Despre jurnalism, jurnalişti, informaţie corectă şi dezinformare

0
132

20 aprilie 2018: AZIR la BJ Argeş

Despre jurnalism, jurnalişti, informaţie corectă şi dezinformare

 

*Cristian SABĂU

Vineri, 20 aprilie, la orele amiezii, în sala de evenimente a Bibliotecii Judeţene Argeş „Dinicu Golescu” s-a desfăşurat colocviul cu tema „AZIR – acţiuni curente şi proiecte de perspectivă”. În deschiderea colocviului, la (mare!) concurenţă cu deschiderea ediţiei 2018 a celui mai cunoscut eveniment piteştean („Simfonia Lalelelor”), gazda evenimentului, poeta Denisa Popescu, i-a prezentat publicului prezent şi interesat pe membrii Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din RomâniaA.Z.I.R. prezenţi la colocviu: Teodora Stanciu, Adrian Moise şi (mă văd silit să citez înţeleptele vorbe ale lu’ domn’ Iliescu, „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”) autorul acestor rânduri, Cristian Sabău.

După prezentarea invitaţilor, Teodora Stanciu, preşedinte în funcţiune al asociaţiei, a prezentat activitatea reprezentanţilor AZIR la Congresul Anual al Asociației Jurnaliștilor Europeni (AZIR este parte componentă a AEJAsociaţia Jurnaliştilor Europeni) organizat în noiembrie 2017 de secția finlandeză a AEJ, în care delegaţia română, prin Brânduşa Armanca, a vorbit despre avalanşa de ştiri false (celebrele fake-news) care inundă azi mai ales spaţiul virtual şi care înlocuiesc (sau ajută) oficinele propagandistice din orice zonă fierbinte a globului, dar mai ales (aici şi acum) din zona rusească.

Teodora Stanciu a prezentat şi perspectivele de dezvoltare a asociaţiei, criteriile de admitere „pe bază de răni” (de diverse grade: contuzii, entorse, fracturi şi poate şi răni sufleteşti…) căpătate în activitatea de jurnalism, activitate prezumată ca fiind paşnică şi utilă. În acest sens este de reţinut intervenţia AZIR în favoarea poetului Adrian Alui Gheorghe, abuziv înlăturat din funcţia de director al Bibliotecii „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamț, în urma unei aşa-zise evaluări făcute de o comisie în care niciun membru nu avea puncte comune cu instituţia bibliotecii ca focar de informaţie şi cultură. Cât despre perspectivele de dezvoltare ale AZIR în teritoriu, preşedinta în funcţie arăta că, dată fiind diversitatea sferelor de interes ale ziariştilor din asociaţie, este necesară specializarea pe două secţiuni: jurnalism cultural şi jurnalism social-politic.

Adrian Moise, vicepreşedinte al AZIR, a prezentat cazuri concrete (cel mai de succes exemplu fiind Societatea Română de Radio – S.R.R.) în care, în calitate de membru AZIR, a intervenit şi a obţinut câştig de cauză înlăturând deopotrivă abuzuri şi abuzatori. În cazul concret menţionat (al SRR) a fost obţinută, după îndelungate lupte în instanţă şi cu angrenarea unor organisme specializate ale statului (de exemplu, Agenţia Naţională de IntegritateA.N.I.), demiterea lui Ovidiu Miculescu din funcţia de director general al SRR. Fapt care a demonstrat că, dacă există argumente logice şi juridice, dar mai ales oameni dispuşi să lupte pentru impunerea legalităţii… se poate! Greeeu, da’ se poate!

Cât priveşte aportul la colocviu al autorului acestor rânduri, am prezentat un referat asupra situaţiei presei româneşti în epoca realizării Marii Uniri de la 1918. Am vorbit despre „epoca Marii Uniri”, şi nu despre „anul Marii Uniri”, deoarece – din păcate – sursele de informare locale (arhive, biblioteci) deţin material documentar incomplet din cauze foarte obiective: ocupaţia trupelor Puterilor Centrale şi aliate (1916-1918) care, nevoite să îndure două ierni grele, au ars tot ce era uşor de ars (mai ales arhive de documente şi colecţii de publicaţii) şi apoi ocupaţia sovietică cu acelaşi efect dezastruos asupra fondului de arhivă. Totuşi, cercetând materialele de arhivă – atâtea câte s-au salvat! – am putut desprinde un tablou al vieţii sociale a zonei în anii premergători, în timpul şi în anii imediat următori momentului Marii Uniri de la 1918, de fapt un şir de mai mici uniri parţiale care au dat România Mare. Deoarece „Ziarul de Argeş” a publicat deja un ciclu de articole (cu destul de multe amănunte menite să surprindă dramatismul acelor timpuri) referitoare la acea epocă nu mă voi mai opri la particularităţile momentului şi locului, invitând cititorii acestor rânduri să consulte articolele apărute la secţiunea Cultură a ziarului.

Am fost încântat să constat că între amatorii de a afla mai multe despre jurnalism, despre libertatea jurnalistului, despre raportul între informaţie şi adevăr şi despre reponsabilitatea jurnalistului ca vector de opinie s-au aflat mai mulţi elevi din clasele a XI-a de la Colegiul „Ion C. Brătianu” însoţiţi de profesorul de limbă şi literatură română (şi scriitorul) Lucian Costache. Chiar dacă nu toţi elevii prezenţi vor dori să devină jurnalişti (au trecut vremile când numai şcoala lui Puiu&Puiu, Universitatea – piteşteană – Brâncoveanu, scotea anual sute de „jurnalişti”), tinerii au fost dornici să afle amănunte şi dedesubturi ale profesiei, ce-i drept nu atât în cadrul oficial al evenimentului, cât în discuţiile informale de „după”… Iar faptul că profesorul lor a avut curajul să vorbească despre „laşitatea generaţiei sale şi despre ratarea multor şanse” i-a îndemnat poate să adopte o linie hotărâtă şi fără compromisuri. Aşa să fie!

Lasa un raspuns