După gargara ieftină a lui Bărbuceanu care a promis bani pe care sindicaliştii nu i-au primit niciodată, cei 400 de membri activi ai SLUP au rămas doar… puţin peste 30!

0
221

Printre sutele de insulte şi calomnii cu care i-a mitraliat pe toţi şefii lui din conducerea Universităţii Piteşti, ba chiar şi pe unii dintre colegi, liderul Sindicatului Liber al UPIT, Mircea Bărbuceanu, şi-a făcut timp să le mai spună sindicaliştilor şi un număr uriaş de minciuni. Minciuni atât de gogonate încât, în doar câţiva ani, majoritatea covârşitoare a membrilor SLUP au ales să părăsească sindicatul sau, în cel mai fericit caz pentru Bărbuceanu, să devină inactivi.

Chiar Bărbuceanu se lăuda, într-unul dintre email-urile trimise unor sute de destinatari, că două treimi dintre cadrele didactice din UPIT sunt membri în sindicatul pe care-l conduce: „Menţionăm aici că Gheorghe Axinte nu a cedat bunurile respective niciunui membru al conducerii SLUP personal, ci organizaţiei sindicale în ansamblul ei, organizaţie formată din 400 de membri din cei 600 de salariaţi ai universităţii!”.

Cei 400 l-au susţinut iniţial în toate revendicările salariale, în toate demersurile în justiţie şi, în general, în toate acţiunile sindicale pe care le-a iniţiat. Acum, la câţiva ani de la acele momente glorioase, ultimele acţiuni în instanţă ale lui Bărbuceanu s-au bucurat de sprijinul a sub 40 de membri de sindicat. Mai pe româneşte: sindicatul a murit! Pentru că a fost condus ca o gaşcă din Bronx şi universitarii n-au acceptat asta.

O altă minciună sfruntată a lui Mircea Bărbuceanu este că membrii de sindicat au primit, ca urmare a demersurilor lui, reduceri de minimum 20% la meniurile de la fostul restaurant „Academica Terminal”. Aşa ceva nu este adevărat şi ar fi interesant ca sindicalistul să ne explice care a fost procedura. Cum se acordau reducerile, cum se elibera bonul fiscal şi, mai mult, dacă poate produce vreo dovadă a celor spuse?

Evident, nu poate! Pentru că nu poţi prezenta ceea ce nu există!

Ce alte minciuni a mai spus Mircea Bărbuceanu? Păi le-a mai sucit minţile celor mai slabi de înger dintre colegii săi că îi va umple de bani pentru că SLUP a câştigat în instanţă drepturi salariale (şi) ulterior anului 2013: „După cum probabil aţi aflat, pe 14 octombrie ni se va plăti prima tranşă din drepturile salariale câştigate prin sentinţe judecătoreşti cuvenite pentru anul 2016. Cei <<vechi în SLUP>> vor primi drepturi pentru nu mai puţin de 5 sentinţe câştigate. Ceilalţi, în funcţie de vechimea în sindicatul nostru, vor beneficia de un număr corespunzător de sentinţe. Următoarele tranşe se vor putea plăti în noiembrie şi decembrie”.

Probabil că unii aşteaptă încă şi acum banii de care făcea vorbire Mircea Bărbuceanu. Pentru că nu ştim ce a câştigat, dar în mod sigur nu a primit niciun leu. Nici el, nici credulii grupaţi iniţial în jurul lui!

Tot şeful de la SLUP mai minte că „s-a făcut închirierea către SLUP (pe o sumă modică, dar nicidecum neglijabilă…) a bunurilor aflate în imobilul ACADEMICA. Contractul de închiriere a fost discutat în modul cel mai transparent şi aprobat în Consiliul SLUP din toamna lui 2012 (la care au participat mulţi invitaţi ce pot depune oricând mărturie – peste 23 de persoane au fost prezente la discuţia purtată chiar în imobilul respectiv”.

Totul ar fi extraordinar dacă n-ar fi prezentat tot el instanţei un email de la nevastă-sa prin care consoarta îi spune că membrii de sindicat vor să vadă contractul şi lăsa să se întrevadă că nici ea habar nu are de combinaţia dintre Axinte şi Bărbuceanu!

O altă poveste pe care Bărbuceanu nu o crede nici el este aşa-zisul ajutor acordat de Axinte pentru „eliberarea gratuită a Casei Universitarilor de mizeriile cu care a fost distrusă de dubletul Otobîcu-Barbu şi punerea acesteia în conservare (discuţiile anterioare cu alte firme care să efectueze aceste operaţii conduceau la o cheltuială a universităţii de circa 3 miliarde…)”. Ocupat să-l laude pe magnatul pe care cu câţiva ani în urmă nu-l scotea din corupt şi analfabet, Bărbuceanu pierde contactul cu realitatea şi vorbeşte despre o sumă cu care se putea amenaja un restaurant, nu cu care s-ar fi plătit ridicarea mobilierului de la celălalt restaurant al UPIT, şi anume „Casa Universitarilor”.

În fine, toate acestea sunt minciuni gogonate, dar oarecum benigne.

Analizând opera acestui sindicalist agresiv şi de fiecare dată decis să joace la intimidare cu conducerea Universităţii din Piteşti (care şi acum îl ştie de frică, între noi fie vorba!), am descoperit însă declaraţii care se contrazic, pe un subiect delicat. Bani! Mulţi bani! Aşa că atât el, cât şi membrii preacinstitei Comisii de etică şi deontologie universitară se vor încolona şi vor merge să discute cu organele abilitate ale statului.

Revenim joi cu declaraţiile în care Mircea Bărbuceanu se autoincriminează!

D.M.D.

Lasa un raspuns