Ce mai fac moldovenii şi ce mai scriu jurnaliştii lor în august 2017

0
579

*Cristian SABĂU

Păăăi, dacă tot mă aflu în ceea ce nu’ş cât de politiceşte-corrrect se numeşte Republica Moldova, normal ar fi să scriu despre ce mi-a plăcut şi m-a uns pe sufleţel, despre ce nu mi-a plăcut, m-a scos din sărite şi mi-a ridicat tensiunea, mai pe scurt, despre tot ce m-a interesat în şederea mea p-aici. Îmboldit fiind de cele văzute (şi auzite), îmi voi exprima părerile prin slova scrisă, nu ca pe vremuri negru pe alb, ci colorat pe colorat pe întreagă lungimea şi lăţimea NET-ului, că doar la vremuri noi tehnici noi!

Am hotărât să iau vacanţă de la aşa-zisa politică românească, să uit de javra naţională băsescu (cum au uitat şi procuraturile!), să uit şi de meandrele politicii de stânga româneşti care suferă – ca şi cea italiană – de mania (mânioasă) a schimbării liderilor şi apoi a contestării (de o vehemenţă greu de priceput) tuturor celor făcute (şi/sau nefăcute) de precedenta conducere… Asta e, ăştia suntem, zi giantă latină şi ai spus totul, zic unii care se dau cunoscători a tot şi a toate…

Aşadar, am vrut eu să scap de blestemul politicii dâmboviţene, da’ una e să vrei şi alta să poţi… Blestemul politicii dâmboviţene te poate urmări şi dincolo de fostele poduri de flori de peste Prut, cu nuanţe poate ceva mai estompate, dar baza rămâne.

Am cercetat presa (scrisă), adică aceea care mai e citită de „poporul muncitor”, adică de clasa trudnică (cum spunea unul dintre mulţii tembeli rătăciţi pe la mitingurile din Piaţa Victoriei), „clasă” care nu are acces la INTERNET şi nici abilităţile necesare pentru a se descurca dezinvolt cu lectura presei pe monitoare. Mai întâi câte ceva despre distribuirea presei în Republică, de fapt doar partea de la nord de Chişinău, ce e la sud de capitală nu prea ştiu. Mă rog, aş putea spune că ştiu tot şi să fac precum o distinsă (şi foarte înaltă!) jurnalistă care, după o vizită de 3 zile, una la Chişinău, una la Cricova (că era păcat să nu…) şi una la Tiraspol, a venit acasă la Bucureşti şi a scris o serie de articole despre situaţia din Republica Moldova şi Transnistria. Dar, având în vedere că scrisese şi critica un spectacol pe care nu-l văzuse, ce mai contează, aşa se face azi jurnalismul…

Dodon, Rogozin, Moldova, Rusia, Transnistria…

Cum ziceam, am achiziţionat ziarele pe care le-am găsit la Bălţi, la Briceni şi în satul Hădărăuţi, adică nu prea multe: „Moldova Suverană” (care, deşi are site, nu se poate găsi pe NET), „Săptămâna”, „Timpul” şi „Ziarul de Gardă”… şi  nu puteam să omit săptămânalul de limbă rusă „Argumente şi fapte”, foarte prezent în Moldova…

Să vă oferim câteva informaţii despre ce şi cum scriu jurnaliştii moldoveni. Păi despre ce, adică subiectele de top, ar fi supraestimarea victoriei diplomat-aviatice prin care România nu l-a primit în spaţiul său aerian pe Dimitri Rogozin care voia să ajungă la Tiraspol. Declarat persoană indezirabilă de Ministerul de Externe al Republicii Moldova pentru că – spunea Rosian Vasiloi, analist politic – „Rogozin a sfidat tot ce se putea sfida în Republica Moldova”. Aşa că un titlu cam triumfalist din „Timpul” este „Republica Moldova îi dă o palmă Rusiei”. Nu de aceeaşi părere a fost preşedintele moldovean aflat într-o vizită de 4 zile tooocmai… unde credeţi? Vedeţi că nu ştiţi? Tooocmai la MUNTELE ATHOS (de unde se vede că socialiştii şi comuniştii de azi nu mai cultivă marxismul sau măcar ateismul).

Pe un ton cam supărat, Dodon a spus că „a-l declara pe Rogozin persona non grata e un act de mare stupiditate politică. E un mare deserviciu pentru Moldova şi pentru moldoveni. Nu ştiu dacă guvernanţii fac asta pe cont propriu sau mai degrabă sunt conduşi ca nişte marionete de peste Ocean. Cert este că azi ei au implicat Moldova intr-un conflict diplomatic şi geopolitic fără precedent în ultimul sfert de veac”. O fi el Dodon mai slab pregătit, da’ la treaba cu marionetele pare că s-a prins… Dar şi numai pentru faptul că în conflictul transnistrean Rogozin a luptat contra statului moldovean şi n-ar mai trebui să se aştepte la vreo favoare…

 

Nu poţi scăpa neam de băsescu ăsta…

Spuneam că-mi doream să nu-l mai văd de câte ori aprind televizorul pe băsescu, cum îl vedeam pe vremuri pe Ceauşescu… N-am avut noroc să scap de acest individ nici peste Prut. „Moldova Suverană” îi dedică acestui individ, ajuns din eroare şi menţinut de interese americane preşedinte al României, un articol semnat de Mihai Conţiu în care se preia şi un articol de Cornel Nistorescu. Câteva pasaje sunt semnificative:

„În sufletul românilor de peste Prut supravieţuieşte un sentiment ce nu va seca niciodată, revenirea Moldovei la ţara-mamă… Marele scamator al utilizării acestui sentiment a fost Traian Băsescu… Acordarea de cetăţenii a devenit o formă de sporire a electoratului băsist. Moldovenii, prizonieri ai discursului patriotic de tip Caţavencu, practicat de Băsescu mai ales peste Prut, l-au ajutat pe sinistrul personaj să acceadă şi în Parlament cu o formaţiune politică ridicolă. Fără voturile din circumscripţiile româneşti din Moldova, Traian Băsescu ar fi astăzi doar o caricatură politică menită a le aminti românilor de cei 10 ani de deteriorare gravă a tuturor instituţiilor publice ale României”… Păăăi cam aşa… Când înainte de alegeri am încercat să le spun unor intelectuali moldoveni cu cetăţenie română părerea despre javra naţională, m-au întrerupt imediat şi mi-au spus clar: „Nici nu vrem să te-ascultăm! Noi îl votăm pe Băsescu că el ne-a dat paşapoarte româneşti”. Asta e, de ce fugi (din România) nu poţi scăpa (nici în Moldova). Ei, de-o vrea Domnul, ne-om mai auzi/vedea în curând!

Lasa un raspuns