Avem copii supradotaţi! Ce facem cu ei?

0
341

*Cristian SABĂU

Urmărind cu interes jurnalistic evenimentele din cadrul proiectului ERASMUS+ „Transformers School – Gifted Students/Happy Children”, la care au colaborat două instituții școlare argeșene cu renume în peisajul educaţional, mi-am adus aminte de un film adorabil de pe la mijlocul anilor ’60, „Dragă Brigitte”. Un film american cu James Stewart şi (evident) Brigitte Bardot, în care în centrul atenţiei era un copil supradotat (şi îndrăgostit de Brigitte, căreia-i scria în fiecare seară o scrisoare care începea cu… titlul filmului!), dar în niciun caz în direcţia umanistă pe care o sperau (şi i-o proiectau) părinţii, ambii reprezentanţi de vârf ai culturii umaniste. Dimpotrivă, spre marea neplăcere a părinţilor, băieţelul american (care – culmea! – se numea Erasmus ca şi programul UE…) era şi afon şi daltonist, dar avea un talent deosebit pentru… matematică! Creierul său putea să efectueze calcule foarte complexe mai rapid decât orice calculator al epocii. Desigur, cu totul colateral (vorba unui alt film, cu Tom Cruise) faţă de subiect se putea vedea cât de defectuos încearcă cei doi părinţi să-i impună micului supradotat nişte alegeri absolut nepotrivite cu capacităţile sale… Ei, au trecut acele timpuri când totul se făcea după ureche, după inspiraţii de moment ale adulţilor, acum avem observaţii, tehnici, programe, inclusiv dintre cele promovate de Erasmus+, program în cadrul căruia în interval de o lună au fost scrise două capitole piteştene la Colegiul Naţional Ion C. Brătianu şi la Şcoala Gimnazială Mircea cel Bătrân

***

Într-o carte scrisă la patru mâini de psihoterapeutele Audrey Akoun şi Isabelle Pailleau, intitulată „Trăiască zatipicii!” („Vive les zatypiques!”, Ed. Leduc),

autoarele decriptează pentru publicul interesat, dar mai ales pentru educatorii de la diferite niveluri, fenomenul „atipiei” destul de des întâlnit la copiii şi adolescenţii supradotaţi, hipersensibili, mari consumatori de jocuri pe calculator, dar mai ales „DIS” (dis-lexici, dis-traţi, dis-tonanţi…). Aceştia, deşi supradotaţi intelectual, adesea au rezultate şcolare modeste (sau chiar slabe, îngrijorătoare), dislexie (dificultăţi de citire), par dezorientaţi, pot dezvolta chiar complexe de inferioritate faţă de rezultatele obişnuite ale celor „normali”. Supradotaţii sunt hipersensibili, au tendinţa de a ieşi din cadrul strâmt al „mediei” pentru că gândirea lor nu este liniară (şi, deci, predictibilă pas cu pas), câteodată par chiar debusolaţi… „Într-un sistem şcolar care valorizează mai mult forţa şi diabolizează sensibilitatea”, copiii supradotaţi se vor simţi marginalizaţi, excluşi şi vor fi descurajaţi… De aceea este esenţială construirea unui „sistem educaţional în care fiecăruia să i se ofere mijloacele cele mai adaptate capacităţilor proprii pentru a reuşi, dar nu în mod obligatoriu aceleaşi mijloace tuturor”, susţine psihoterapeutul Audrey Akoun. Un sistem care să le ceară cam aceleaşi performanţe tuturor, realizarea unui cuantum mediu de cunoştinţe şi abilităţi, este contraproductiv în cazul supradotaţilor care în niciun caz nu vor putea fi ajunşi de marea masă a elevilor, pentru că „ei au ceva în plus”, funcţionează folosind o inteligenţă calitativ diferită, au alt ritm de achiziţie a cunoştinţelor, mult mai rapid. Există deci pericolul ca ritmul dezvoltării intelectuale să fie mult mai accelerat decât dezvoltarea psihomotoare, afectivă şi relaţională, creându-se un defazaj între dezvoltarea intelectuală şi cea biologică.

Psihologul Jeanne Siaud-Facchin a avut ideea de a le da atât de ciudaţilor supradotaţi un nume ca o poreclă: i-a numit „zebre”, mai întâi pentru că zebrele au ca semn distinctiv acele dungi care le difrenţiază de la distanţă de celelalte animale, dar şi pentru că nicio zebră nu are dungile la fel cu alta, dungile fiind tot atât de diferite ca şi amprentele digitale…

Şi dacă în general şcoala este imaginată şi programată pentru a obţine rezultate medii, între anumite norme, şi nu pentru copii cu potenţial crescut, pe principiul zebrei, fiecare copil supradotat este un caz aparte, specific, ce trebuie tratat individual. O zebră cu caracteristici unice care are nevoie de un program educaţional adaptat personalităţii sale… Câteodată (dar nu de puţine ori) precocitatea intelectuală este asociată cu (aşa-zise) tulburări psihologice, dar, cu instrumente adecvate (observaţie continuă şi discretă, strict specializată), supradotarea se poate detecta ca şi miopia şi supradotatul poate fi corect ghidat pentru realizarea capacităţilor sale.

