Presă şi informaţie acum un veac (V)

0
51

*Cristian SABĂU

Centenarul realizării României Mari – Românie care, din pricina unor politicieni corupţi, incompetenţi şi arivişti, puşi pe înavuţire, şi nu pe buna gospodărire a treburilor (dinăuntrul şi dinafara) ţării, a durat mai puţin de 22 de ani (1918-1940) – ne oferă ocazia să rememorăm interesante pagini jurnalistice din epoca Primului Război Mondial, dar şi din anii premergători şi următori. Ani plini de evenimente, în general prost gestionate (ca şi astăzi, după 1990) de clasa conducătoare a vremii, de demnitari de diverse ranguri (regi, parlamentari, miniştri, generali, prefecţi, primari). Evenimente interne şi externe prost gestionate din cauza lipsei de cultură politică, de educaţie economică pe care le presupune „managementul” vieţii sociale la orice nivel. Dar mai ales de lipsa responsabilităţii şi a sentimentelor patriotice manifestate doar la câte o paradă.

Continuăm să vă oferim selecţiuni din articole semnate de un observator foarte atent şi meticulos în redarea amănuntelor, un martor important al evenimentelor petrecute în Bucureştiul ocupat între 1916 şi 1918 de germani, austro-ungari, bulgari şi turci. Datorăm aceste informaţii lui Virgiliu Drăghiceanu (1879-1964), istoric şi arheolog, personalitate nu îndeajuns de cunoscută a culturii române, membru corespondent al Academiei Române. Sunt informaţii foarte puţin cunoscute marelui public şi apărute în acea epocă (în 1919) mai întâi în revista lui Nicolae IorgaNeamul Românesc”, ulterior şi într-un volum, „707 zile sub cultura pumnului german”. În acest al cincilea grupaj vă oferim însemnări din perioada ianuariemartie 1918, adică primele trei luni ale lui 1918 până la actul unirii Basarabiei cu România. Unele dintre aceste pagini cu o importantă valoare istorică ar trebui să apară în manualele şcolare spre învăţătura generaţiilor viitoare. Deşi mă-ndoiesc c-o mai fi nevoie azi de o astfel de învăţătură…

7/20 ianuarie 1918

„Ţara întreagă se află într-un regim poliţienesc din cele mai straşnice. În Bucureşti s-a fixat prin cercuri, vopsite pe pavaj, locul în care vor sta ca nişte stâlpi mici poliţaiul german şi cel român… Patrule de poliţişti fac razii în fiecare zi pe o anumită temă hotărâtă de Komandatură: cercetarea ausweisului personal, cercetarea restaurantelor, circulaţia stradală, tăvile de cuptoare ale plăcintelor, contrabanda, curăţenia trotuarelor, câinii vagabonzi etc. Astfel se adună venituri de zeci de mii de lei numai în Bucureşti… Mă duc însumi la Komandatură să plătesc o amendă de 40 mărci pe care nu vreau s-o transform în 10 zile de închisoare. Afară, sute de inşi aşteaptă înghesuiţi, cu avizul de pedeapsă în mână, într-o atmosferă ca a unei camere de sudaţii a băii de aburi… În Bucureşti, deputatul Iarca apelează la adunarea deputaţilor şi notabililor din teritoriul ocupat să convingă armata că ea nu-i aparţine regelui. Publicarea arhivei secrete ruse aduce dezvăluirea mituirii presei române din finanţele ruseşti! Se dă o listă de nume de ziare şi politicieni.” Parcă ceva seamănă cu realitatea zilelor noastre…

9/22 ianuarie 1918

„La Viena, grevă muncitorească tot mai amplă din cauza foamei.”

14/27 ianuarie 1918

„Ziua naşterii Kaiserului. Trei monştri de obeliscuri asemănători acelora de la sondele petrolifere sunt aşezaţi festiv în faţa Cercului Militar. Peste tot, brad şi drapele cu negrul lugubru al culorilor germane… Paradă militară cu Mackensen care cuvântează trupelor: Împăratul nostru se simte răspunzător de sângele fiecăruia din soldaţii săi pentru fericirea poporului şi imperiului său. Să-i făgăduim să rezistăm până la victoria finală!

