„Aşchiuţă”, pe scenele de la „Davila” şi „Aşchiuţă”

0
602

La ediţia 2015 a Festivalului „Aşchiuţă”, pe scenele de la „Davila” şi „Aşchiuţă”
Încă o dată a triumfat POVESTEA

*Cristian SABĂU
COL oz finalÎntre 10 şi 13 septembrie, teatrul piteştean „Aşchiuţă” a organizat ediţia a V-a a Festivalului de Teatru pentru Copii. Programul, la care s-a muncit încă de la terminarea ediţiei a IV-a, a fost variat, atrăgător şi dens, înglobând câte două, trei sau chiar patru evenimente în fiecare zi.
Pornind în forţǎ chiar din prima zi (joi, 10 septembrie) cu „Parada personajelor de poveste” (pe traseul Teatrul „Aşchiuţă”-Teatrul „Al. Davila”), festivitatea de deschidere a festivalului, spectacolul „Albă ca Zăpada” al Teatrului „Ţăndărică” Bucureşti, apoi „Peter Pan” prezentat de Teatrul „Ciufulici” Ploieşti şi, pour la bonne bouche a primei zile, un concert – recital extraordinar – NICU ALIFANTIS, dar şi lansarea albumului „ȘOTRON” (CD şi carte de colorat), moment plastic-poetic-muzical încadrat în „Mişcarea de Existenţă prin Cultură”. Erau deja semne clare că ediţia 2015 a Festivalului „Aşchiuţă” are şi ţinută, şi consistenţă.
Vineri, 11 septembrie, au fost aplaudate de micii spectatori trupele Teatrului „Anton Pann” Rm. Vâlcea, care a prezentat „Aventurile unei micuţe vrăjitoare”, şi Teatrului „Gulliver” Galaţi, care a adus pe scenă spectacolul „Vasilache, Mărioara şi invitaţii”. Sâmbătă, 12 septembrie, Teatrul „Cărăbuş” din Brăila a prezentat „Ursul păcălit de vulpe”, iar Teatrul „Arlechino” Braşov „Ridichea uriaşă”, ultimele două dramatizări (frumos „muzicalizate”) după bine-cunoscute piese clasice ale literaturii pentru copii.COL alba adormita
Duminică, 13 septembrie, publicul de specialitate a avut parte de încă o versiune cu „Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici”, aceea a teatrului gazdă – Teatrul „Aşchiuţă” Piteşti. Apoi spectatorii au avut ocazia să călătorească pe aripi de ciclo-tornadă din Kansas pââână tocmai în Ţinutul Oz cu „Vrăjitorul din Oz” al lui Frank Baum – producţie a teatrului bucureştean „Excelsior”. Pentru ca aparţinătorii adulţi ai publicului foarte tânăr să nu se simtă neglijaţi, actriţa Olga Podaru i-a purtat prin cunoscute personaje (evident, feminine!) cehoviene (din „Trei surori”, „Unchiul Vania” sau „Pescăruşul”) cu probleme existenţiale greu de rezolvat pe-atunci (şi pe-acum) în „Cehoviană sau… lungul drum către… EU”. Adaptarea după A.P. Cehov i-a aparţinut Olgăi Podaru, ca şi regia şi grosul din interpretare (să zicem aşa, cam 95%). Epuizată fiind ordinea spectacolelor, cei mai buni dintre cei buni au fost şi răsplătiţi – poate nu chiar după merite, ci doar după posibilităţi – în cadrul festivităţii de premiere şi de închidere a festivalului. A fost frumos, dar patru zile trec (prea) repede…

COL alba armancaEvoluţii artistice – şi bune, şi premiate
Juriul format din Maria Mierluţ-Simion, Cristiana Gavrilǎ, Mihaela Dinu-Piţigoi şi Toma Hogea, adevăraţi cunoscători, specialişti recunoscuţi ai domeniului, provenind din mai multe teatre de profil şi având multă experienţă în teatrul pentru copii, a avut, cred, dificultăţi în a decela cele mai izbutite creaţii prezentate pe scena festivalului. Opţiunile membrilor juriului în privinţa celor mai izbutite creaţii au făcut ca premiile pentru interpretare să ajungă la Mariana Zaharia (pentru rolul maşterei din spectacolul „Albă ca Zăpada” de la Teatrul „Ţăndărică”), la Ion Bechet (pentru „omul de paie” – sperietoarea de ciori din spectacolul Teatrului „Excelsior” „Vrăjitorul din Oz”) şi la Alexandru Dobrescu de la teatrul braşovean „Arlechino” (pentru rolul din „Ridichea uriaşă”). Premiul pentru scenografie l-a primit Eugenia Tǎrǎsescu-Jianu de la teatrul ploieştean „Ciufulici” pentru spectacolul „Peter Pan”, iar premiul pentru regie l-a obţinut spectacolul „Albă ca Zăpada” adaptat după povestea Fraţilor Grimm şi regizat de Cristian Pepino pentru teatrul bucureştean „Ţăndărică”.
Cel mai bun spectacol al ediţiei 2015 a Festivalului „Aşchiuţă” a fost considerat spectacolul teatrului gazdă „Albă ca Zăpada”, o adaptare scenică de Cristina şi Florin Dumitru a cunoscutei poveşti a Fraţilor Grimm. Poate că, în orice manifestare artistică, orice juriu este puţin „atent” cu gazdele, încercând să recompenseze eforturile (absolut notabile) de a organiza manifestări de anvergură în vremuri de criză. Cum – din păcate – n-am reuşit să văd „Albă ca Zăpada” de la „Ţăndărică”, nu pot emite o părere bazată pe comparaţii, dar în mod cert acest spectacol cu „Albă ca Zăpada” este cel mai bun spectacol pe care l-am văzut vreodată montat la Teatrul „Aşchiuţă”. Nu numai că este foarte fluent, textul „de start” este filtrat, condensat şi adaptat la vorbirea curentă (ceea ce nu se prea face prin teatrele noastre), dar modul în care este realizat parteneriatul scenic al păpuşilor cu actorii („la vedere”) demonstrează că este vorba despre o etapă superioară în abordarea spectacolului pentru copii. Şi nu numai viziunea scenică a regizorului Gabriel Apostol (cu raporturile foarte fireşti între păpuşi şi actori) şi a scenografei Cristina Ciucu (decoruri şi costume cu adevărat „de poveste”) este de remarcat, ci şi faptul că publicul-ţintă reacţionează pozitiv la această noutate de pe scena pentru copii argeşeană… Este un câştig cert care pe viitor trebuieCOL alba baba păstrat şi amplificat.

