(Expoziţii Estivale) Filiala Bacău a UAP, în ospeţie la Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”

0
100

*Cristian SABĂU

Simezele Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” au prezentat publicului argeşean (ce-i drept, mai restrâns şi mai specializat, dar – zic şi sper – o fi doar o pasageră chestie de vacanţă), la început de vară şi toridă, şi ploioasă, o foarte interesantă colecţie din lucrările artiştilor plastici membri ai UAP – Filiala Bacău. Recunosc, mi s-a părut o faptă vitejească a curatorului Augustin Lucici invitarea artiştilor băcăuani despre a căror viaţă de filială din ultimii ani s-au auzit (şi scris) multe şi diverse, şi nu toate tocmai minunate. Dar aşa e „viaţa de organizaţie”, în orice structură constituită există orgolii şi frustrări, cu atât mai mult în mediul artistic unde EGO-ul este mai dornic de manifestare şi impunere, mai sensibil la aprecieri şi critici. I-am şi spus aceste considerente într-o discuţie la o cafea, dar, convins că bine făcea, m-a asigurat şi pe mine că totul va fi foarte bine, uniunea va fi unită, iar selecţia riguroasă. Şi, cum rar se întâmplă pe la noi românii, promisiunea a fost 100% onorată. Eşantionul de artă băcăuană prezentat la Piteşti nu ştiu dacă a fost 100% reprezentativ (cam greu de atins un astfel de procent), dar a fost 100% interesant şi frumos. Şi ce-am putea cere mai mult? Expoziţia băcăuană mi-a părut o colecţie de întrebări şi răspunsuri despre viaţă, moarte, transcendere, lumea satului românesc (văzută de la distanţă, încă idilică). Practic, o suită de dialoguri ale artiştilor cu ei înşişi şi cu publicul, o suită de rezolvări ingenioase, plăcute ochiului şi sufletului, ale unor stări din afara rutinei existenţiale. Dar să-i dăm cuvântul specialistului Augustin Lucici să-şi întâmpine (călduros!) invitaţii:

„Cu mare încredere, artiştii băcăuani au format o grupare şi şi-au prezentat lucrările pentru prima dată la Piteşti. Mi se pare o feerie de cea mai înaltă puritate artistică faptul că 19 artişti au avut încredere în organizarea acestei expoziţii, după părerea mea un adevărat spectacol artistic pe simezele Galeriei de Artă. Privită ca o acţiune cu multă durabilitate, lucrările artiştilor băcăuani sunt întrupări ale divinităţii deoarece arta şi religia sunt confundate aici cu bunăvoinţa şi dragostea. Pentru ceva timp, la Galeria de Artă, Gloria, îngerii şi nimfele au instaurat frumosul eliberat de orice altă constrângere cu excepţia aceleia pe care artistul şi-o impune prin disciplină. Aceasta este arta contemporană din Bacău, menită să aşeze demnitatea artistului în corespondenţa sa cu forţa a tot ceea ce este cu adevărat frumos!

Cu mult drag, un bun venit şi un sincer BRAVO celor 19 artişti prezenţi la Piteşti prin 59 de lucrări!”.

Într-adevăr, nimeni n-ar putea susţine că artiştii băcăuani n-au avut parte de o primire călduroasă, entuziasmul muzeografului Augustin Lucici, în acest cuvânt de bun venit adresat artiştilor băcăuani aflaţi în ospeţie (cum se spune în Moldova profundă) la Galeria „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, este evident şi molipsitor.

Rugat să caracterizeze succint, printr-o singură frază, pe fiecare dintre cei 19 artişti băcăuani invitaţi la Piteşti, Augustin Lucici ne-a oferit următoarele caracterizări-definiţii (ajuns aici, mă simt dator să avertizez cititorii că după efuziunea sentimentală urmează o serie de evaluări tehnice succinte şi precise – aşa cum i-am cerut – evaluări care pe alocuri îl pot depăşi pe simplul amator de artă cum mă consider, ba chiar îi pot inocula un sentiment de frustrare de tipul „băi, cum de nu mi-am dat şi eu seama de asta!?”).

Aşadar, să-l ascultăm/citim încă o dată pe curatorul expoziţiei Augustin Lucici caracterizând lucrările prezentate:

Ilie Boca – prin credinţă omul se leagă în spaţiul frizei transformate în amintire.

Carmen Poenaru – accentuată cromatic într-o compoziţie studiată în forme ce stabilesc legături vibrante.

Andreia Bianca Rotaru – desfăşurarea văzută printr-un segment controlat al dimensiunii umane.

Ioan Văsâi – profiluri geometrice de tip simbol în colaj determinat.

