Marian Dumitru, liderul sindical Arpechim: „Andrei Gerea, singurul ministru care ne-a sprijinit şi a fost onest cu noi”

0
324

25 mai Marian DumitruLiderul de sindicat de la Arpechim, Marian Dumitru, pune capăt unor acuze pe care o serie de oameni politici le aduc fostului ministru Andrei Gerea în privinţa activităţii deputatului ALDE în mandatul de la Ministerul Economiei, atunci când principala preocupare a fost salvarea Oltchim şi Arpechim de la închidere. Acuzele au apărut în contextul în care Andrei Gerea candidează la Primăria Piteşti.

Marian Dumitru a afirmat că Andrei Gerea a fost singurul ministru care a fost onest cu salariaţii de la Arpechim şi că, mai mult, a susţinut, în cele patru luni de mandat, varianta posibilităţii privatizării Oltchim în sistem integrat cu Arpechim, inclusiv prin numirea directorului din Piteşti, Marius Pârvu, la conducerea Oltchim.

D-le Dumitru, în această campanie electorală au fost unele voci care l-au criticat pe fostul ministru Andrei Gerea că a promis că salvează Arpechimul. Care este realitatea din punctul dvs. de vedere, ca reprezentant al foştilor şi actualilor angajaţi de aici?

Dl. Gerea, ca orice ministru al Economiei care s-a perindat pe la acest minister, a făcut atât cât i-a permis timpul. Din păcate, dacă vă amintiţi, a fost ministru o perioadă destul de scurtă, doar patru luni, în comparaţie cu domnul Chiţoiu sau cu alţi miniştri. Domnul Vosganian ne-a spus că urma să aibă întâlniri şi să vândă Oltchimul. Aiurea! A urmat domnul Niţă, apoi domnul Tudose. Noi, sindicatele de aici şi de la Vâlcea, am fost pe la fiecare dintre aceşti miniştri. Am făcut şi mitinguri, am stat în ploaie…

„Am avut uşa de la minister mereu deschisă”

Eu nu am nicio legătură cu politicul, dar singurul care a avut deschidere şi a fost sincer faţă de noi a fost domnul Gerea. Am stat de vorbă în biroul dânsului. Toţi ceilalţi ne invitau într-o sală, mai veneau cu nu ştiu câţi consilieri după ei. La întâlnirea cu domnul Vosganian stăteam la 20 de metri distanţă unul de altul şi încercam să comunicăm. Era şi asta o tactică…

La domnul Gerea am stat faţă în faţă în biroul lui. I-am spus: „Domnule Gerea, sunteţi de la Piteşti. Problema noastră este asta!”. „O ştiu”, mi-a răspuns.

Am fost cu domnul Pârvu căruia i-a cerut în faţa mea să-i pună pe birou scenarii de punere în funcţiune: fie separat Petrochimia, cu alimentare separată, fie integrat cu Rafinăria.

A primit aceste studii. Am iniţiat discuţii cu directori care au fost aici, precum dl. Georgescu, cu cei care au lucrat aici şi înainte de Revoluţie, care sunt specialişti. S-a încercat să i se pună pe masă d-lui Gerea aceste date.

Ce s-a întâmplat mai departe nu ştiu. Urma să facă o vizită la Oltchim, unde erau pregătite şi acolo nişte planuri. Finanţarea pe care încercase s-o obţină fostul director Roibu nu a fost preluată de administratorul special odată cu intrarea în insolvenţă a combinatului.

La un moment dat, noi i-am reclamat d-lui Gerea că, în ceea ce priveşte integrarea în Oltchim, Piteștiul nu este băgat în seamă aşa cum noi credeam că ar fi trebuit. Şi atunci a existat probabil o discuţie şi dl. Gerea l-a numit, vă amintiţi, pe dl. Pârvu de la noi director general la Oltchim. Ideea nu era neapărat că dl. Pârvu era cel mai bun. Ideea era să susţină Piteştiul. Pentru că mai mult de jumătate din Oltchim înseamnă producţie PVC care trebuia alimentată de la Piteşti. Deci ideea era să se pornească activitatea şi la Oltchim, şi la Piteşti. Dl. Gerea a cochetat cu ideea de a porni şi rafinăria.