În faţa publicului festivalului, directorul Florin Dumitru a răsplătit (din păcate, doar simbolic, cu câte un scurt laudatio şi o diplomă) fidelitatea faţă de instituţie a unor „colaboratori de cursă lungă” ai Teatrului „Aşchiuţă”: Nineta Manea (10 ani), Alina Diaconu (10 ani), Constantin Mareş (15 ani), Nina Preduşcǎ (20 de ani). Pentru ceea ce au realizat pentru teatrele pentru copii şi tineret, juriul le-a acordat diplome de excelenţă unor profesionişti (actori, regizori, manageri) ai domeniului: Mihaela Rus (Teatrul „Ciufulici” Ploieşti), Mihaela Gabriela Soloceanu (Teatrul „Arlechino” Braşov), Florin Dumitru (Teatrul „Aşchiuţă” Piteşti).

Câte ceva deCOL oz 1spre Dorothy
Îmi rezerv plăcerea de a reveni la spectacolul „Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici” de la „Aşchiuţă”, pe care intenţionez să-l mai văd şi mai ales să văd dacă se menţine la nivelul prezentat în festival şi delicateţea abordării artistice (pentru că – să spunem – délicatesse oblige…) a relaţiilor interpersonaje. Şi dacă am promis să mai văd (şi să mai scriu despre) „Albă ca Zăpada” piteşteană, vreau să-i acord câteva rânduri spectacolului de închidere a festivalului – acea dinamică, veselă, umoristică şi şăgalnică călătorie fără voie a micuţei Dorothy (fără de voie) din Kansasul american până în OZ, ţinutul Vrăjitorului cel Mare şi Teribil. Nu pentru a descrie prea cunoscutele păţanii sau întâlnirile admirabile cu „personaje” importante sau doar inedite (vrăjitoarele celor 4 puncte cardinale, două bune, două rele), neamul maimuţelor zburătoare sau al şoarecilor de câmp, fiecare cu „liderii” lor (expresia aparţine unei traduceri de-acum câţiva ani, oare ce-ar fi spus autorul?), ci pentru a sublinia capacitatea de atragere în poveste care se menţine aproape o oră şi jumătate, muzica antrenantă (Harold Arlen), costumele (Luana Drǎgoescu) şi coregrafia sprinţară (Maria Mitrache-Bokor şi Erika Bokor) concurând la generarea unei bune dispoziţii gCOL oz 2eneralizate şi contaminante.

Nu ştiu dacă Frank Baum şi-a propus să creeze un personaj de poveste care să rivalizeze cu Cenuşăreasa, cu Albă ca Zăpada, cu Crăiasa Zăpezii, dar a reuşit să exporte acest produs cultural de mare valoare sentimental-artistică (Hollywood-ul are şi el partea sa de „vină” cu acel film din 1939, regia Victor Fleming, cu Judy Garland – Dorothy) consolidând “cota de piaţă” a personajului Dorothy în câmpul poveştilor minunate şi nemuritoare. Dar poate că nu personajelor deja amintite (Cenuşăreasa, Crăiasa Zăpezii etc.) le face Dorothy concurenţă, ci lui Harap-Alb al lui Ion Creangă (şi al nostru), călătoria (iniţiatică) spre tărâmuri necunoscute şi pline de primejdii, la capătul căreia poate sta premiul, sclavia sau pieirea… Dar mai ales apropie acel team-building făcut “în marş” pe principiile lui Henry Ford. Mi se pare că Dorothy este corespondentul feminin şi romantic (şi mai tânăr cu vreun sfert de secol) într-o lume foarte pragmatică a harapului moldav redus la sclavie de Spânul cel rău… Şi chiar de n-o fi nimeni de această părere, eu o voi susţine în continuare. Aşa cum voi susţine că spectacolul de la „Excelsior” merită să fie văzut nu doar de copii, ci şi de adulţi.

Credeţi-mă, am văzut deCOL oz quintetstule spectacole bucureştene “pentru adulţi” care n-au ţinuta artistică a acestui spectacol “pentru copii”… Din aceste puţine rânduri cred că oricine îşi poate da seama că, dacă n-a fost la ediţia 2015 a Festivalului „Aşchiuţă”, a pierdut mult, pentru că n-a avut parte de poveşti frumoase, frumos spuse, frumos jucate, frumos dansate, frumos cântate, frumos, frumos, frumos…

Lasa un raspuns