Pentru că un copil supradotat se va simţi diferit de ceilalţi, un levier foarte important este încrederea în sine, iar pentru a o avea este necesară o schimbare de atitudine a educatorilor de diverse niveluri. Părinţii sunt aliaţii fundamentali pentru copilul şi tânărul supradotat până la 20 de ani şi asta pentru ca nu cumva precocitatea intelectuală, în loc să fie un cadou, să devină un handicap, după cum susţinea psihologul Jeanne Siaud-Facchin.

Evaluarea coeficientului de inteligenţă (IQ) se efectuează cu baterii de teste de tip Wechsler diferenţiate pentru copii – Wechsler Intelligence Scale for Children (WISC) – sau adulţi – Wechsler Adult Intelligence Scale (WAIS) – instrumente de diagnostic ce şi-au demonstrat în timp acurateţea evaluărilor şi utilitatea socială. Studii făcute în ultimele decenii au demonstrat că în general copiii supradotaţi intelectual (cu capacităţi cognitive peste nivelul obişnuit, adică cu un IQ peste 130) sunt cam 2% din totalul copiilor de aceeaşi vârstă. Şi mai grav este faptul că în foarte multe situaţii avem cazuri nefericite de copii supradotaţi care nu-şi realizează capacităţile, acei gifted underachievers.

Un foarte bun cunoscător al domeniului, Jean-Charles Terrassier (autor al unei cărţi de referinţă, „Copiii supradotaţi sau precocitatea enervantă” (Paris, Les Edition ESF, 1981), vorbeşte despre diferenţa dintre dezvoltarea capacităţilor cognitive şi a celor emotive, diferenţă pe care o numeşte disincronie. Faţă de aceste potenţiale pericole, în state ca Franţa şi Italia au fost create asociaţii constituite de către părinţii care vor să-şi protejeze copiii supradotaţi, aşa-definiţii gifted children, având în vizor mai ales copiii supradotaţi de vârste mici din cauza dezvoltării capacităţilor cognitive (uneori mult) peste nivelul mediu al congenerilor. Există la nivel mondial o asociaţie nonprofit creată tocmai pentru a ajuta dezvoltarea şi integrarea în societate a copiilor supradotaţi, World Council for Gifted and Talented Children, iar la nivel european a fost creat L’European Council for High Ability, cu scopul de a difuza cunoştinţe şi tehnici de bază în activitatea de „management” a copiilor supradotaţi.

Există pericolul ca acei copii care au un potenţial important într-o anumită zonă (artă, muzică, matematică) să nu şi-l realizeze din diverse motive, derivând mai ales din defectuoasa organizare a sistemului de învăţământ. Aşadar, pe lângă aspectele motivaţionale, contextul familial, şcolar şi social este factor decisiv în atingerea potenţialului fiecărui copil. Cadrul familial şi şcolar este foarte important pentru a ghida aceste fiinţe fragile fizic şi emoţional pentru a nu-i lăsa pe supradotaţi să eşueze şi din potenţiali creatori de geniu să ajungă doar inadaptaţi în mediul social (underachievers).

Laborator piteştean pentru tânărul HOMO CREATIVUS

Pentru că în discuţie este un important proiect multinaţional cu participarea reprezentanţilor a patru ţări din Uniunea Europeană, se cuvine să le numim şi să-i numim pe cei care au făcut eforturi creative pentru reuşita acestei secvenţe piteştene din programul proiectului. Conform informaţiilor primite de la organizatori, reprezentanţii Ungariei în proiect au fost Asociaţia Ifjusagi Nomad Klub Nonprofit KFT (coordonatorul proiectului) şi Balassagyarmati Balassi Balint Gimnazium prin Rui PEREIRA, Egle VAICIULYTE, Erzsebet ZOLTANNE şi Boglarka BARSI. Din partea Slovaciei a participat Gymnazium FILAKOVO, reprezentat de profesorul Martin BALLO. În ceea ce priveşte contribuţia românească la desfăşurarea proiectului, ţara noastră a fost reprezentată în proiect de două şcoli piteştene: Colegiul Naţional Ion C. Brătianu, echipa fiind formată din directoarea Alina MANEA, profesorii Bogdan IONESCU, Sanda BATAN şi Maria JIANU, şi Şcoala Gimnazială Mircea cel Bătrân (Nr. 13), reprezentată în proiect prin directorul Dragoş DINCULESCU, profesoarele Augustina Mariana ENE şi Laura GEORGESCU. Au contribuit la desfăşurarea cu succes a activităţilor proiectului voluntarele Bianca-Izabela JOCA şi Andreea GARBEA reprezentând Asociaţia Young Europe Society (YES).

