Puțin ai? Din puținul tău să dai!

0
428

România… o țară frumoasă cu oameni săraci în sentimente, împovărați de greutăți și tot mai reci… O țară în din_putinul_taucare trebuie să plătești ca să nu mori și chiar și după ce mori, plătești ca să fii îngropat cum se cuvine.
Știm cu toții vina conducătorilor poporului, nedreptățile care se fac și toate neregulile din sistem, dar cu ce ne ajută asta? Cu ce ne ajută faptul că stăm și așteptăm schimbări în bine când noi nu facem nimic pentru aceste schimbări? Cu nimic. Așa doar devenim frustrați și tot mai reci, tot mai insensibili la nevoile celor din jur care poate au mai puțin decât avem noi.
De multe ori, în goana noastră după mai bine, uităm esențialul și uităm, sau poate că nici nu știm să vedem, că alții o duc mult mai rău decât noi și că poate am putea face o mică schimbare în viața cuiva.
De ce să fim nemulțumiți de ceea ce avem, în timp ce alți oameni nu au nici ce mânca sau ce îmbrăca? De câte ori nu ți s-a întâmplat să nu mai porți ceva doar pentru că te-ai plictisit de acel ceva, sau nu ai vrut să mănânci o anumită mâncare doar pentru că nu ți-a plăcut și ai putut alege altceva? Ei bine, dacă ai făcut asta, înseamnă că situația ta este una destul de bună. Chiar și faptul că ai internet și că citești acum aceste rânduri, demonstrează faptul că ești un om privilegiat în comparație cu alții care n-au unde dormi sau nici măcar un colț de pâine.

Puțin ai? Din puținul tău să dai!

Probabil îi consideri nedemni sau poate crezi că își merită soarta, dar nu le știi poveștile, nu cunoști adevărul din spatele a ceea ce vezi. Îmi amintesc povestea unui copil al străzii care a fost nevoit să fugă din căminul unde îl abandonaseră părinții, fiindcă lua des bătaie și era înfometat de copiii mai mari de acolo. Acest copilaș dormea în scări de bloc și muncea în piață pentru câțiva bănuți de mâncare, iar uneori oamenii aruncau apă pe el pentru a-l alunga de la blocul lor, în perioada iernii. Și nu e singurul caz, din păcate…  Crezi că acest copil, între timp devenind adult, merită să trăiască în continuare pe stradă doar pentru că a avut neșansa să se nască într-un mediu nepotrivit? Dar dacă eram noi în situația lui? Sau dacă în locul oamenilor ce caută în gunoi pentru mâncarea pe care atât de simplu o aruncăm, eram noi? Adesea, oamenii străzii sunt priviți cu dezgust, însă dacă am sta un pic și ne-am deschide sufletul, ne-am da seama că unii dintre ei chiar au povești interesante și chiar ne pot da niște lecții de viață de neuitat. De pildă, un om ce renunțase la o parte din hainele sale și la încălțăminte, punându-le într-un loc de unde puteau fi luate de cei în nevoi, a fost abordat într-o zi de un om al străzii care avea nevoie de o pereche de încălțări, discuția celor doi fiind cam așa:

“- Salut, nu mai ai niște pantofi?”
“- Ba da, am unii 44 pe care nu-i mai port, îi duc azi jos!”
“- Ah… eu port 43, nu-s buni, dar stai așa! Îi duc unchiului meu, el poartă 44!”

Așadar, dezamăgirea omului pentru faptul ca nu-i vin pantofii, s-a transformat apoi în bucuria de a oferi altcuiva, asta în timp ce noi ne schimbăm lucrurile că nu ne mai plac sau că nu mai sunt la modă și nici măcar nu le oferim mai departe de multe ori, cu gândul că poate ne trebuie cândva, deși nu mai ajungem să le purtăm niciodată. O întâmplare care m-a făcut să am păreri de rău a fost atunci când, în oraș fiind, de masa mea și a persoanei cu care eram, s-a apropiat un copil și ne-a cerut o felie de pizza. Mie-mi era foame și nu i-am dat, în schimb, persoana din fața mea i-a oferit din pizza sa și copilul a plecat spre a doua masă de unde nu a primit nimic. Am regretat apoi momentul de egoism avut, dar nu mai puteam face nimic deoarece copilul deja plecase mâncând cu poftă din felia primită. Am învățat atunci că trebuie să-i oferi omului, dacă poți, când are el nevoie, nu neapărat când îți este ție confortabil să oferi.
Mulți oameni sunt în stradă pentru că nu au de ales, mulți oameni caută în gunoaie o coajă de pâine și o scară de bloc unde să se adăpostească… Mult prea mulți oameni au nevoi neîmplinite și sunt în suferință greu de imaginat… și ghici ce?! Și noi contribuim la asta! Cum? Prin ignoranță, prin egoism și prin dezumanizare…
Vrem schimbări? Haideți să facem schimbări! E adevărat că nu putem schimba o lume, dar măcar putem să contribuim la asta! Putem, din puținul nostru, să oferim celor ce au și mai puțin sau chiar deloc.
Deja e frig, vine iarna, tu ce ai de gând să faci? Stai în continuare la căldură și te plângi de tot ce nu-i în regulă în țara asta, sau te mobilizezi și oferi unui om în nevoie, o masă caldă și ceva de îmbrăcat? Dacă puteți, oferiți. Măcar din ce nu vă mai trebuie, puneți undeva la vedere pentru a putea fi ușor găsite acele lucruri, nu le aruncați pentru că cineva le-ar mai putea utiliza. E alegerea fiecăruia, dar să nu uităm că pic cu pic se face mare și cu ce mână dăm, cu aceea vom primi înapoi cândva…

Lasa un raspuns