Deputat PSD Nicolae Georgescu: Klaus Iohannis, un președinte bolnav!

0
36

În primăvara anului 2014, prim-vicepreşedintele liberal Klaus Iohannis a motivat, la un post de televiziune, că scopul venirii sale în PNL a fost să-l sprijine pe Crin Antonescu în încercarea acestuia de a deveni preşedintele României, şi nu să-i ia locul.

Pe scurt, Iohannis lua în derâdere ambițiile prezidențiale ale colegului său și ironiza felul transparent în care el se pregătea să-și trădeze partenerul, pe naivul Crin Antonescu, cel care-l adusese în prim-planul politicii românești și care și-a exprimat dorința de a candida pentru cea mai înaltă funcție în stat, cu mult înaintea înscrierii lui Iohannis în PNL.

Cinci luni mai târziu, trădând tot ce promisese, în ritmul deja celebru “pas cu pas”, folosind masiv puterea de mobilizare a rețelelor sociale, Iohannis devenea președintele României, luând mai apoi cea mai lungă pauză de activitate din istoria unui șef de stat. Unii îl dăduseră dispărut pe la Miami.

Ajuns președinte, politicianul de la Sibiu s-a distins ca un fals reformator. Programele sale „România lucrului bine făcut” și „România educată”, pe lângă faptul că erau pline de formulări vagi și truisme, nu puteau fi implementate niciodată pentru că președintele nu a părut deloc interesat de îndeplinirea propriilor sale obiective. „România educată nu e nici măcar pură teorie, ci o colecție de păreri, o dexologie”, a spus Mircea Miclea, fostul ministru al Educației.

În rest, lipsit de orice idee de a reprezenta pe cineva, Iohannis a construit o adevărată „ideologie” bazată pe ură, el neavând nicio altă ideologie și niciun alt program politic. Acțiunile sale au constat în promovarea unui om străin față de țara sa, în funcția de premier, Dacian Cioloș (Premierul Guvernului Zero), un comportament umil față de Liviu Dragnea și discursuri repetate obsesiv despre cum PSD trebuie să dispară de pe scena politică a țării ca să rămână PNL și ideologia acestuia.

George Friedman afirma, în una dintre lucrările sale, că „ideologia este lipsită de însemnătate la un președinte, iar caracterul înseamnă totul”.
Dar ce te faci dacă președintele ales este un om cu ideologia urii drept stindard și cu un caracter lipsit de tărie morală. Îl mai alegi o dată – ar răspunde unii glumind copios pe seama țării noastre.

În materie de șefi de stat, actualul președinte al României s-a remarcat prin superioritate, aroganță, muțenie, un sindrom al turnului de fildeș, al vanității, indiferență față de cei care l-au ales și pe care, cel puțin teoretic, trebuie să-i reprezinte. A fost și rămâne un președinte mediocru, lipsit de anvergură națională și internațională, un președinte care s-a întors din Statele Unite cu o șapcă în loc de o mult așteptată liberalizare a vizelor pentru cetățenii români. Iohannis nu a manifestat niciun fel de interes faţă de românii din Republica Moldova și Ucraina, nici măcar de Centenar, iar pe cei din diaspora i-a abandonat fără ezitare în timpul pandemiei Covid-19, chiar dacă diaspora a fost cea care l-a sprijinit masiv la alegeri. Președintele se mândrește cu cel de-al doilea guvern al său, care își bate joc de Constituţie și atentează la democraţie. Interesul național sau guvernarea socială sunt valori tratate ca fiind nişte inutilităţi nedemne de el și de ciracii săi mediocri.

Dacă s-ar lăsa consultat de un psihiatru bun, diagnosticul ar fi, cu siguranță, următorul: Iohannis nu iubește România, nu iubește românii, ci se iubește doar pe sine, fapt ce a generat o obsesie față de adversarii politici, în speță față de PSD.
Este un lider fals, care, după aprecierea unui psihoterapeut relațional, „pozează în rolul vikingului sau al victimei”. Un lider care promovează strategii de genul: „câștig vs. pierdere; supraviețuire vs. eliminare; puternic vs. slab; succes vs. eșec; distrugător vs. distrus”. Pentru el, distrugerea Partidului Social Democrat este singurul țel în viață. Dă impresia, în dese cazuri, că, dacă nu va face asta, toată națiunea va pieri.
Iar de aici, ne mai mirăm de ce România este o țară și mai dezbinată decât era înainte. Ne mirăm că am devenit o națiune fără proiect în plină criză epidemiologică și economică sau că avem un președinte care nu reacționează când cetățenii se îmbulzesc în aeroporturi și în vămi, exploatați și umiliți de companii străine, înjosiți și păcăliți de mercenari din România sau din afara ei!
Președintele nu reacționează la asemenea probleme pentru că este bolnav. Klaus Iohannis prezintă toate trăsăturile unui narcisist. Iar cât timp va exista PSD, știm sigur că el n-are noroc, ci este urmărit de vorba sa de duh: ghinion.

Lasa un raspuns