Cristina Ciobanu – legătură ritmată în forme ce leagă continuitatea cromatică.

Dragoş Burlacu – secvenţe ale unui triptic ce cheamă profilul vitezei aşezat în segmente aterizat sau decolat.

Elena Lupaşcu – culoare desprinsă în urma unui joc legat de îngeri, anotimp şi dans în creaţia unor elemente compuse.

Luminiţa Radu – organizate în casete o largă claritate fixată pe imaginea filatelică şi tehnica gravării într-o ordine controlată.

Ion Mihalache – participarea totală în studiul Cucuteni lasă amprente în forţe aduse în plan monocolor având fiinţa umană ca participantă la întreaga compoziţie.

Ioan Burlacu – colajele şi detaliile parcurg timpul unor compartimente între nonfigurativ şi realizare abstractă.

Ionela Lăzureanu – sculptură în volum determinat între plin şi gol cu accentele unor fărâme de bijuterii.

Dumitru Macovei – vâltoarea unor porţiuni picturale legate de peisaj prin planuri ce sporesc legăturile cromatice.

Marius Crăiţă-Mândră – devenirea materiei picturale în esenţă pură, formulă laborioasă a întregului determinat de starea de angoasă.

Dionis Puşcuţă – elemente inedite ale unui miracol care prin împreună himerei cu zoomorfism formează imagini ce vizează fantasticul.

Geanina Ivu – imagini duioase cu accente de folclor formează alcătuiri redefinite ale unui prezent inedit.

Ionela Lăzureanu – grafică ce leagă personajele-simbol cu lumea apropierii de existenţial.

Ioan Silviu Lăzureanu – trimiterea formelor legate prin griuri colorate ce traduc alcătuirea grafică în simboluri autentice.

Mihai Chiuaru – limpezeşte formarea unui timp trecut văzut prin ochii aplicaţi ai eternului natural.

George Zărnescu – aplicaţii formale ale unui caracter melancolic ce împarte timpul în trecere şi stop”.

Ei, acum totul pare dintr-odată mult mai clar, nu-i aşa? Oricum am citi lucrările expuse, cei care au văzut expoziţia au avut parte de un parcurs plăcut şi instructiv, poate presărat cu întrebări sau poate cu răspunsuri suspendate (dar asta-i treaba artei), poate cu nelinişti şi nelămuriri de ordin existenţial-estetic. Dar poate de-asta avem printre noi artişti care prin harul cu care au fost învestiţi să ne tragă de mânecă, să ieşim din rutină, din atât de preţuitul confort comportamental (de fapt, comoditate spre lene intelectuală).

Cât despre interacţiunea personală cu expoziţia băcăuană, am rămas cu acele culorii vii în care verdele se duelează cu roşul din ipostazele peisajului (şi cât de multe şi variate pot fi!) revelate de Carmen Poenaru, cu peisajele cu paletă coloristică ce acoperă întreg spectrul ale lui Dumitru Macovei, cu ciudatul şi enigmaticul zoomorfism propus de Dionis Puşcuţă. Cu acel recurs la originile neamului – satul românesc din tablourile Geaninei Ivu şi cu acea compoziţie cu pătratul şi figurinele ce par că se scurg printr-un robinet (sau cep?) propus de Ioan Văsâi. Cu dialogul (sau cearta?) în care sunt prinse personajele Ionelei Lăzureanu, dar şi contrapunctul (la polipticul lui Ilie Boca) şi variaţia de stare propusă de George Zărnescu. Cu acel vis inspirat de civilizaţia Cucutenilor al lui Ion Mihalache, cu mărul cu alunecări într-un antropomorf şăgalnic adus de Mihai Chiuaru, cu intrigantele (şi apetisantele) fragmente imaginate de Andreia Bianca Rotaru. Şi cu ideea (şi pânza) Cristinei Ciobanu cum că în viaţa asta un pic (mai mult) de violet nu strică. Şi – în plină şi toridă – vară, cu tomnatic-iernaticul Plumb  bacovian (de zeţar) adus de Marius CrăiţăMândră. Şi cu polipticul lui Ilie Boca ce-mi pare că-l trece pe privitor prin diverse stări şi etape de îmbunătăţire (sau trebuia să spun evoluţie personală cum e corrrect educaţional?) de la tentaţii şi ispite carnale prin ispăşiri spre spiritualizare… Trăgând linie şi rezumând, expoziţia băcăuană a prilejuit o întâlnire cu arta pe care mi-aş dori-o repetată… În mod cert, artiştii băcăuani mai au multe de spus, de prezentat…

Lasa un raspuns