Centrul Cultural Pitești – Informare

0
24

Centrul Cultural Pitești pregătește, pentru perioada 13-17 iulie, un ansamblu de evenimente cultural-educative, care pot fi urmărite exclusiv online, pe pagina oficială de Facebook a instituției, precum și pe site-ul oficial (www.centrul-cultural-pitesti.ro):

Prelegerea cu tema Poeți ai secolului 21 – Eugenia Bădilă Karp, susținută de poeta Denisa Popescu, în cadrul proiectului cultural-educativ „Gânduri, rostiri, scrieri”.

„Membră a Uniunii Scriitorilor din România, argeșeanca Eugenia Bădilă Karp, născută la Câmpulung Muscel, scrie o poezie originală, tehnica și atmosfera din cărțile sale sugerând subtile, delicate tușe și sonuri japoneze. Imaginea, dar mai ales viziunea, în sensul revelației de la capătul cuvintelor, sunt esențiale în construcția poetică a Eugeniei Bădilă Karp.

Este câștigătoare, în 1999, a Premiului de Lirică Feminină NOVALIS, la Műnchen. În 2005, i se acordă, în Sicilia, de către Accademia Internazionale ”Il Convivio”, Premiul PUBLIO VIRGILIO MARONE.

Cărțile care au impus-o în atenția criticii de specialitate sunt, în ordinea publicării lor – Nu-i de ajuns (1999), Rudă cu Viața (2001), Când mor fluturii (2004), Carusel (2007), Pietrele și Gândul (2007), Geometria iubirii (2011), Al treilea ochi (2014) și Al optulea infinit (2019)”, precizează Denisa Popescu.

Prelegerea cu tema Prietenia și tradițiile strămoșilor între vechi și nou, susținută de terapeutul Petruța Daniela Mihăilescu, în cadrul proiectului de dezvoltare personală „Viața merge înainte”, coordonat de poeta Simona Vasilescu.
„Creația pozitivă are la bază principiile Spațiului Sacru, capabil de transfigurare și armonie, atât în psihic cât și în alte fenomene.

Starea psihică a omului care și-a regăsit Sensul de bază – dăruirea- este deschiderea către întreaga natură umană și planetară, către toți semenii.

Pierderea Spațiului Sacru care este modalitatea primordială cu tine însuți înseamnă închiderea porții pe care psihicul o mai are pentru echilibrare.

Spațiul Sacru este refăcut pentru vindecări, influențe asupra vremii, asupra psihicului, întotdeauna spre binele societății și al indivizilor care o compun.

Bucuria de a fi împreună menține capacitatea omului de a accepta alinierea la vibrații inalte.

Prietenia naște fericire prin cuvinte, vorbe, fapte, și conduce societatea spre dezvoltare spirituală.

Prietenii se recomandă ca un sfat al înțelepților.

Promovarea tradițiilor strămoșești de către prieteni salvează umanul poluat și planeta.

Și aceasta are loc între oameni cu dăruire și cu dragoste de viață!

Simbolurile folosite de români au diferite conotații, unele dintre ele căpătând sensuri dirijate distructiv.

Prin ceea ce face, gândește, simte și vorbește, omul influențează restul rasei datorită rezonanței frecvențelor electromagnetice.

Educația umană, reală și pertinentă în acord cu sensul de bază al structurii esenței umane a persoanei este la fel de actuală ca și în vechime.

Cercetarea și aplicarea științei tradițiilor românești conduce la adevărul divin.

Omul este un tezaur adunat prin milenii, nu pentru a-l lăsa nefolosit în subconștient, ci pentru a amplifica lumina si cuvântul, armonia, frumusețea!

Rămânem prietenii naturii, ai tradițiilor românești și aducem dar din dar pentru a face RAI!”, sunt considerațiile exprimate de Simona Vasilescu și Petruța Daniela Mihăilescu.

Cenaclul Armonii Argeșene (varianta minimală), coordonat de redactorul-șef al revistei literare Cuvântul Argeșean, scriitorul Nicolae Cosmescu, avându-l invitat pe scriitorul Ion Alexandru-Dâmbovnic.

„Ion Alexandru Dâmbovnic este un scriitor cu vechi state în domeniul literaturii. Poet excepțional, care stăpânește condeiul ca nimeni altul. Un coleg de redacție a fost chiar mai tranșant, spunând că „scrie dumnezeiește”. Și cred că nu a greșit.

