Atât şi nimic mai mult! Sindicalistul Mircea Bărbuceanu le explică judecătorilor logica unicei lui invenţii: „Deci se pot îmbina fundaţiile exact cum avem jocurile de popice”

0
95

Am intrat în posesia stenogramelor unui proces în care Mircea Bărbuceanu, liderul SLUP, se judeca, alături de vechiul său duşman Gigi Axinte (devenit subit bun prieten după ce sindicatul a început să-l mulgă de bani, bunuri, sponsorizare în utilaje şi munca unor salariaţi etc.), cu o publicaţie argeşeană de renume! E o stenogramă din aceeaşi perioadă în care Bărbuceanu şi soţia lui invocau, tot în instanţă, probleme psihice grave provocate de articolele de presă!

Bărbuceanu, pentru cine nu ştie, este acel lectoraş care îi face pe toţi superiorii săi (din punct de vedere didactic) din Universitatea din Piteşti proşti, inculţi, repetenţi, analfabeţi etc.

Citiţi şi spuneţi dacă aţi mai văzut vreodată un nivel academic mai… de proximitatea genunchiului broaştei! Am subliniat cele mai vesele nerozii, pentru o mult mai facilă analiză:

„(…) Bărbuceanu: Sunt fizician. În această calitate am predat şi cursuri şi predau cursuri de elemente de inginerie mecanică şi rezistenţa materialelor.

Judecător: Da. Puteţi preciza care a fost contribuţia dumneavoastră la lucrarea premiată la concursul de inventică de la Geneva?

Bărbuceanu: Evident contribuţia mea a constat în idee. Au fost discuţii cu colegul meu Claudiu Şuţan, cu Gheorghe Axinte în calitate de constructor, material, deci contribuţii financiare directe ale mele şi la realizare. Deci am lucrat în calculator. Deci, ca idee, material şi ideile au venit în comun, în condiţiile în care eu, Claudiu Şuţan şi Gheorghe Axinte împreună cu constructori, cu angajaţi de-ai lor am tot avut discuţii cu privire la tehnicitatea clădirilor. Deci constructori. Deci prima este construcţii.

Judecător: Dar sunt aspecte tehnice. Întrebarea era care a fost contribuţia dumneavoastră, dacă aţi avut idei pentru realizarea invenţiei?

Bărbuceanu: Deci trebuie idee, contribuţie la idei. Ideea a fost a tuturor. Constructorul a venit cu problema respectivă. Ideea ne-a aparţinut tuturor trei.

(…)

Bărbuceanu: Apoi partea materială. Eu am contribuit la toate invenţiile care le-am avut împreună cu colegul meu Claudiu Şuţan. Cred că o să vă poată confirma chiar el.

(…)

Bărbuceanu: Mai mult decât atât, doamna preşedintă, un brevet presupune şi o altfel de muncă. Deci eu am susţinut lucrarea prin faptul că sunt membru al Consiliului de Administraţie al universităţii la forurile superioare ale universităţii.

Bărbuceanu: Însemnând Consiliul de Administraţie, prorectori…

(…)

Bărbuceanu: Da. Lucrarea se referă la o soluţie ieftină de consolidare antiseismică a fundaţiilor construcţiilor. Este vorba de o structură modulară care se poate face şi se realizează exact cum realizaţi… (neinteligibil) să zic. Este vorba de o construcţie modulară a fundaţiilor cu elemente care permit deplasarea relativă a unor module în raport cu altele şi cu restul construcţiei.

Judecător: Care este elementul de noutate prezentat?

Bărbuceanu: Elementul de noutate este structura modulară. Deci, până acuma toate fundaţiile sunt continue. Deci partea modulară. Deci se pot îmbina fundaţiile exact cum avem jocurile de popice. Chiar la târgul de la Geneva aşa am dus o machetă care se putea îmbina de către participanţii la târg. Elementul de noutate este şi partea de ieftină pentru că la Geneva întotdeauna se premiază cu aur lucrările ieftine, doamna preşedintă, în sensul că sunt lucrări populare… Nu ştiu cum să vă explic! Deci nu sunt lucrări de top ale unor laboratoare extraordinare. Sunt pur şi simplu lucrări populare care marchează prin segmentul ieftin care se adresează populaţiei…”.

Spectaculos, nu?

Deci omul e fizician, de aceea predă rezistenţa materialelor şi încă ceva asemănător!

Apoi, Bărbuceanu este în mod sigur Ant Man din moment ce… „am lucrat ÎN calculator”! Şi obişnuia să poarte discuţii cu Axinte despre „tehnicitatea clădirilor”, deşi un astfel de termen nu există şi, cu puţin timp în urmă, declara peste tot că Gigi Axinte este o ruşine pentru corpul profesoral de la UPIT!

Am mai reţinut că a contribuit material la toate invenţiile pe care le-a realizat împreună cu fizicianul, autentic de data asta, Șuțan Claudiu. Cu o mică corectură, totuşi. Șuțan are nenumărate invenţii brevetate. Bărbuceanu Mircea, potrivit propriului c.v., are doar una. Deci cum naiba o fi contribuit material la toate… una? Mister total!

Trecem uşor peste faza în care se lăuda cu traficul de influenţă făcut la conducerea UPIT (din moment ce am stabilit în urma corespondenţei cu universitatea că instituţia nu are nimic în comun cu invenţia respectivă, realizată şi brevetată în nume personal de cei 3!) şi ajungem la superba descriere a fundaţiilor modulare pe care o face lectorul Mircea Bărbuceanu: „Deci se pot îmbina fundaţiile exact cum avem jocurile de popice. Say what? Jocurile de popice se îmbină? De la câte sticle de bere se obţine efectul ăsta?

Să nu fim totuşi răutăcioşi, având în vedere că, după propriile lui afirmaţii, lect. Mircea Bărbuceanu se afla sub tratament de specialitate… Şi totuşi, ştie cineva, îl cunoaşte dl. Bărbuceanu pe Mihai Pleșu cumva? Aşa ar fi de înţeles…

În fiecare zi, tot mai mulţi viitori studenţi aleg să meargă la Bucureşti să înveţe, nu să meargă la UPIT, unde atmosfera pare desprinsă dintr-un basm cu dilii! În opinia noastră, e o alegere care se impune atâta vreme cât conducerea Universităţii din Piteşti alege să-l susţină pe Mircea Bărbuceanu împotriva oricărei evidenţe!

Vom reveni!

D.M.D.

P.S. Nu treceţi aşa uşor peste exprimarea fluidă a lect. univ. dr. Mircea Bărbuceanu. Omul e cel puţin Demostene…

Lasa un raspuns