Cum am donat CFR-ului 12 lei şi 30 bani

0
198

CFR, CFR, orarul unde mai e?

Cum am donat CFR-ului 12 lei şi 30 bani

*Cristian SABĂU

Ceea ce vedeţi alăturat este un bilet de călătorie pe liniile ferate ale României. Îl ofer spre vizualizare şi subliniez pentru acei miniştri ai Transporturilor care habar nu au, fiindcă n-au călătorit niciodată cu acest mijloc de transport. Pentru că, după atitudinea faţă de calea ferată, mulţi dintre miniştrii Transporturilor României de după 1990 par să se fi născut în automobile şi să fi circulat numai cu automobilul (Ramona Mănescu, ministresă a Transporturilor, chiar a şi recunoscut că nu circulase de vreo 20 de ani cu trenul şi habar n-avea cât costa biletul la metrou). Biletul de tren al zilelor noastre este frumos (şi computerizat) întocmit, folosind mijloace moderne, la fel la Piteşti ca şi la Roma, Viena sau Paris. Că doar suntem europeni cu acte în regulă de zeci de ani… Biletele în zilele noastre nu mai sunt acele bucăţele de carton kaki (pentru clasa a II-a) sau verde (pentru clasa I) pe care până acum vreun sfert de veac călătorii le obţineau de la ghişeele staţiilor şi care purtau ca informaţie doar preţul, data, distanţa (în km), destinaţia şi ruta. Ca să nu mai spun că mai erau nişte bucăţele de carton (în acelaşi cod al culorilor) separate pentru suplimentul de viteză (pe atunci mai existau trenuri accelerate, rapide şi expres…) şi un tichet pentru locul rezervat. NU! Acum totul este mai elegant şi un singur document-bilet conţine informaţie mai multă: poţi afla cu exactitate până şi ora la care a fost emis (în cazul meu, ora 09.24), dar mai ales, în cazul schimbărilor de trenuri, adică a „legăturilor” cu alte trenuri, poţi afla ora exactă a plecării şi sosirii trenurilor în staţii. „Ora Exactă” este cam greşit spus, cred că mai corect ar fi „Ora programată”.

Utilizatori ai trenurilor româneşti, ţineţi minte o dată importantă: 5 sec/km!

Date certe indică un fapt îngrijorător: 4,52 milioane de minute este întârzierea cumulată de toate trenurile care au „alergat” pe căile de fier ale ţărişoarei în anul 2017. Altfel spus, conform datelor oficiale, „fiecare tren a întârziat 5 secunde la fiecare kilometru parcurs”. Asta e, pare să fie, dacă nu chiar o lege, măcar o cutumă bine înrădăcinată nu doar în conştiinţa colectivă, cât adoptată de acest fabulos modus operandi al lucrătorilor CFR-ului.

Vorba unui mare politician: am fost un dobitoc!

Păi sigur că recunosc şi-mi fac autocritica: chiar am fost un maaare dobitoc! Când ştiam bine cam care este maniera consolidată de lucru la căile ferate, m-am apucat eu, ca prostu’, să plec – sâmbăta trecută – la Târgovişte cu trenu’! Păi chiar, cine m-a pus dacă de la început ştiam la ce să mă aştept? Dacă ştiam că pe cei 142 km (distanţa Craiova-Piteşti pe calea ferată) însemna deja 142 km x 5 sec/km = 710 secunde, adică vreo 11-12 minute, şi dacă mai adăugam şi previzibila întârziere pe tronsonul feroviar Piteşti-Titu, adică 60 km x 5 sec/km = 300 secunde, adică încă 5 minute întârziere, era foarte probabil ca trenul IR-1892 (Craiova-Bucureşti Nord) să ajungă la Titu nu la ora 10.55 (conform orarului oficial), ci tooocmai pe la 11.10… Şi cum legătura mea spre Târgovişte (mai exact, trenul R9535) pleca din Titu la ora 11, pa-pa legătură!! Altă dată! Aşa că degeaba biletul CFR poartă frumos tipărite orele plecării şi sosirii, acestea sunt doar date pur orientative şi constituie o bază de calcul la care trebuie neapărat să adăugaţi cele 5 sec/km de întârziere aproape planificată… Aproape planificată şi acceptată cu zâmbetul (profesional) pe buze de angajaţii CFR, că doar clientului trebuie să-i oferim o figură veselă, destinsă, să mai uite şi el săracu’ de întârzieri şi pierderi de legături…

Nu de multe ori se întâmplă ca datele statistice – nişte medii – să fie confirmate de evenimente singulare. Dar mie aşa mi s-a întâmplat sâmbăta trecută în Gara (cea nouă din) Piteşti. Când aşteptam să sosească trenul de la Craiova, o voce feminină din înaltul megafoanelor ne-a cerut scuze pentru neplăcerile provocate şi ne-a anunţat că trenul aşteptat (IR-1892) are o întârziere de 20 minute. Care întârziere se va fi dovedit de 28 minute… S-au dus naibii până şi cele 5 sec/km care par că-s date prin decret de onor ministrul Transporturilor. Am discutat cu o doamnă conductor despre întârziere şi dacă mai poate fi recuperată şi am aflat că întârzierea s-a datorat defecţiunii unor instalaţii de semnalizare şi nu mai poate fi recuperată. Eheheeei, s-au dus vremile de-acum mai bine de-un veac (aşa mi-am amintit că plăcile care aminteau de centenarul Gării Piteşti au dispărut) când nenea Iancu scria despre cel mai bun tren, „trenul 163”, care stătea fix 33 de minute în Piteşti şi se ţinea cu sfinţenie de orar.

Mă întreb dacă băieţii ăia care răspundeau de corecta funcţionare a semnalizărilor mai sunt în funcţie. Presupun că da şi poate că vor fi şi premiaţi! Întârziere de 28 de minute într-o perioadă în care n-a fost nici ger, nici viscol, nici arşiţă! De neconceput! Cum de netolerat este şi comportamentul unor călători care au luat ca amintire bucăţi din scaunele din plastic de pe peroane. Totuşi trebuie să subliniez că huliganii din Gara Piteşti au fost modeşti, cei din Bucureşti-Gara de Nord au luat scaunele cu totul…

Faţă de astfel de bună servire să nu se mai întrebe angajaţii CFR de ce-şi pierd clienţii/călătorii! Recunosc, şi eu am vrut să iau spre Târgovişte un autobuz, dar – culmea! – la Autogara Sud am aflat că nu există cursă până prin iulie din cauză de îmbolnăvire a şoferului… Păi, chiar că stăm bine!

Dar ceva tot am realizat: am făcut o faptă bună donând CFR-ului suma de 12 lei şi 30 bani. Deşi… nu-s chiar convins că las povestea asta aşa…

Lasa un raspuns