Dacă până la întâlnirea cu Cenaclul Armonii Argeșene, a publicat sporadic, din acel moment lucrurile s-au schimbat. A devenit un fidel colaborator al revistei Cuvântul Argeșean și al cenaclului acesteia. Un mare câștig pentru amândouă.

Fiindcă până acum puțină lume știa de scrierile sale, iată că s-a creat posibilitatea de a-i asculta poeziile”, apreciază Nicolae Cosmescu.

Prelegerea cu tema De la libertatea și responsabilitatea creștină la răspunderea juridică, susținută de conf. univ. dr. Marius Andreescu, de la Universitatea Pitești, în cadrul proiectului cultural-educativ „Cultură și credință în societatea contemporană”.

Orice încercare în sfera ştiinţelor umaniste de a caracteriza şi de a explica omul în individualitatea sa sau în relaţiile sociale se raportează şi la problema libertăţii. Este firesc să se întâmple aşa, deoarece libertatea este esenţial legată de fiinţa umană dar şi de fenomenalitatea existenţială a omului. Existenţa umană nu are sens fără a lua în considerare libertatea prin care omul devine, din individ, persoană  şi creator de sensuri şi semnificaţii. Importanţa acestei realităţi existenţiale constă şi în faptul că omul este singura fiinţă creată, a cărei dimensiune ontologică fundamentală este libertatea. Prin aceasta, el fiind nu numai o fiinţă naturală, dar şi o fiinţă spirituală. Libertatea, ca determinare ontologică, face diferenţa dintre individ şi persoană. Numai omul, ca persoană, este o fiinţă liberă, nu şi individul. Subliniem că orice formă a libertăţii umane, îşi are sursa în libertatea existențială a omului ca dar al lui Dumnezeu. Aceasta este opinia noastră şi pentru libertăţile juridice ale omului a căror legitimitate nu este însăşi normativismul juridic care le consacră, ci libertatea existențială a omului.

Responsabilitatea creștină este modalitatea de a exista a omului conștient de libertatea  sa, de misiunea sa pe care a primit-o, fiind creat după chipul lui Dumnezeu și în virtutea unei  infinite asemănări cu El,  de a alege binele, de a avea un comportament,  în raport cu sine și în societate  care să corespundă  poruncilor lui Dumnezeu, dar și valorilor care formează conceptul de  omenie.

Responsabilitatea este o dimensiune a  conștiinței omului în raport cu utilizarea darurilor primite de la Dumnezeu, față de sine și față de societate,  este și  capacitatea  acestuia de a se raporta critic la sine, de a avea conștiința  păcatului dar și dorința  pocăinței și a smereniei .

Libertatea și responsabilitatea creștină sunt sursele libertății și răspunderii juridice.

Libertatea juridică  este o creație a normei juridice iar răspunderea este  forma prin care  un om care încalcă o normă juridică,  săvârșește o faptă cu vinovăție pentru care se poate aplica o  sancțiune juridică. Fapta  săvârșită cu vinovăție este consecința  diminuării sau  inexistenței  responsabilității  ca fapt de conștiință. Răspunderea juridică și sancțiunea juridică  sunt modalitățile prin care  legea  umană  restabilește ordinea socială încălcată și cheamă persoana  vinovată la restaurarea în sine a libertății și responsabilității creștine.

Se pune întrebarea, în raport cu aceste considerente, cât de liberi suntem noi astăzi?

Măsura libertăţii, în sens ontologic, este dată de cultură şi credinţă. Marin Voiculescu spunea că: „Robii culturii sunt fiii libertăţii”, iar părintele Arsenie Boca sublinia că „un om care se roagă, este un om liber”şi tot Părintele spunea: „Creştinismul i-a făcut pe oameni conştienţi de libertatea lor”. Trebuie să reţinem ceea ce spune Sfântul Isaac Siriul: „Păzeşte-te de libertatea care duce la robia cea rea”. Astfel vom putea afla cum suntem aşezaţi în libertate, care este măsura libertăţii fiecăruia dintre noi, spune Marius Andreescu.

Prelegerea cu tema ZAKAZAKAZAKAZ, oferită de profesorul, scriitorul și eminescologul Lucian Costache, în cadrul proiectului cultural-educativ sub genericul „Teme culturale în emoții raționale”.

