Ce-am fost şi ce-am ajuns: De la lănd of CIOIS la lănd of CIOLOȘ

0
523

Motto: „De la Médiocrité avant toute chose…”

*Cristian SABĂU    

  1. Remember: România (2010) şi scumpetea sa de… frunză

Vă mai amintiţi acel program minunat de pe vremea nu de mult apusă a lui traian & Lenuţa, Campania „Romania – The Land of Choice” (completat, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, cu celebrul logo, ăla cu frunza), programele ministresei Udrea de prin 2009-2010? Programe foarte-foarte „serioase”, lansate şi la Shanghai şi la Paris (cu Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Gică Hagi, Gheorghe Zamfir), dar, mai ales, foarte-foarte scumpe, că ne-au costat ceva bani (850.000 euro dacă nu mă înşel), dar măcar garantau invadarea României de către turiştii străini (mai ales chinezi şi francezi, évidemment)… Plus alte avantaje de natură turistic-folclorică, ulterioare… Numai că din toate acele faimoase programe nu ne-am ales cu nimic, iar „Grădina Maicii Domnului”, retrogradată la „Grădina Carpaţilor”, este, ca şi înainte de celebrele programe, logouri şi promisiuni, tot nevizitată, tot în afara marilor fluxuri ale turismului mondial…

guvern Ciolos 2Ei da, cam aşa eram acum 7-8 ani… Da’ nu vă fie frică, astăzi stăm mult mai bine! Am ajuns de la acel neînţeles mesaj cu ţara aleasă la unul clar care ne spune de către cine ea – ţărişoara – aleasă! Păi e aleasă tocmai de către dom’ Cioloş, agronom pe la Bruxelles, unde o fi nevoie mare de specialitatea asta pentru celebrele verze, răspândite prin ucazuri şi zapise în toate colţurile vechiului continent… Da’ măcar de-ar fi venit, ca în poveste, „singur el”. Numai că nu fu să fie să vie singur-singurel, de la Sucursala PPE bruxeleză au fost deşertate felurite specialităţi tehnocrate la Scursurăturile administraţiei dâmboviţene. Acum cu băieţii (şi fetele) desantaţi (mă rog, ele desantate) de la Bruxelles, n-avem a ne teme. Grădina Carpaţilor îi musai să înflorească, ba poate chiar să şi rodească, în funcţie de densitatea şi atitudinea investitorilor şi/sau vizitatorilor. Sau – asta-i sigur – a controlorilor de programe, progrămele şi progrămuţe, că doar se ştie că românu-i hoţ şi nepriceput, musai să-l încaleci ca să-l duci unde trebuie. Mă rog, unde-i trebuie dumneaei Europa să fie bine-servită… Şi nu numai Ioropa noastră, ci şi marele licurici de la care sugea (şi mai suge, cred) băse imunităţi şi protecţii nelimitate…

Piaţa liberă şi libera concurenţă sunt (câteodată!) benefice

Evenimentele de la sfârşitul anului trecut au demonstrat totuşi că uneori libera concurenţă este benefică şi stimulează iniţiativele de toate felurile, mai individuale, mai instituţionale. După ce în prima fază reprezentanţi ai BOR au tot condamnat acest tip de „loisir” şi mai că n-au lansat vreo afurisenie asupra acelor suflete rătăcite şi coborâte spre infern prin porţi ca acelea ale Clubului „Colectiv”, se părea că acolo sus la BOR nimeni nu este în stare să priceapă că timpurile şi generaţiile s-au mai schimbat, ca atare ar trebui ca şi abordarea relaţiei cu „beneficiarul serviciului religios” – credinciosul ortodox – trebuie regândită şi refăcută.