Austria e înfometată. Germania se vede nevoită să-i trimită 450 vagoane cu grâu pentru că decât azi o pace rea, mai bine mâine o pace bună. Czernin îşi pune mari speranţe în grânele pe care Ucraina le va da pentru anumite avantaje economice!”

16/29 ianuarie 1918

„În Moldova, românii ar fi înconjurat trupele bolşevice aflate în drum spre Iaşi. De câteva zile ar fi ciocniri între trupe ruse şi române în zona Galaţi. Trupele române, după ce au ocupat capete de pod peste Prut, încep ofensiva spre Chişinău şi Odesa. La 12 ianuarie, generalul Prezan lansează un apel către cetăţenii republicii moldovene: Trecem prin timpuri grele… Sfatul ţării moldoveneşti… ne-a cerut, prin comandamentul militar rus, să trecem Prutul… Oastea română nu doreşte altceva decât prin orânduiala şi liniştea ce va aduce să vă dea putinţa să vă statorniciţi şi să vă desăvârşiţi autonomia şi slobozeniile voastre!

Trupele române, după lupte serioase, sunt în Chişinău, de pe 13 ianuarie. Trupele ruse rebele au fost dezarmate la Cristeşti, Paşcani şi Mihăileşti. Rusia bolşevică a rupt relaţiile cu România şi proclamă confiscarea tezaurelor oligarhiei române aflate la Moscova. Trotzky declară război burgheziei române.”

Pentru Trotzky este dificil de ajuns la o pace cu Wilson, Lloyd George, Kühlmann şi Czernin care nu-s decât nişte „servitori ai capitalismului”. Cât despre socialiştii francezi, aceştia ar fi „cavaleri ai hoţiei naţionale”. Şi are pentru toate ţările o reţetă standard pe care o predică: „Asaltul eroic al proletariatului muncitoresc contra burgheziei naţionale”.

17/30 ianuarie 1918

„În Berlin, 70.000 de lucrători intră în grevă şi cer semnarea păcii pe baza formulelor comisarilor ruşi. Se proclamă starea de asediu. Sunt demonstraţii violente.”

18/31 ianuarie 1918

„Temperatura +16 grade Celsius!

Comedia a început la Brest-Litowsk. Bolşevicii care se agită puternic în Ucraina au luat Odesa. Delegatul Trotzky vorbeşte în Rada Ucrainei ca de ceva care a fost şi cere recunoaşterea ucrainenilor adevăraţi: comisarii bolşevici veniţi de la Kiev.”

23 ianuarie/5 februarie 1918

„În Bucureşti, deschiderea Academiei Comerciale. Preşedintele C. Arion vorbeşte despre nesaţul de viaţă uşoară ce stăpânea România, de stârpirea tuturor sentimentelor datoriei… de putreziciunea pe care nu se putea clădi nimic.”

28 ianuarie/10 februarie 1918

„Ieri la două noaptea, grăbită de pericolul bolşevic, s-a semnat pacea cu Ucraina, pace prin care… se asigură Germaniei drum liber în Asia, spre Persia. Cu Trotzky nu se poate ajunge la nicio înţelegere. A adus cu el nişte reprezentanţi ai Poloniei, după părerea sa, veritabili, şi cere ca aceştia să participle la Conferinţă.”

În zadar au protestat centralii, căci „ilariantul Trotzky declară că părerile polonilor săi sunt extraordinar de importante. Astăzi Trotzky le dă lovitura de graţie mult prea ocupaţilor reprezentanţi ai Puterilor Centrale. Prin renunţarea iscălirii unei păci formale declară starea de război terminată… Al treilea act al comediei de la Brest-Litowsk s-a încheiat ca o sfidare a protocolarilor scamatori de la Berlin.”

31 ianuarie/13 februarie 1918

„Ce perspectivă ne aşteaptă, după Deutsche Tageszeintung: rămânerea dinastiei incompatibile cu viitorul României… alianţa cu Puterile Centrale, acordarea de avantaje economice Germaniei… viaţa economică a României e paralizată pentru ani… Adevăratul eroism ar fi în a se recunoaşte învinsă!

