate decât printr-o revizuire a Legii Fundamentale. Cum veţi proceda? Şi, mai ales, cum oare v-aţi propus să adoptaţi asemenea măsuri împotriva Constituţiei?
Dacă acest guvern de tehnocraţi va trece de votul Parlamentului, democraţia reprezentativă va fi destituită.
O singură persoană, chiar şi aleasă, fie ea şi preşedintele României, îşi va impune voinţa luând drept pretext programul antipolitic, antidemocratic şi antiparlamentar al unei minorităţi care pretinde statutul de societate civilă, dar nu poate invoca vreo reprezentativitate civică, politică sau măcar statistică. Niciuna dintre lozincile, revendicările sau scandările străzii nu a inclus în zilele trecute cuvântul democraţie.
Să recunoaştem cu luciditate: aşa cum se prezintă astăzi în faţa Parlamentului, tehnocraţia ucide democraţia!
Instalarea unui guvern prezidenţial, guvernul meu, va marca trecerea la un regim politic ce goleşte de conţinut democraţia reprezentativă, la un regim politic ce va excede principiile constituţionale, care va pune în pericol drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, valorile democratice şi statul de drept, dar care, mai presus de toate, va transforma Parlamentul într-o formă fără fond.
Pentru mine, ca preşedinte al Senatului, aceasta este o perspectivă inacceptabilă şi mă voi lupta împotriva ei folosind toate mijloacele legale şi regulamentare, aşa cum mă voi lupta şi pentru instaurarea unui adevărat stat de drept din care abuzurile să fie eliminate şi în care calitatea drepturilor şi libertăţilor individului să fie maximă. După Pas cu pas şi Primul pas, sper ca discursul meu să nu conducă la un nou pas al preşedintelui Iohannis intitulat Parlamentul meu.
Având în vedere argumentele prezentate, grupurile ALDE nu vor vota în favoarea învestirii Cabinetului Cioloş.
Luând în considerare declaraţiile făcute doar de liderii PSD, PNL şi UNPR, Cabinetul Cioloş va întruni o majoritate confortabilă pentru a fi învestit.
Dacă această problemă pare a fi rezolvată, se naşte o altă problemă, mult mai profundă: acceptăm noi de bunăvoie, ca Parlament, să ne autodelegitimăm, acceptăm noi să cedăm din atribuţiile noastre, transformând Parlamentul într-o formă fără fond, acceptăm noi să ne aşezăm la remorca altor instituţii?
Ca preşedinte al Senatului am făcut eforturi notabile pentru reechilibrarea puterilor în stat. Îmi este greu să fac un bilanţ: cât am reuşit şi cât a fost în zadar. Pot totuşi să vă spun: faptul că nu o majoritate parlamentară a dat premierul desemnat este o înfrângere pentru Parlament şi pentru democraţie. Este un semnal limpede şi trist că echilibrul puterilor în stat este departe de a se fi realizat, fiind net defavorabil Parlamentului. Ne aflam într-o situaţie pe care n-o accept acum şi pe care n-o voi accepta nici în viitor.
În încheiere aş vrea să-l felicit totuşi pe domnul prim-ministru pentru că a retras candidatul de la Ministerul Justiţiei. Când am văzut acest lucru, dar şi celelalte audieri, mi-am dat seama că România nu a progresat aproape deloc de 115 ani. În anul 1900, Raymond Poincare, fost prim-ministru şi preşedinte al Franţei, în vizită la Bucureşti, în calitate de avocat însă, a spus în franceză: Que voulez-vous? Nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris a la legere. Ce vreţi?, zice. Aici suntem la Porţile Orientului, unde totul este luat cu uşurinţă. Easy going, cum zic englezii. Păi, audierile de ieri, lista miniştrilor, programul care ne-a fost prezentat sunt demonstraţia elocventă că nu ne-am schimbat de 115 ani. Vă rog să trageţi dumneavoastră concluziile.
Vă mulţumesc!”.

Lasa un raspuns