După ce monseniorul Ioan Robu a venit la Clubul „Colectiv”, ce să vedeţi? S-a trezit şi Biserica Ortodoxă Română. După ce câţiva preoţi cu grade (bisericeşti, of course!) au fost în recunoaştere, cel mai înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române – patriarhul Daniel – nu numai că a venit şi cu un sobor impresionant şi a ţinut o slujbă de pomenire, dar şi-a mai cerut şi iertare pentru – hai să le spunem aşa – defecţiunile de comunicare dintre Biserică şi credincioşii ortodocşi. O bilă foarte mare şi foarte albă pentru patriarh, că aşa ceva nu ne-a mai fost dat să vedem. Să-I mulţumim Domnului, „iară nu Colectivului”, că – în fine – Preafericitul Daniel s-a trezit la realitatea secolului XXI. Dacă am folosi limbajul de lut al lui Iohannis, am putea spune că a fost nevoie să moară oameni pentru ca Întâistătătorul BOR să recunoască anumite carenţe de comportament şi comunicare… Tot e bine şi aşa, să sperăm că această conduită nu a fost doar emoţională, conjuncturală sau (mai rău!) tactică, ci va fi modalitatea obişnuită de abordare a relaţiei Biserică-credincios.

 Feriţi-vă de tehnocraţii lui Soroş!

Mulţumită unor nătărăi uşor de manipulat, îmboldiţi, chiar convinşi să care (şi să mai şi strige) nişte lozinci în care nu se pot regăsi decât principii generale (dar de care se vedea că erau foarte mândri), celebrul colecţionar sibian de case Klaus Werner a reuşit să-şi impună „guvernul lui”. Guvern improvizat pe colţ de birou şi schimbat la miez de noapte de premierul care a fost technocrat vreo săptămână, două, după care şi-a dat seama că oricine începe ca technocrat sfârşeşte ca politician. Spre ruşinea tehnocraţiei populare europene şi a rămuricii sale mioritice…  N-am stat să-mi bat capul cu ce-or avea în minte băieţii şi fetele din desantul de la Bruxelles, mai toţi legaţi de bursele Soroş, de celebra făcătoare de legi Monica Macovei sau de adânc-cugetătoarea intelectuală Alina Mungiu-Pippidi. Avem parte de niscaiva nume pe care ar trebui să le percepem ca pe nişte jaloane care au marcat (şi vor mai marca o perioadă) viaţa noastră, a românilor obişnuiţi (vorba tembelului „de stânga”, ăla pe care n-am auzit să-l fi dat imediat afară din partid Dragnea şi care împărţea poporul român în „cetăţeni obişnuiţi” şi „parlamentari”). Şi nici n-ar trebui să ne facem griji, că doar Marele Frate American veghează, iar dl. Soroş mai inventează câte o bursă, câte un training, că băieţii lui trebuie ţinuţi în formă… Numai aşa – la rândul lor, tehnocraţii lui Soroş – ar putea să se achite cheltuielile pe care acesta le-a făcut cu şcolarizarea, cu masa, cu cazarea…

  1. Marea Soroşiadă şi Mica Cioloşiadă

dj Wanda-Andrei BaciuTentativă de ministru technocrat – Andrei Baciu

Doctorul Andrei Baciu a devenit celebru în toată ţara după ce a făcut parte vreo câteva ore din guvernul de tehnocraţi al lui Dacian Cioloş. Păi nu-i puţin lucru să faci parte dintre cei 21 de miniştri, cu toţii specialişti pur-sânge veniţi să urce ţărişoara pe culmile progresului şi bunăstării. Mă rog, în cazul său specific, Andrei Baciu ca medic trebuia să vindece ţărişoara de toate bolile rele şi ruşinoase care au năpădit-o. Să nu uităm că Andrei Baciu a fost propus pentru postul de ministru al Sănătăţii ca fiind „specialist în chirurgie cardiacă şi toracică”. Vă daţi seama? Cel care şi-ar fi dorit să fie operat pe cord de specialistul Andrei Baciu este rugat să ridice mâna (sau să ne scrie la redacţie)… Cum să ne mirăm că un băiat de 28 de ani considerat „specialist” îşi şi luase avânt declarând: „Aş fi bucuros să pot aplica cât mai mult în sistemul sanitar românesc ceea ce am învăţat în străinătate, pentru a rezolva cât mai multe dintre problemele cu care se confruntă sănătatea în acest moment”. Băiatul ăsta nu s-a gândit niciun singur moment cât de departe sunt cunoştinţele sale de sarcinile unui ministru… Sigur, ar trebui să nu uităm cine l-a propus pe doctorul Adrian Baciu pentru funcţia de ministru, cel care a avansat propunerea dând dovadă de o strălucită pricepere în selecţionarea „cadrelor”… Cel care l-a propus pe doctorul Andrei Baciu a fost – normal! – tot un doctor, doctorul Cristian Buşoi, care se vrea primar al bucureştenilor. E adevărat că la rândul său nici doctorul Buşoi n-a prea avut de făcut ceva concret, a stat mai mult pe la şcoli şi prin seminare, conferinţe şi alte forme de training (ca şi doctorul Baciu). Ciudat a fost faptul că nimeni dintre decidenţi n-a obiectat la „experienţa” şi „cunoştinţele” acestui băiat arătos care, în paralel cu studiile de medicină, prezenta ca model lenjerie masculină şi alegerea s-a împotmolit chiar la activitatea sa de manechin. Păi mă şi mir, oare nu era încă o activitate care se adăuga la cunoştinţele de cultură generală ale doctorului Baciu? Din păcate (pentru doctorii Buşoi şi Baciu) s-a văzut că lenjeria sabotează tehnocraţia… Poate data viitoare…

