Artă variată cu aritmetică (şi geografie) variabilă

0
150

Pentru că nu pot urmări întreaga evoluţie a vieţii curente pe care domeniul picturii o fixează, mulţi consideră noul vizual ca pe o anarhie, ca pe soluţia bruscă a discontinuităţii, pe când, dimpotrivă, pictura n-a fost niciodată atât de realistă şi de legată de epoca sa ca astăzi” – Fernand Leger

*Cristian SABĂU

Probabil că sunteţi mult mai obişnuiţi cu termenul de „avioane cu geometrie variabilă” (aparate de zbor care se pare că au fost imaginate în România acum aproximativ un secol), adică acele avioane (mai ales de vânătoare) care îşi modifică geometria aripilor în timpul zborului pentru a obţine un plus de viteză sau de forţă portantă, oferind o variantă de zbor ce permite rapiditate sporită şi efecte-surpriză. Cam la aceeaşi filozofie de creaţie recurge gruparea artistică „Grup4”, un grup de artişti plastici constituit în 2007, porniţi toţi dintr-o tulpină, a tapiseriei, şi cam din aceeaşi generaţie artistică (născuţi între 1943-1957 şi absolvenţi ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti între 1969-1989), care în toţi aceşti (aproape 12!) ani şi-a variat permanent oferta artistică prin invitarea la expoziţii comune alături de grup a altor câţiva (2, 3 sau 4) artişti. Până la constituirea acestui nucleu artistic, fiecare dintre membrii „Grupului4”, adică Traian Boicescu (tapiserie, pictură în ulei pe pânză), Gheorghe Gogescu (tapiserie, pictură în ulei pe pânză), Viorela Mihăescu (tapiserie, acuarelă, grafică computerizată) şi Vintilă Mihăescu (tapiserie, pictură în acrilic pe pânză), cu toţii membri ai UAP (Uniunea Artiştilor Plastici din România), avusese o consolidată prezenţă pe simezele multor importante galerii de artă din întreg spaţiul românesc (includ aici prezenţele în expoziţiile de la Chişinău), dar şi din străinătate (Spania, Italia, Franţa, Belgia, Olanda, Japonia).

Multiplu premiaţi atât pe plan naţional, cât şi internaţional, componenţii grupului se bucură de validarea unor critici de renume, iar lucrări ale membrilor grupului se află în muzee şi colecţii importante atât din România, cât şi din străinătate.

Şi dacă iniţial, în anii 2007-2008, expoziţiile grupului au fost (preponderent) de tapiserie, cvartetul artistic Grup4 expunând în Bucureşti, Sibiu, Mediaş, Galaţi, Râmnicu-Vâlcea, dar şi în Spania la Madrid şi Ciudad Real, în următoarele apariţii publice, începând din 2009, expoziţiile (de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Baia Mare) au cuprins şi lucrări de pictură şi grafică.

În ultimul deceniu, pentru o mai mare varietate de teme şi tehnici, cum menţionam, membrii Grupului4 au invitat la împreună-expuneri colegi de breaslă selecţionaţi pe criterii de afinităţi tematice şi tehnice, dar şi în funcţie de geografia artei plastice româneşti, adică şi de-ai locului expoziţiei.

Precedentele prezenţe ale grupării artistice Grup4 (atunci în varianta „4+4”)  în sala slătineană ARTIS se petrecuseră în 2012 şi 2014, aşa că era timpul pentru o nouă întâlnire cu publicul amator de artă plastică din capitala judeţului Olt. Ca atare, în perioada mai-iunie 2018 găsim grupul celor 4 artişti şi al prietenilor întru tapiserie şi arte decorative în expoziţia organizată de Muzeul Judeţean Olt la sala ARTIS.

Chiar dacă nu toţi cei 7 artişti au reuşit să onoreze cu prezenţa vernisajul (desigur, „din binecuvântate pricini”, cum zice tradiţia noastră), „cei 7” au făcut ceea ce era mai important: i-au oferit publicului lucrări artistice inedite, „capete de serie” în operele fiecăruia şi acoperind aproape tot ceea ce cuprind artele plastice la începutul mileniului III.

 

Cei 4, membrii GRUPULUI

Traian Boicescu este prezent în sala ARTIS prin acele făpturi care poate că or fi sepii uriaşe întâlnite în vreo groapă marină de căpitanul Nemo. Vreo sepie care-şi întinde tentaculele spre hubloul minunii tehnico-ştiinţifice Nautilus… sau poate că acele tentacule sunt ceva lanţuri de ADN văzute de vreun savant cu vreun microscop. E clar, ambiguitatea interpretativă care domină prezentul este doar încă o atragere a atenţiei asupra faptului că nu ştim mai nimic din universul (micro sau macro) care ne înconjoară şi care poate, fără să ştim, ne influenţează… Şi dacă interpretarea e ambiguă, ceva e cert: acele tentacule au viaţă şi forţă magnetică, intrigă, atrag…

Pictorul Gheorghe Gogescu coboară (de fapt descalecă e mai bine zis pentru că e un nou descălecat) în sala ARTIS venind dintr-o Romă imperială toată numai sânge şi purpură… Un roşu aprins se revarsă din tablouri, inundă sala şi ridică temperatura… Culoarea instaurează o adevărată dictatură, e liberă să facă ce vrea ea, subiectelor li se substituie cu mult rafinament, obiectele… Gheorghe Gogescu (GG pe pânze), curatorul permanent al grupului, consideră că grupul se află într-o „perioadă multilateral-dezvoltată” şi vede „fiecare expoziţie ca pe un spectacol”.

