ecOprovocarea brătienistă: Despre „amprente ecologice”, spaţii verzi şi plantări de puieţi

0
273

*Cristian SABĂU

Suntem se pare prea mulţi, de-abia ne mai poate duce biata planetă. Prea mulţi şi prea neglijenţi, prea puţin atenţi cu nevoile sale şi cu viitorul nostru. O planetă cu 7 miliarde de locuitori nu este uşor de gestionat (în limbaj tehnicizat) sau de gospodărit (în limbaj obişnuit). Din păcate, folosim resursele planetei pentru a ne satisface nevoi actuale, de (foarte) multe ori nevoi induse de publicitatea agresivă, uneori nevoi de-a dreptul extravagante. Trendul consumist se accentuează pe zi ce trece fără a ţine cont că resursele planetare globale sunt finite şi că nu vor putea susţine nevoile exagerate ale societăţilor dezvoltate. Consumul a fost mereu împins până la limite greu de susţinut de către resursele planetare.

Poate că economistul britanic Thomas Malthus avea olecuţă de dreptate când (acum mai bine de două veacuri!) susţinea că resursele globului se înmulţesc în proporţie aritmetică, în timp ce populaţia se înmulţeşte în proporţie geometrică. „Dreptatea” lui Malthus n-are nimic în comun cu creşterile (de populaţie şi resurse) la care se referă el, ci mai degrabă cu creşterile (exorbitante) ale unor necesităţi induse de publicitate şi de competiţia ego-urilor, a standing-urilor, a reputaţiei, poziţiei sociale. Sau pur şi simplu determinate de comoditatea (să nu-i spunem chiar lenea) cotidiană.

Numai că tendinţele comportamentale ale omului (post)modern, prizonier al casei cât mai automatizate şi al consumismului generalizat, adept al tendinţei „tot mai mult şi mai repede”, au generat un model de consum care foarte curând nu va mai putea fi susţinut de resurse. E clar că lumea a luat-o razna (da’ rău de tot!), că oamenii s-au pus pe consumat fără să se întrebe de unde vor „accesa” alte resurse. Uitându-ne în stânga şi-n dreapta, la floarea politicii planetare, e clar că nu ne putem aştepta să ne scoată din impas nici Trump, nici Merkel, nici Macron, nici May, nici măcar tăcutul şi discretul Iohannis, toţi aceştia fiind, dacă nu doar lipsiţi de idei şi credibilitate, oricum inoperanţi (spre nocivi) în câmpul atât de important al sănătăţii planetei. Aşa că singura alegere pozitivă este aceea a ascultării raţionamentelor oamenilor de ştiinţă, ale cercetătorilor din domeniul ecosistemelor, ale climatologilor. Dacă vrea să-şi supravieţuiască, omenirea este obligată să renunţe la sloganurile politice şi să recurgă instrumentele ştiinţei. Trebuie să pornim de la raţionamente bazate pe măsurători ale parametrilor evoluţiei climei, pe fotografieri ale evenimentelor îngrijorătoare, pe apariţia (şi creşterea îngrijorătoare a numărului) fenomenelor extreme, pe tendinţe de deşertificare a unor mari suprafeţe de teren mai înainte fertile. Alarmaţi de schimbările îngrijorătoare din ultimele decenii, de un adevărat derapaj al ecosistemelor planetei, specialiştii în protecţia mediului din universităţi şi centre ştiinţifice specializate au încercat să găsească modele matematice adecvate care să poată descrie impactul „civilizaţiei” asupra naturii, să descopere relaţii matematice simple şi practice (şi, evident, verificabile) care să stabilească corelaţii între acţiunile omului (şi colectivităţilor) şi modul de răspuns al planetei Terra. Un mod de răspuns care sperăm să nu devină o reacţie alergică la acţiunile oamenilor, o interacţiune din care planeta noastră Pământul să nu iasă plină de „răni” (de tipul despăduriri, mări şi oceane inundate de deşeuri ucigătoare pentru fauna marină, atmosferă irespirabilă, fenomene meteo extreme)…

„Amprenta ecologică”… ce-o mai fi şi asta?

În 1992, „amprenta ecologică” a fost definită de cercetătorul american William Rees ca fiind un raport matematic între întreaga întindere a Pământului (inclusiv suprafeţele de apă şi cele îngheţate) şi numărul locuitorilor săi, rezultând astfel suprafaţa de pământ necesară unui individ (sau unei organizaţii) pentru a-şi asigura necesarul de resurse şi pentru a-şi biodegrada complet deşeurile produse de-a lungul întregii sale existenţe.

Acest raport măsoară practic presiunea exercitată de om (şi/sau societate) asupra ecosistemelor, nivelul de productivitate şi de regenerare a resurselor naturale astfel încât să poată satisface cerinţele actuale ale omenirii, precum şi gradul de absorbţie a deşeurilor produse de activităţile omenirii.

