M-a întrebat ieri cineva dacă Dănuț Dinu are vreo şansă să iasă primar al Piteştiului. I-am spus că DA, numai că miliţianul va fi foarte trist când se va trezi! (Ca să înţeleagă şi susţinătorii lui, un pic mai proşti decât prevede legea, Dinu poate câştiga Primăria doar în visele lui!)
De fapt, care este explicaţia relativului succes al acestui individ banal, lipsit de charismă şi de orice sclipire?
Este simplu! Şi ofensator totodată pentru toţi oamenii de calitate din acest municipiu superb.
Miliţianul pensionar Dănuţ Dinu este idolul acelei categorii de idioţi ce fac să prospere şarlatanii care vând aparate de fitness cu ajutorul cărora ajungi zână dacă faci sport doar 5 minute pe zi! Fotografiile lui fabuloase (altele decât cele în care apare cu o figură de sexagenar viril şi-i spune soţiei, pentru a 1976-a oară pe facebook, că o iubeşte în draci!) sunt asemenea celor care l-au făcut celebru pe Andrei Versace: la volanul unui BMW X5, în excursii exotice, prin cârciumi de lux etc. Mai ales cea în care se vedea pistolul miliţianului alături de o carte cu rugăciuni a lui Arsenie Boca era… delicioasă! Trebuie înţeles şi acceptat că există printre noi şi oameni care-şi pot face dintr-un astfel de personaj rocambolesc un model în viaţă!
Dacă aveţi două minute de irosit şi vă uitaţi pe profilul de facebook al acestui candidat popular, veţi vedea că, paradoxal, omul nu are nimic fascinant. Oricine are un IQ rezonabil poate observa imediat că are de-a face cu un personaj fals, care pozează într-un om blând, bun, deschis, gata să-şi ajute aproapele. Când colo, este campionul intoleranţei, sute de persoane explicând tot pe facebook cum individul le-a admonestat în privat pentru că au îndrăznit să aibă alte opinii decât el. Sau şi-au permis să-l critice. Când au recidivat, miliţianul le-a blocat pe loc! Probabil în spiritul toleranţei atât de clamate… Cât despre aşa-zisele gesturi de binefacere, ele nu au alt scop decât publicitatea. Dacă ar fi credincios cum pretinde (sau măcar modest şi de bun-simţ!), ar pricepe că este greţos să încerci să câştigi capital electoral împărţind câteva hăinuţe şi nişte dulciuri!
Dănuţ Dinu este un rău necesar în campania asta electorală. Cele câteva mii de piteşteni care-l vor vota sunt cazuri fără speranţă. Pe ei nu-i poate convinge nimeni şi nimic că greşesc acordând susţinerea lor unui personaj de carnaval. Nici măcar Dănuţ Dinu însuşi, care se faultează singur în fiecare zi, demonstrând că habar nu are ce înseamnă să fii primar şi care sunt atribuţiile unui edil, nu-i poate face (involuntar, fireşte!) să nu-şi bată joc de votul lor şi să voteze un candidat, nu o glumă proastă!
Pe de altă parte, like-urile primite pe facebook de candidatul oamenilor care refuză să gândească n-ar trebui să sperie pe nimeni dintre cei care vor un primar… ca un primar! Care să ştie ce trebuie să facă şi, mai ales, ce POATE să facă un primar! Trei sferturi dintre prostovanii care se extaziază în faţa postărilor infantile ale miliţianului Dănuţ Dinu – care, printre altele, recunoştea senin că are nevoie de câteva luni de… acomodare(?!!!) la primărie – nu vor vota în iunie. Pentru că nu sunt din Piteşti! Mulţi sunt din Costeşti, oraşul natal al miliţianului, alţii sunt din Bucureşti etc. Nucleul dur al retardaţilor nu sare de 600 de persoane, adică mult sub 1% din numărul piteştenilor care se estimează că vor ieşi la vot!
Deci miliţianul Dănuţ Dinu este exemplul cel mai elocvent al nivelului de penibil la care poate ajunge un om nu prea mintos dacă se ia în serios mai mult decât este cazul! Iar scrutinul din iunie va confirma integral acest lucru!
D.M.D.
P.S. Cu aceeaşi perseverenţă îi solicităm din nou lui Dănuţ Dinu să ne explice de unde are bani. E greu să creşti patru copii, să plăteşti rată la bancă pentru apartament, să foloseşti în familie trei maşini, să petreci concedii luxoase, să mănânci în oraş de câteva ori săptămânal, să cununi şi să botezi pe bandă (şi, evident, cât mai public!) şi, apoteotic, să te implici financiar în campanii de întrajutorare!