De aici provocarea expunerii de fiecare dată a unor lucrări noi, folosind tehnici noi, şi a atragerii de aliaţi strategic-estetici. Numai aşa se produce „autodepăşirea continuă ca grup şi individualităţi, ceea ce – recunoaşte GG – nu este foarte simplu, dar e o provocare”…

Vintilă Mihăescu este prezent în expoziţie cu un cvartet („Vară”, „Calul alb”, „Duet”, „Călăreţ”) de adevărat şi aprins dialog între un desen tare şi culoare duioasă, discretă. O pictură care evocă ceea ce făcea cu puţin timp în urmă (puţin, adică vreo 100 de ani, dar ce mai e suta în ziua de azi?) mecanicistul Fernand Leger, analistul care descompunea fiinţele şi obiectele pentru a le recompune după o gramatică (sau algebră?) proprie. Îmi pare că gingaşele membre ale fiinţelor lui Vintilă Mihăescu (mai ales ale delicatelor muziciene ce răsar dintre ogive) chiar aveau nevoie de ceva întăriri prin inele, manşoane şi şuruburi, poate că doar aşa vieţuirea în ziua de azi e ceva mai sigură.

Viorela Mihăescu este prezentă în expoziţie cu surprinzătoare şi aerisită grafică computerizată, plăcută vederii. O tehnică pe care, pe cât am înţeles, a folosit-o în premieră. O grafică care pe un iubitor al naturii l-ar duce cu gândul la tematica vaporoasă „fluturi şi flori”, cu inflorescenţe care depăşesc realizările naturii (ne sau ante-miciuriniste), iar un matematician ar fi sigur că reprezintă graficele unor foarte complicate funcţii matematice cu rezultate artistice. Din cooperarea programării cu pânza/hârtia (chiar de mari dimensiuni) rezultă frumuseţi şi fantezii (reproductibile).

 

Cei 3, invitaţii GRUPULUI

Jorge Mafu (în buletin, probabil, Gheorghe Maftei) se dovedeşte a fi un jongleur deopotrivă cu materialul statuilor şi al clopotelor, bronzul, dar şi cu marmura unor inefabile evocări alb-pietrificate. Atât marmoreenele „Ultimul ţărm” şi „Adam şi Eva”, cât şi impunătorul bronz „Liturgică” certifică travaliul de căutător al sacrului în tot ce e profan şi comun, căutări săvârşite indiferent de calea de urmat: a pietrei sau a metalului.

În epoca noastră, a fragilizării până la desfiinţare a graniţelor, Mihai Moldovanu, „un debutant la Slatina” după cum îl caracteriza directorul Laurenţiu Guţică, situat la limitele „specialităţilor” plastice, încearcă tehnici noi, le mixează diferit pe cele deja practicate. Mergând pe simbioza Sinteză&Abstractizare, Mihai Moldovanu împrumută metode şi combină tehnici diverse de tratare a lemnului, metalului, textilelor (firul de lână măiastru înfăşurat pe baghete de lemn sau metal creează figuri surprinzătoare şi inedite colaborări intime ale unor materiale foarte diferite). „Sper să vă placă acest gen”, spunea artistul în prezentarea ediţiei slătinene 2018 a Grupului, speranţă, consider eu, pe deplin împlinită.

Cât despre seria de Vitrificări purtând semnătura ceramistului şi sticlarului Constantin Ovidiu Ionescu, poţi pleca cu ideea că cineva i-a dat artistului ca temă realizarea unei structuri savant şi (surprinzător) compuse din secţiuni de sfere, cilindri şi conuri. Numai forme rotunde în cromatică interesant armonizată şi în îmbinări, aş putea spune (cu aplomb!), de-a dreptul sexy

***

Cred că prin cele spuse, dar mai ales prin cele expuse, grupul artiştilor şi-a dorit să prezinte lucrări noi care să surprindă, iar dacă e posibil chiar să epateze prin inventivitate tehnică şi sprinteneală ideatică. Şi ca să închei folosesc şugubăţ-înţeleptele vorbe ale lui Gheorghe Gogescu pe care-l citez (cu scrupuloasă exactitate!): „Mă bucur că ne-a ieşit şi de data asta!”. Aş putea spune „subscriu şi semnez!”. Mă bucur că „le-a ieşit şi de data asta”, sper să le iasă şi în continuare şi mă angajez că, dacă nu vor trage prea tare de geografia expoziţiilor, o să urmăresc (eeei, pe cât mă vor ţine puterile) şi ediţiile viitoare ale membrilor acestui interesant Grup4&friends. Dacă aş folosi un limbaj poliţienesc, aş spune că ar merita chiar să fie daţi în urmărire generală, iar rezultatele artistice ale membrilor grupului trebuie ţinute sub supraveghere atentă şi continuu monitorizate… Din câte am înţeles, următoarea haltă expoziţională a grupării artistice Grup4 va fi foarte curând la Râmnicu-Vâlcea. Aşadar, pe unde-i întâlniţi (atenţie, vă avertizez că locaţiile pot fi surprinzătoare!) nu-i scăpaţi din vedere! De ce? Pentru că merită!

Lasa un raspuns