Ministrul bulgar la Berlin declară că numai cedarea Dobrogei ar putea fi premisa unei înţelegeri a Bulgariei cu România. Clopotul Mitropoliei bate de dimineaţă. Lumea îl salută ca pe o anunţare a păcii, dar de fapt este comemorat Mircea cel Bătrân la 500 de ani de la moarte de către Comisiuneea Monumentelor Istorice şi Ministerul de Instrucţie. E o manifestare naţională şi demnă tocmai când ne aflam într-o adevărată paralizare. E o afirmare curajoasă a netăgătuitelor noastre drepturi asupra Dobrogei şi Basarabiei, tocmai când ele încep să fie obiectul de discuţii al tratativelor pentru sfărâmarea noastră etnică.”

2/15 februarie 1918

„Un comunicat de la Berlin anunţă că Mackensen a început tratativele cu comandamentul armatelor române pentru… menţinerea armistiţiului! De-abia acum vom avea un armistiţiu formal… Prin ziarele neutrale (daneze) – un obicei de care uzează când vor să ne sugereze ceva – suntem poftiţi ca împreună cu Ucraina şi Puterile Centrale să urmăm o politică asemănătoare; vom da Bulgariei Dobrogea până la gurile Dunării, consolându-ne cu succesul din Basarabia. În Ungaria, partidul lui Karoly susţine că formarea unei Mittel-Europa economice e o piedică pentru facerea păcii… Polonia protestează la Viena pentru acordarea de ţinuturi polone Ucrainei.”

4/17 februarie 1918

„Noaptea trecută, alarma Capitalei prin plânsetul clopotului Mitropoliei. În întreg oraşul se răspândeşte ştirea furtului moaştelor Sf. Dumitru din Mitropolie… Doi soldaţi bulgari, după ce au legat pe gardistul dezarmat, au spart uşile Mitropoliei şi au încărcat racla într-un automobil. Se zvoneşte că azi au fost prinşi. Se organizează în zadar o procesiune pentru primirea raclei la bariera oraşului… A doua noapte soseşte fără ca minunea întoarcerii să se îndeplinească… Populaţia se agită pe dealul Mitropoliei. Spre noapte sfântul a fost adus; populaţia se linişteşte. A fost o lovitură bulgărească, precum acelea ce se pregăteau asupra muzeelor şi bibliotecilor noastre, sau o tragicomedie regizată de germani pentru a-şi atrage simpatia bucureştenilor?”

5/18 februarie 1918

„Ruşii bolşevici s-ar fi preparând de ostilităţi cu Germania. Lenin s-a unit cu Kaledin. O nouă speranţă luceşte pentru noi. Gestul lui Trotzky a fost ca o binecuvântare. Austria continuă, cu şi mai mare ipocrizie decât Germania, politica lui Ianus faţă de ruşi. Czernin declară că şi fără declaraţia lui Trotzky războiul a încetat, mai ales că Austria nu se învecinează decât cu Ucraina. În plus se oferă să ocupe liniile ferate ucrainene pentru ca Ucraina să-şi poată îndeplini obligaţiile economice. Ameninţată de bolşevici, Ucraina are naivitatea ca printr-un apel să invite trupele austro-germane la ocuparea ţării.”

6/19 februarie 1918

„Situaţia e foarte neclară. Prin presa neutrală influenţată de ei ni se flutură necontenit perspectiva că suntem continuu ameninţaţi pentru a ne lăsa de bunăvoie să ni se pună laţul de gât… ni se spune că cei care au aruncat ţara în război, inclusiv regele, vor trebui să se retragă… în primul rând trebuie făcută o înţelegere cu Bulgaria asupra Dobrogei de Nord, şi abia apoi se va putea ajunge la o înţelegere cu Puterile Centrale asupra Basarabiei. După Secolo din Elveţia, regele s-ar retrage, ar veni prinţul Carol sau fratele său. Se dă chiar ştirea abdicării, arătată ca neconfirmată de presa vieneză… Neue Freie Presse arată că Antanta e departe, iar Mackensen aproape… Novoi Vecerni Cias comunică: România s-ar despăgubi cu Basarabia cu excepţia Hotinului şi Benderului. Lenin ar vedea cu indiferenţă această alipire; în schimb vom sacrifica Dobrogea…”

10/23 februarie 1918

„În Bucureşti, bolile seceră lumea. În ziua de 6 au fost 11 născuţi şi 35 morţi, în ziua de 7: 8 născuţi şi 30 de morţi. Pe o perioadă de 14 zile s-au numărat 29 cazuri de difterie, 128 de febră tifoidă, 349 de tifos exantematic şi 26 de variolă… Directorul lui Deutsche Bank arată avantajele care ar decurge pentru România din ocuparea pe mai departe a ţării de către armata germană; chiar afirmă că clasele ţărăneşti ar fi mai bine sub dominaţia Puterilor Centrale.”

