Enescu de la „Victoria” a bifat şapte ani de „eşece” în tentativa lui de hienă imobiliară de a pune ghearele pe „Muntenia”

0
198

Rândurile următoare au doar câţiva adresanţi. Au legătură cu SC Turism Muntenia SA şi povestea distinsului afacerist Enescu Emil, un personaj de care se va râde mult timp de-acum înainte în Piteşti.

De vreo şapte ani, Emil Enescu se dă de ceasul morţii să pună mâna pe Hotelul Muntenia. A folosit, săracul de el, toate tertipurile care l-au consacrat drept hiena imobiliară numărul unu a municipiului.

A folosit avocaţi talentaţi pe care i-a plătit din greu, deşi reputaţia lui de Hagi Tudose e arhicunoscută. Foamea de „Muntenia” l-a împins să bage mâna adânc în buzunar, până a rupt căptuşeala şi a… În fine, înţelegeţi dumneavoastră!

Degeaba. Avocaţii i-au luat banii şi au pierdut procesele. Aş plânge de mila magnatului de la „Victoria”… dacă nu m-aş prăpădi de râs!

Tot el, Emil Enescu, a strâns sub flamura lui un roi de caţe de joasă speţă, foste angajate de tristă amintire ale SCT Muntenia, pe care le-a transformat în grup de presiune şi le-a trimis să urle şi să facă spume la gură la zecile de procese pe care le-a deschis el prin interpuşi pentru a prelua cu japca hotelul. Tina Florescu, o femeie care oricând ar face de râs sirena lui Vasile Roaită, a condus acest grup de fute-vânt în campania în care au înfrânt pe banii moşuleţului de la „Victoria”!

Mă ierţi că nu mă pot opri din râs, nea Emile? Ai fost un mare luptător, trăiască familia ta de (aproape) octogenar conectat la fondurile Consiliului Judeţean!

Pierzi, câştigi, luptător te numeşti, nu-i aşa? Ştiu că nu-ţi pare rău după bani, nea Emile. Ha ha ha ha ha… Generosule care eşti tu generos!

Bani ai destui şi, oricum, sunt pe mâini bune. Dragoş al tău e un băiat cu principii, băiat de care poţi să fii mândru. Se respectă omul, îţi jur! L-am văzut cu ochii mei, la „Muntenia”, când a refuzat să plătească 3 lei ora de parcare, minţind senin că e patron la hotel. Fii mândru de el, pentru că leu cu leu ajunge portofelul paraleu! Chiar dacă râde lumea, nu-i bai. Voi să fiţi sănătoşi! Poate nu s-a gândit, dar se putea da jos din limuzină pentru a mai vinde câteva locuri de parcare, că tot era patron (chiar dacă nu era, oricum nu conta, că-l ştia lumea şi-i dădea de ruşine!)!

Ai dat pe vremuri şi miliardul ăla pe nişte acţiuni ale lui Vâlcu… Ce investiţie deşteaptă! Ce fler! Să cumperi 0,0001% (sau cam aşa ceva!) dintr-o firmă înseamnă să fii cu adevărat un rechin al afacerilor! Sau nu?

În fine, au fost nişte ani frumoşi, nea Emile. Ne-am distrat bine, trebuie să recunoşti asta! Când am învins noi, când ai pierdut tu, când am câştigat noi, când ai înfrânt tu!

Să ştii că nu o să ne duci dorul. Ne-ai fost prea mult timp aproape, la „Muntenia”, ca să nu-ţi întoarcem bunele intenţii la „Victoria”. Vom fi foarte atenţi la ce bani faci, de unde faci, dacă respectaţi acolo tot ce trebuie etc. Nu, nu, nu-i nevoie să ne mulţumeşti. Ştii doar că nu ne place să rămânem datori!

Multă sănătate, nea Emile! Ştiu că ai nevoie, nu de alta!

D.M.D.

Lasa un raspuns