Amprenta ecologică se măsoară în hectare globale (hag) şi oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că o amprentă ecologică echilibrată, în consonanţă cu resursele (cunoscute azi ale) planetei (per capita) este de 1,8 hag/persoană. După unii savanţi, dacă în 1961 omenirea utiliza doar 70% din capacitatea globală a biosferei, în 1999 ajunsese deja la 120%, iar în 2007 omenirea, pentru a-şi susţine consumul tot mai accelerat şi producerea de deşeuri tot mai numeroase, avea deja nevoie de o planetă şi jumătate… Cum se vede, capacitatea de regenerare a planetei este total depăşită de actualul stil de viaţă al societăţii globale care a adoptat un model de viaţă absolut nesustenabil.

E dificil să poţi susţine un mod de viaţă tot mai consumator de resurse şi mai poluator ca acela al statelor dezvoltate din Vest. Din fericire, deocamdată consumul exagerat şi poluarea exagerată a statelor vestice sunt contrabalansate de statele în curs de dezvoltare, cu necesităţi de câteva ori mai mici. Pentru ca resursele planetei să satisfacă nevoile populaţiei ar fi nevoie pentru fiecare de 1,8 hag. Un european are nevoie de 5,7 hag, un mozambican de doar 0,7 hag, un rus de 4,4 hag… Din păcate, există şi mari consumatori de resurse: un australian foloseşte 6,68 hag, iar un locuitor din SUA foloseşte 12,2 hag. Cât despre amprenta ecologică a României (cea mai mică din UE!), este de spus că un român utilizează 2,84 hag.

Toţi cei care sunt interesaţi să-şi calculeze propria amprentă ecologică o pot face accesând www.footprint.wwf.org.uk şi răspunzând unui chestionar (sinceritatea este esenţială!). Se poate afla nu doar amprenta unui individ, ci şi a unei organizaţii, a unei colectivităţi sau chiar a unor evenimente planificate.

Pentru a obţine date mai detaliate despre amprenta ecologică puteţi consulta următoarele site-uri: Ecological Footprint Standard,  http://www.ecologicalfootprint.com/, http://www.ecologicalfootprint.orgwww.bestfootforward.com, http://footprint.wwf.org.uk/.

„Think Globally, Act Locally!” aplicat la Colegiul Ion C. Brătianu

Ar fi o atitudine de supraevaluare a forţelor proprii (elegant şi eufemistic vorbind) aceea de a considera că putem – ca indivizi sau ca mici comunităţi – să rezolvăm problemele globale (şi grave!) ale omenirii. Protejarea Terrei, gospodărirea judicioasă a resurselor sale ar fi – teoretic! – rolul statelor sau organizaţiilor suprastatale, al numeroaselor organizaţii nonguvernamentale care se laudă că s-ar ocupa cu aşa ceva. Dar pentru sănătatea Pământului ceva poate face fiecare în zona în care trăieşte (şi, vrând-nevrând, poluează). Pornind de la dictonul „Think Globally, Act Locally!” aplicat la Colegiul Ion C. Brătianu, profesorii Carmen Moţoescu şi Ionuţ Enache şi bibliotecara Iulia Guţu împreună cu mai mulţi elevi din clasele a XI-a (C, E şi F) au început „recalificarea” (un termen la modă, dar aici aplicat chiar corrrect), recalificarea ecologică însemnând transformarea unei zone aride într-o zonă cu vegetaţie… Într-o primă etapă, luni, 11 martie, în doar câteva ore, mânuind greble, cazmale, săpăligi şi cărând pământ bun, echipa a reuşit să planteze 12 puieţi de tuia (arborele vieţii) şi se intenţionează ca în aceste zile o altă echipă (a clasei a XI-a A), coordonată de profesoara Cristina Atanasescu, să planteze şi trandafiri. Un pas mic, dar hotărât pentru transformarea mediului ambiant cenuşiu într-un părculeţ înverzit (şi înflorit!), o zonă ambientală prietenoasă, o abordare practică şi cu adevărat ecologică a vieţii de zi cu zi…

După cum am mai scris, Colegiul Naţional Ion C. Brătianu participă la Concursul Naţional ecOprovocarea organizat de Asociaţia ViitorPlus (aflat deja la a III-a ediţie). Un concurs care face parte din programul extraşcolar ecOprovocarea şi care oferă o experienţă educaţională completă, cu beneficii pe termen lung pentru elevii şi profesorii de liceu participanţi. În anul şcolar 2018-2019 se derulează cu sprijinul Raiffeisen Bank, prin Programul de granturi „Raiffeisen Comunităţi” 2018şi al L’Oreal România. O ecOprovocare cu urmări ecologice verzi şi… educativ-formative!

Lasa un raspuns