14/27 februarie 1918

„Gândurile germane asupra noastră sunt împărţite. Unii, mai clarvăzători, consiliază pe biruitori să nu cadă în ispită ţintind dezmembrarea şi jertfirea României… Ziarul unguresc semioficios Pester Lloyd ne desemnează ca vecini răi şi declară că voieşte să-şi asigure posesiunea trecătorilor… Mai cer şi îmbunătăţirea stării ungurilor emigraţi la noi!

Schimbarea dinastiei noastre ar fi grăbit soluţia germană: am fi devenit un stat colonial german… Un moştenitor german la gurile Dunării ar fi incomodat tare interesele Austriei, destul de slăbite. De aceea Austria, sprijinită şi de Bulgaria, se topeşte de dragul existenţei mai ales a dinastiei noastre… Acest joc va fi unul din episoadele comice în tragicomedia ce se joacă acum pe seama noastră…”

17 februarie/2 martie 1918

„Circulă fel de fel de zvonuri privind reluarea ofensivei pe frontul nostru. Sute de evrei dezertori din armata noastră, plecaţi prin Rusia, umplu magazinele şi localurile, contribuind la deprimarea spiritelor prin zugrăvirea fioroasei situaţii din Moldova… Basarabia, care la 24 ianuarie, ziua Unirii noastre, s-a declarat independentă de Rusia, ar cere Austriei protecţie din cauza dezordinilor armatei noastre… Austriecii au pătruns în Ucraina, s-au apropiat de frontul român la Nord şi Nord-Vest. Se zvoneşte chiar de ameninţarea Dorohoiului.”

19 februarie/4 martie 1918

„Tragicomedia cu Rusia în fine s-a terminat. Pacea s-a încheiat pe 18 februarie. Rusia lasă Turciei Ardahan, Cars, Batumi, face pace cu Ucraina… Pacea fără anexiuni şi despăgubiri, cu libera determinare a popoarelor? Pace germană!… evreii din Varşovia protestează contra încorporării Basarabiei, cer drepturi pentru evreii români.”

21 februarie/6 martie 1918

„În Franţa au sosit 5 corpuri de armată americană din cele 17 care au fost pregătite. În Bucureşti continuă vinderea forţată a întreprinderilor supuşilor Antantei, începută la 10 februarie: Au Bon Gout, Societatea de Gaz Bucureşti, Fabrica de Bumbac Colentina, Războiul Românesc, Societatea Textilă franco-română, Ţesătoria, Uzinele Lemaitre etc.”

22 februarie/7 martie 1918

„Inevitabilul s-a săvâşit în Castelul Buftea… În splendida locuinţă a stăpânilor acum refugiaţi în Moldova s-a sigilat soarta ţării. Este a XII-a verigă din lanţul de acte internaţionale care în majoritatea lor n-au consfinţit decât mutilările ţării. Pacea de la Passarowitz ne lua Oltenia, cea de la Belgrad ne-o reda, cea de la Kuciuk-Kainargi da drept de intercesie ruşilor, convenţia de la Palamutka ne lua Bucovina, pacea de la Şiştov rectifica frontiera, cea de la Bucureşti ne lua Basarabia, cea de la Adrianopol instituia protectoratul rus, cea de la Paris ne reda sudul Basarabiei, cea de la Berlin ne relua Basarabia… Se semnează preliminariile prin care cedăm (Bulgariei – n.r.) Dobrogea până la Dunăre, evacuăm ţinuturile austriece… demobilizăm 8 divizii, celelalte le trimitem la graniţa rusă, până la pace… concediem pe ofiţerii Antantei… Despre Basarabia nu se spune nimic, ea priveşte raporturile dintre Rusia şi România. Acum nu aparţine nimănui… Dacă va decide o alipire de România, nu e nimic de obiectat… În privinţa dinastiei, germanii nu au pus niciodată formele de guvernământ ca ţeluri de război… Turcia e contra cedării Dobrogei din motive de echilibru… Franţa prin Figaro ne asigură de stimă şi simpatie!” Merci beaucoup, dar mai bine mişcaţi trupele lui Sarail în Balcani… ar fi meritat un răspuns ca ăsta…