Cristina GusethProfil de tehnocrat emanat de „societatea civilă” – madam Guşeth

Madam Guşeth a fost mai credibilă decât tot Parlamentul României de viteji (pe atunci Antonescu şi Ponta) şi mai ales decât cele peste 7 milioane de români care prin votul lor i-au arătat poarta Cotrocenilor Javrei Ordinare băsescu, colecţionar de case şi terenuri frumos concentrate de un consilier prezidenţial care – teoretic, evident! – era plătit din bani publici să se ocupe de cu totul altceva. Această madam Guşeth este un exemplu viu nu doar de tupeu şi de neştiinţă crasă, ci mai ales de lipsă de respect pentru sistemul juridic (mă rog, că în audierile de la comisia juridică a demonstrat că habar nu are ce-i ăla, situându-se afară rău de pe linia acestui sistem juridic, aşa cum l-au făcut românii…). Numai că onor comisia juridică a Parlamentului României (inclusiv celebrul domn Cernea, campion într-ale ecologiei şi luptător pentru o ţărişoară mai curăţică, vorba lu’ nea Iancu) a dat dovadă de un tembelism greu de îndurat pentru „simplul cetăţean” (şi alegător!) avizând favorabil candidatura Cristinei Guşeth pentru funcţia de ministru. Noroc că după dezastrul transmis în direct (iarăşi de Antena 3?) de la audierea din Parlament i-a venit lui Cioloş gândul ăl bun şi a renunţat la serviciile Cristinei Guşeth. Ce-i drept, ţara a ratat astfel posibilitatea de a unge ministru o campioană a luptei pentru o justiţie dreaptă, curată şi mai ales independentă (independentă inclusiv de spiritul legilor) precum autoarea sa Monica Macovei, colega de cort a Cristinei Guşeth…

Macovei-GusethPână şi aproape-defunctul (politic) băsescu cugeta fragmentat (dintr-un) adânc (de pahar), cu părere de rău că doar îl sprijinise complet aiurea în destule ocazii:  „Faptul că vine din societatea civilă… s-ar putea să fie un ministru bun la Justiţie, chiar… fără o diplomă de la (vre)o Facultate de Ştiinţe Juridice”. Până la urmă a fost clar că – pentru nimic în lume! – n-ar fi trebuit să fie lăsată să ocupe postul de ministru, experienţa Cristinei Guşeth rezumându-se la organizarea unor cursuri pentru magistraţi şi poliţia judiciară având câteva teme de interes cum ar fi „confiscarea extinsă”… şi la faptul că „a întâlnit 1.000 de magistraţi judecători şi procurori din cei 6.000 şi ştie ce probleme există în sistem”…

Această luptătoare pentru asigurarea independenţei sistemului juridic, partizana declarată a menţinerii MCV şi prietena Monicăi Macovei, se vede ca o garanţie a „continuării reformelor în justiţie” şi conta pe reputaţia pe care şi-a construit-o de-a lungul a 25 de ani de luptă pentru Justiţia din România…

Păi ce dacă dumneaei Justiţia din România este foarte selectivă, ce dacă nu este predictibilă şi pentru 10 procese de speţe foarte asemănătoare se dau 10 soluţii incredibil de diferite? Şi ce dacă anual statul român le plăteşte daune puşcăriaşilor care câştigă pe bandă rulantă procese la CEDO pentru condiţiile din penitenciare, condiţii care nu sunt compatibile cu standardele europene? Ei, dar ce să ne încurcăm în amănunte de-astea?