Dl. Gerea este acuzat acum, în campanie electorală, că ar fi închis divizia petrochimică Bradu. Petrochimia de la Piteşti a fost închisă în 14 noiembrie 2008. Dl. Gerea nu a avut nicio legătură.

În al doilea rând, am fost la toţi miniştrii. De ce niciunul dintre toţi ceilalţi nu a făcut ceva?

„Au fost alte presiuni, din exterior”

La un moment dat am avut o discuţie dincolo de cele oficiale. Eu am sesizat că există elanul de a face ceva pentru Piteşti, dar rezultatele nu erau cele pe care noi le doream. Şi l-am întrebat direct dacă nu au fost şi alte chestiuni care nu se cunosc, la care nu aveam acces. M-am referit scurt şi la obiect. Nu trebuie să se producă în România. Noi trebuie să cumpărăm. Cu ce bani? Ne împrumutăm. Ne împrumutăm până o să plătească neam de neamul copiilor noştri. „Dl. Gerea, i-am spus, aţi simţit ceva din scenariul acesta?” Nu mi-a dat un răspuns direct. Mi-a spus: „Putem să ne gândim la multe”. Eu am înţeles. Vedeţi, România nu este cea mai tare în piaţa europeană, deşi ca număr de populaţie, ca putere economică, ar trebui să avem o altă poziţie.

Dar toată lumea ştie că negocierile pentru intrarea în UE, pentru intrarea în NATO au fost dezastruoase. Noi nu am prins pe piaţa europeană o poziţie corectă. Am intrat îngenunchiaţi. Am sperat să avem locul nostru în ceea ce înseamnă producţie. Care este locul României pe piaţa europeană în producţie? Mai producem ceva? Agricultură? Mai ducem noi ceva în vreo ţară? Mai avem noi un combinat al nostru, rafinăria noastră? Şi spunem că suntem independenţi… Ne place să vorbim frumos şi atât.

„Nu este Andrei Gerea mai vinovat decât alţii. Din contră”

Cam asta este. Nu este Andrei Gerea mai vinovat decât alţii. Din contră. A stat prea puţin timp ca să finalizeze ceva. Eu m-am mirat că s-a produs acea ruptură în USL. Era o alianţă cu mai multe scenarii, aveam multe aşteptări, dar s-a ales praful. Populaţia nu mai are încredere într-un partid sau altul. Mai degrabă în anumiţi oameni.

Care este situaţia actuală de la Arpechim?

OMV mai are 160 de oameni din care vrea să dea 100 afară. Petrochimia mai are 110 oameni. Este o bătălie mare între sindicat şi administratorul judiciar de la Oltchim pentru că există totuşi o gestiune şi cineva trebuie să răspundă de ea. Dacă îi dai şi pe oamenii ăştia afară, înseamnă că răspunzi tu, administrator special, de valoarea care este aici. Eu zic să nu-i dea afară. Indiferent ce pază ar fi, s-a furat la greu şi se va mai fura.

Cel mai interesat să mai existe ceva aici este salariatul, măcar în speranţa că se mai poate salva ceva şi atunci îşi apără locul de muncă. OMV poate demola… Ar trebui să ecologizeze, sunt costuri foarte mari. Şi atunci preferi să le păstrezi.

Ce se poate face ca Arpechimul să fie salvat?

Doar o decizie politică. Cei care conduc destinele acestei ţări ar trebui să se gândească la România pentru că suntem descoperiţi pe toate planurile. Dacă vrem să fim independenţi, trebuie să avem cu ce. Noi nu mai avem nici oameni, nici ce să producem.

Spuneaţi de dorinţă politică. Cu cine veţi vota?

Eu voi vota într-un anumit fel. Eu am vrut mereu altceva. Vă spun sincer că nu mă voi uita înapoi. E secret votul meu, dar voi vota o schimbare pentru că totuşi Piteştiul are bani din impozitele locale. Nu este Piteştiul chiar orice oraş amărât. Or, banii aceştia, dacă nu i-ai împărţi cu prietenii, s-ar vedea mult mai multe în oraş. Pe principiul acesta, voi vota altceva. Vreau altfel de administrare a acestui oraş.

Lasa un raspuns