25 februarie/10 martie 1918

„La Palatul Cotroceni, serată aranjată de marele debaucher (corupător – n.r.) Czernin (reprezentantul Austriei – n.r.) cu o faimoasă cântăreaţă din trupa noastră de operetă. Petrecerile se vor repeta zilnic şi vor avea ecou până în austera patrie germană care va cere înlocuirea lui Kühlmann (reprezentantul Germaniei – n.r.), căzut victimă vrăjii lui Czernin… În castelul în care se declarase războiul nostru, în care acum se răscolea şi se terfelea totul, buduarul şi chiar scrisorile reginei, trebuia să se îndeplinească şi umilinţa noastră… tragicomedia de la Brest-Litowsk ne era pregătită şi nouă… ni se cerea doar să păstrăm seriozitatea protocolară. Evident că orice discuţiune era de prisos şi nu ne rămânea decât să semnăm condiţiile păcii aşa cum se formulaseră, cu o demnă protestare.”

1/14 martie 1918

„De la sentimentul ruşinii de ieri la liniştea abil asigurată a neruşinării de azi. Colectă (termenul rechiziţie a fost abandonat) pe circumscripţii poliţieneşti şi patrule militare pentru zdrenţe, oase, gumă, metale, ghete, haine, sticle, păr! Cu bani! Dar şi cu amenzi pentru neexecutare. Femeile nocturne sunt persuadate a se tunde. Se introduce o modă care va contagia şi alte clase sociale… Din Rotterdam primim ştirea că Basarabia revine României în schimbul ajutorului pentru Ucraina. Prin presa lor se cer oraşe libere pentru Germania pe Dunăre. Austria cere o parte din Moldova, limitrofă cu Bucovina. Apetitul creşte zilnic pe măsură ce ne apropiem de ratificare… Trotzky ar fi fost înlocuit cu Radef pentru că s-a declarat pentru continuarea războiului. În Franţa, Clemenceau a declarat că va conduce războiul până în ultimul sfert de oră, căci acest sfert de oră va fi al nostru.”

3/16 martie 1918

„Ieri Consiliu de Coroană la Iaşi. Liberalii s-ar fi declarat contra generalului Averescu, conservatorii ar fi cerut retragerea în Rusia şi continuarea luptei. Gura Humorului şi Suceava au fost evacuate de români.”

6/19 martie 1918

„În Basarabia, ministrul Inculeţ vrea naţionalizarea vieţii moldoveneşti: unirea trebuie să se facă, deşi ţăranii nu văd cu ochi buni aceasta, întrucât se tem că România le ia pământul. Adresându-se românilor, le spune: Aţi făcut greşeli, aveţi aerul că sprijiniţi numai burghezia.”

10/23 martie 1918

„Speranţele noastre se îndreaptă din nou spre frontul de vest. Lloyd George, la conferinţa de la Londra, spune: S-au luat rezoluţii de care depind fiinţa şi viitorul civilizaţiei omeneşti. Rusia a iscălit fără să citească, fără să ştie dacă face pace sau război. La fel a fost silită şi România.”

12/25 martie 1918

„Tragedia din 1914 se repetă. Vor rezista francezii? Interesul tratativelor noastre de pace au căzut pe al doilea plan, încordarea întregii noastre fiinţe e pe frontul de vest… Monomaniacii filogermani nu se îndoiesc un minut de catastrofa raselor istorice care trebuie să cedeze vitalităţii rasei care se afirmă… Românii neaoşi nu admit nicicum părerile celor dintâi… Esteţi ce-şi savurează gândurile prin mimica şi dicţionarul filosofic, asimilate la prelegerile lui Maiorescu, ciripesc banalităţi în limbajul lor pretenţios, adevăraţi preţioşi ridiculi. Naivii, cei mai mulţi, sunt bătuţi de vânturile ştirilor pe care le cred de oriunde ar veni. Internaţionalii, evreii, orizontalele cabaretelor sau intelectualismului român sunt elementele dizolvante. Pentru ei, naţie, ură de rasă, război sunt idei retrograde de ev mediu, bigotism social sau burghez! Levantinii, veşnic iubitori de măriri, escamotează, cu acelaşi surâs, un crez pe care îl vor batjocori mâine. În balansul valurilor, ei rămân veşnic deasupra. În prezumpţia lor sunt ca geamandurile care le indică corăbiilor ameninţate porturile mântuitoare. Şi sunt la fel de găunoşi ca geamandurile.”