V-aţi bucurat, cred, că – atunci în noiembrie – aţi scăpat de madam Guşeth, dar v-aţi pripit! Că înlocuitoarea Cristinei Guşeth la Ministerul Justiţiei este doamna Raluca Prună, fosta asistentă a Monicǎi Macovei (nu scăpăm de-asta niciodată) care şi-a luat în serios treaba (şi mandatul) de ministru (aproape interimar) al Justiţiei române fără a renunţa la „serviciul” de la Bruxelles unde se va întoarce la terminarea mandatului. Asta da atitudine şi rezolvare de provizorat. Bravos, TECHNOCRAŢIE!

Miss PiggyBătălia aprigă pentru titlul de Miss Piggy 2015

Cei care au trăit mai mult pe Terra poate-şi mai amintesc faptul că printre păpuşile Muppets era şi o purceluşă simpatică având năsucul (sau râtul?) cârn, care se remarca prin cantitatea şi calitatea boroboaţelor pe care le comitea. Trecând peste anumite trăsături de comportament care pe bună dreptate o aşezau în rândurile purceluşilor, era o figură simpăticuţă… pentru ce avea de făcut spre binedispunerea spectatorilor. Privind cu oarecare degajare la tehnocraţii lui Soroş&Cioloş (o fi având şi Klausică vreun merit?), nu pot să nu remarc prostiile pe care le-au şi făcut sau le-au spus de bine ce s-au instalat în fotolii confortabile. Şi, în viitorul apropiat, probabil că şi în vile confortabile…

Se pare că deja s-a cam uitat, de aceea ar trebui să le aducem aminte membrilor acelei selecţionate a „diavolilor roşii bruxelezi” desantaţi în cetatea lui Bucur (şi mai nou a lui Traian, Adriean, Sorin) spre a vedea ce şi cum… Ce se poate face pentru a implementa 100% înţeleptele reforme ale austerităţii şi a-i convinge pe urmaşii geto-dacilor (plus ceva alogeni) să muncească pe 2 lei, vorba unei ministrese de la Finanţe, pare-se foarte dibace în lucrul cu coloanele de cifre de adunat şi scăzut (în mod excepţional, poate ceva înmulţit). Mai multe nu spun, că celebra ministresă e căsătorită cu un om de oţel înalt aliat (nu doar de fier – „Iron Man” – aşa cum cred neinformaţii…). Dar pentru că este uşor de recunoscut după calităţile… soţului, o să-i dau şi numele: Anca DraguAnca Paliu Dragu. O adevărată tehnocrată care se exprimă mai greoi, dar poate că-i mult mai sigură atunci când va fi nevoie pentru interesul naţional de noi curbe de sacrificiu, de tăieri (sau „reajustări”) de pensii şi salarii. Om vedea. Şi o să adaug că pentru adânca cugetare despre cei 2 lei merită o nominalizare la titlul de Miss Piggy 2015. Pe care şi-l va disputa cu prima nominalizare a lui Cioloş (şi sigur a Monicǎi Macovei, dar poate şi a lui Sever Voinescu) la Justiţie – inginerul Cristina Guşeth (O fi făcut vreodată inginerie? Misteeer!). Ei da, aşa finală mai zic şi eu, greu de dat un prognostic… Se încumetă cineva?

Sigur că nu-i uşor, doar e vorba despre un guvern, un preşedinte şi nişte consilieri atât de isteţi şi capabili încât nici să se pozeze n-au fost în stare. La primul „shot” au ascuns ministresele pe undeva prin planul al doilea… să fi fost oare vorba despre opţiunile preşedintelui, cunoscut prin standardele sale estetice foooaaarte înalte?

Lasa un raspuns