„Trăiască nația! Acesta era salutul lui Eminescu. Se răspunde: Sus cu dânsa! Pentru că nația suntem noi toți, prin limba noastră comună în care gândim și simțim, prin istoria și patria comună. Cei care cred că au început să aparțină altei nații sunt niște trădători față de ei înșiși în primul rând. Și trădătorii nu sunt iubiți nicăieri. Într-un articol din ziarul Timpul, Eminescu, vorbind dspre pretențiile țarului Alexandru al II-lea asupra Moldovei, spunea că prin Dreptul forței, Rusia poate lua orice vrea, dar nu și prin Forța Dreptului și că România nu vinde nimic din drepturile ei teritoriale, orice preț ar  primi. Și că oricine ar scoate Moldova din suflet, acela ar fi un trădător.

Dacă trupul nostru e obligat acum să păstreze distanța fizică,  mințile și sufletele noastre pot fi mai aproape prin cultură, de  aceea Centrul Cultural Pitești ne unește și prin Temele Culturale în Emoții Raționale.

După Cutia cu Bijuterii și Starea de Cuvânt, vă propun un titlu surprinzător – ZAKAZAKAZAKAZ – care se citește aidoma și de la coadă. ZAKAZAKAZAKAZ sunt două nume: unul dacă îl citești de la cap și altul, dacă îl citești înapoi. E un prilej de a vorbi despre multe și mai ales despre cultură, oameni și țară”, spune Lucian Costache.

Prelegerea cu tema Ultimii piteșteni medievali. Despre boieri și mahalagii piteșteni în prima jumătate a secolului al XIX-lea, susținută de muzeograful și scriitorul Octavian Dărmănescu, în cadrul proiectului cultural-educativ „Biografii de excepție”.

„Cel mai vestic târg major al Munteniei, Piteștiul medieval trece prin secole, lasă urme în istoriografia românească și iese dinamic la începutul modernității. Acest parcurs viguros, de târg de troc, important nod al vechilor drumuri valahe, îl pledează sociologic și arhivele vechi, în chirilică, referitoare la piteștenii primei jumătăți de secol XIX. Serviciul Județean Argeș al Arhivelor Naționale păstrează o prețioasă colecție de mitrice ale bisericilor piteștene, aproape 10 metri liniari de condici cu numele botezaților, cununaților și ale răposaților. Numeroase familii boierești ocupă arealul supus atenției, unele istorice: Brătianu, Budișteanu, Drăgoescu, Lerescu, Nicolopol, Lahovari, Tigveanu, Rasti, Lecca, Rătescu, Furduescu, Cornățeanu, Balotă, Vărzaru, Moraitu, Tomescu, Drugănescu, Meculescu, Berindei, Isvoranu, Negulescu, Botea, Sărdănescu, Chirescu, și negustorești: Moraitu, Lilea. Imobilele sunt animate de o populație pestriță: polițai, spițeri, plăpumari, dorobanți, servitoare, preoți, lipscani, vizitii, măcelari, bărbieri, cântăreți, cârciumari, spălătorese, procurori, actori, țigani, fierari, doctori, robi mănăstirești și robi „austriecești”, căldărari, funcționari, bogasieri, protopopi, armeni, „botezați” etc. Numele poartă obligatoriu rangul, meseria și gradul de nobilitate. Nu există nume de familie distincte decât în clasa boierească. Celelalte categorii sociale se identifică după numele tatălui și, uneori, porecla forțează numele, înlocuindu-l. Mortalitatea infantilă se menține la cote ridicate – dramele personale erau depășite prin forțarea unei alte procreații, uneori gratuită și la fel de ghinionistă, femeile din toate clasele sociale născând copii până la perioada menopauzei, adesea concurându-și fetele. Epidemiile sunt constante și lasă victime în toate clasele sociale, rubrica ”Morți” cuprinzând un întreg repertoriu de cauze ale „răposărei” și oferind, peste timp, adevărata imagine a crudului provizorat al vieții, în genere, „ameliorat” de abia în secolul următor, o dată cu politica de conștientizare a igienei.

Vă așteptăm, așadar, la o incursiune inedită în lumea vechiului Pitești, o lume dispărută, din a cărei evocare noi, iubitorii de istorie locală, ar trebui să ne facem o datorie”, spune Octavian Dărmănescu.

Lasa un raspuns