15/28 martie 1918

„Mackensen anunţă impunerea României ocupate la 400 milioane. Nu degeaba aveam acum pace! Scump, dar face, şi trebuia plătită în numerar… Văd pentru prima oară unele gazete din Iaşi. Ce aspect detestabil ca format şi conţinut! Aceeaşi mentalitate ca şi în ziua în care au plecat spre Iaşiul mântuirii. Acelaşi limbaj, aceeaşi trivialitate. Oricum, cu toate tezele străine cugetelor noastre, nu se poate contesta urbanitatea ziarelor noastre. Cenzura de aici le-a urbanizat, orice obscenitate – inclusiv literară – e tăiată fără milă. Domnul Mihail Sadoveanu descrie aspectul centrului, strada Lăpuşneanu: Oameni gravi, cu burţi prea proeminente pentru această epocă a sobrietăţii, tineri cu mers legănat, ofiţeri, femei cu ghete foarte foarte scumpe şi buze foarte roşii (o calamitate naţională) trec în sus şi în jos, se opresc o clipă şi schimbă vederi importante asupra situaţiei interne şi externe… se invită la un ceai cu cozonac ori la o reuniune foarte veselă şi plăcută unde se dansează un tango îndrăzneţ… Dar cine nu trece în sus şi în jos? Deputaţi încruntaţi, senatori cu priviri juvenile, femei cu toalete măreţe şi zâmbete îndoielnice, gazetari prieteni buni cu ultimul ministru de Interne, artişti, cercetaşi, surori de caritate şi, în sfârşit, hienele războiului în toate ipostazele… Pe când soldatul suferea şi murea la hotar, colectivitatea anonimă – Domnul Lăpuşneanu – se plimba în linişte, fuma, flirta, se pregătea de cină… punea la cale ofensive, elabora planuri, vântura imperii, foarte eroic, pe când baionetele înţepau linia hotarului nostru…

23 martie/5 aprilie 1918

„La noi, demoralizarea e completă, bolile continuă să secere lumea. Pe fiecare stradă două-trei drapele negre arată noi decese… Pan Halippa, vicepreşedinte al Sfatului Basarabean, vrea o Basarabie autonomă. Afirmă că există un puternic curent de alipire a Basarabiei la România.

Şi, din izvor competent, deci oficial: Şi după pace autorităţile centrale militare, ca şi autorităţile districtuale şi de etapă îşi vor continua lucrările în ţinutul românesc (!). Populaţia română are să asculte tot de ordinele autorităţilor militare, ca şi până acum.”

24 martie/6 aprilie 1918

„Aflăm după semioficiosul Pester Lloyd dedesubturile tratativelor pentru pacea de la Bucureşti. Pacea s-a încheiat ca o pace austriacă, ce nu concordă cu vederile germane. Germania voia o putere politică a Bulgariei, iar pentru România o putere economică (!), e ceartă între veselii moştenitori pentru organizarea României. O Românie nu poate fi o putere economică avându-l în cap pe regele Ferdinand care tolerează corupţia… La început, amândoi aliaţii au fost de acord cu detronarea regelui Ferdinand, însă după ce Czernin, din însărcinarea împăratului Carol, l-a vizitat pe rege… pacea e austriacă. Se zvoneşte că domnul Marghiloman ar refuza încheierea păcii în condiţiile care se impun şi care variază de dimineaţa până seara.”

28 martie/10 aprilie 1918

„Ieri la ora 8 seara, Basarabia a cerut alipirea la România una şi indivizibilă. Expresia e frumoasă acum când ni se pune la sorţi chiar cămaşa noastră. Ziarul lor caută să modereze elanul, afirmând că alipirea se face graţie binefăcătoarei protecţii a Împătritei înţelegeri! Probabil că delegaţilor noştri pentru pace li s-au scontat toate condiţiile păcii în schimbul acestei fericiri.”

Lasa un raspuns