Elevi (şi echipe de elevi) ai Colegiului Ion C. Brătianu au prezentat în cadrul atelierului „Ştiinţe” diferite experimente (de la electricitatea statică şi mărgeluşele ADN-ului până la strategiile cubului Jomili). Au reuşit să atragă nu numai atenţia colegilor de eveniment (mai mici sau mai mari), dar şi aplauzele acestora la sfârşitul demonstraţiilor, Alex CHIRIAC, Bogdan NICOARĂ, Andreea-Valeria ATANASESCU, Ana-Catinca Ciuculete, Andreea Roxana BĂJAN, Liana IVAŞCU.

Trecând rapid din atelier în atelier mi s-a părut că organizatorii au reuşit în cele câteva zile să creeze o comuniune în care fiecare elev de gimnaziu sau liceu era foarte interesat de ceea ce se străduiau să demonstreze colegii de experiment. Foarte bine! Dacă atenţia tuturor a fost captată de ateliere foarte interesante (de la ştiinţă la teatru) şi atractiv conduse, înseamnă că există şanse ca talentele şi posibilităţile intelectuale superioare să nu se risipească, să fie potenţate prin programe educaţionale corect întocmite. Totul spre beneficiul atât individual al fiecărui supradotat, cât şi al societăţii în general… Dar cel mai bine pare să fi prins (din interior) chiar spiritul evenimentului una dintre organizatoare, profesoara Augustina Mariana ENE de la Şcoala Gimnazială Mircea cel Bătrân, în cele câteva gânduri pe care le oferim în încheiere „pour la bonne bouche”, cum se spunea pe-atunci când engleza nu era cam singura limbă de comunicare…

Câteva gânduri despre întâlnirea de proiect din această săptămână

*Augustina Mariana ENE

Ca să pot exprima doar câteva gânduri, acele gânduri importante care rămân în urma unei experiențe după ce trec oboseala şi agitația, ar fi nevoie de puțin timp să se aşeze totul. Acum, la cald, îmi vin în minte toate, începând cu organizarea activităților. Văd copiii frumoşi şi talentați care vor să se implice, să le dăruiască celorlalți o parte din ceea ce sunt ei, din ceea ce pot şi ştiu, cu multă pasiune. Două cuvinte îmi stăruie în minte: PASIUNE şi IMPLICARE. Cu mic, cu mare, şi-au dorit să participe, fiecare în felul lui. Elevii de la „Mircea cel Bătrân” se proiectau în colegii lor mai mari de la „Brătianu” şi se străduiau să nu se lase mai prejos, o implicare în tandem, parcă se cunoşteau dintotdeauna.

Activități experiențiale variate, propuse de profesori, de elevi, de lucrătorii de tineret, toate cu un singur scop, să fim împreună şi să ne simțim bine împreună. Abilități emoționale şi sociale puse la un loc de toți participanții, pentru că acesta este scopul declarat al proiectului ERASMUS+ „Transformers School – Gifted Students/Happy Children” în care cele două instituții şcolare argeșene de prestigiu şi-au propus să colaboreze. Şi pentru că suntem printre cei mai buni, ne-am gândit să punem în valoare ce avem mai valoros, elevii cu abilități înalte.

Partenerii din proiect, școala din Ungaria, școala din Slovacia şi cele două ONG-uri din Ungaria şi România, au venit cu inițiative interesante la care elevii noştri au făcut echipe cu colegii lor la fel de talentați şi totul a fost încununat de succes. Experiențe comune frumoase pe care toți cei 32 de elevi şi le vor aminti cu siguranță mult timp.

Şi pentru că în proiectul nostru vorbim despre abilități înalte, nu voi uita să amintesc de managerul şcolii organizatoare care, din umbră, a făcut ca totul să fie posibil. Domnul director Dragoş Dinculescu a arătat că are abilități înalte de organizare, rezolvare de probleme şi gestionare a situațiilor de criză. La fel ca în orice întâlnire între multe persoane cu nevoi şi dorințe diferite, nici această întâlnire nu a fost ocolită de situații neprevăzute care au fost rezolvate cu mult tact de domnul director. Pentru că este profesor de mate, a reuşit să găsească soluții la toate problemele care au apărut. Închei spunând că a fost o experiență din care toți am avut de învățat unii de la ceilalți şi toţi suntem mai bogați după această întâlnire.

Lasa un raspuns