Abuzuri, hărțuire, violență în școlile din România. De ce?

0
62

Organizaţia „Salvaţi Copiii România“ a publicat recent un raport prin care încearcă să tragă un semnal de alarmă. Tot mai multe abuzuri asupra copiilor au loc în şcoli sau în alte instituţii publice. Abuzurile, precum violenţa psihologică, hărţuirea sexuală sau exploatarea prin muncă, nu sunt un subiect tabu pentru Ministerul Educaţiei, care cunoaște bine situația din școli. Cifrele arată că doar în primul semestru din acest an şcolar s-au petrecut 6.934 de acte de violenţă în şcoli.

Deși fenomenul este vizibil și ia amploare, nu s-au luat încă măsuri de rezolvare a abuzurilor. „Deşi 75% din sesizările diverşilor profesionişti către instituţiile cu responsabilităţi în domeniul protecţiei copilului, au fost confirmate, la fel ca 58% din cele ale persoanelor fizice, 68% din cele ale copiilor şi 73% din autosesizările DGASPC, abuzul asupra copilului trece de multe ori nu atât neobservat, cât neraportat“, relevă studiul.

Preşedintele „Salvaţi Copiii România“, Gabriela Alexandrescu, subliniază efectele negative ale acestor abuzuri asupra psihicului copilului. Acesta trebuie să fie ajutat și încurajat să treacă peste situația neplăcută. Dacă este lăsat fără sprijin, el devine și mai vulnerabil: „Pe lângă faptul că acestui copil i s-a întâmplat ceva rău, că îi este frică, el rămâne singur, pe parcursul acestui proces în care adulţii responsabili trebuie să intervină şi să îl pună la adăpost. Traumei iniţiale, aşadar, i se adaugă acum trauma de a nu fi ajutat, de a nu fi salvat de cei mari, cei care ar trebui să îl protejeze. Tocmai de aceea am vrut să aflăm unde sunt verigile vulnerabile în sistemul de raportare a abuzului asupra copilului mic, pentru a putea interveni“.

Raportul dezvăluie o altă problemă a acestui fenomen. Aproximativ jumătate dintre profesioniştii care interacţionează cu copiii ce sunt victime ale violenţei (medici, cadre didactice sau persoane din conducerea unităţilor de învăţământ) nu au beneficiat de formare profesională în vederea identificării copiilor victime ale abuzului. Însă în acelaşi timp, mulţi dintre aşa-zişii profesionişti sunt şi abuzatori. „Şi profesorii apelează la violenţă. Mai nou la abuzul emoţional. Când îi spune zilnic unui copil că nu este bun la un anumit lucru, este mai mult decât probabil ca acestuia să îi scadă stima de sine, dar şi rezultatele şcolare“, explică psihologul Anca Boalcă.

Abuzurile în cifrele Poliţiei

Poliţia Română a identificat cele mai des întâlnite abuzuri asupra copilului și anume, actele sexuale cu minorii şi cerşetoria. Concret, în 2017 au fost raportate 1.825 de cazuri de acte sexuale cu minori, dintre acestea peste 1.100 având loc în mediul rural, iar 780 constituind cazuri de viol (111 în familie). De asemenea, au fost raportate 380 de situaţii în care copiii au fost folosiţi pentru cerşetorie, respectiv 242 de pornografie infantilă şi 156 de trafic cu minori.

Directorul general al Centrului de Resurse şi Asistenţă Educaţională din Bucureşti, Aura Stănculescu, dezvoltă un subiect delicat și anume, incapacitatea unor profesori de a înțelege elevul, de a empatiza cu el, de a-i fi un suport moral: „Un cadru didactic dacă nu simte când copilul din bancă are o problemă, o supărare, nu este de fapt un dascăl, ci doar o persoană care oferă nişte competenţe elevilor. Este nevoie de o formare a cadrelor didactice în acest sens pentru a-i face mai sensibili şi mai vigilenţi. La ora actuală, profesorii se confruntă cu dificultăţi în identificarea situaţiilor de violenţă, atât în spaţiul şcolar, cât şi în afara acestuia. Iar dacă vorbim de consilierii şcolari, aici situaţia este şi mai complicată. Legea în vigoare prevede că un consilier are în responsabilitatea sa 800 de copii. Însă în realitate sunt situaţii în care un consilier şcolar se ocupă de 2.500 de copii. Nu este posibil aşa ceva, uman vorbind, un om nu poate face faţă unui număr atât de mare de elevi. Or, consilierul şcolar este foarte important. El, alături de cadrele didactice, este cel mai în măsură în a identifica copiii abuzaţi, a lua legătura cu familiile acestora şi a sesiza autorităţile abilitate“.

De pe altă parte, în raport se subliniază că în şcoli au loc acte de violenţă şi din cauza lipsei serviciilor de pază şi a camerelor de filmat. „Noi avem sistem de pază şi gardieni. Dar au fost cazuri în urmă cu ani, când nu aveam pază şi aveam doar profesor de serviciu, când au intrat părinţi în curtea şcolii şi au considerat ei că trebuie să îi dea un şut în fund unui copil care îl împinsese pe al lor. Am sesizat poliţia, a venit, s-a făcut proces-verbal, s-au dat amenzi, dar s-a ajuns în instanţă pentru că s-a contestat amenda. A fost o întreagă nebunie“, afirmă un cadru didactic.

Violenţa în unităţile de învăţământ

Totodată, încă există cazuri de așa-zisa „educație” prin bătăi, când cei mici se întorc de la școală plini de vânătăi. Dovada stă şi într-o sentinţă dată la sfârşitul lunii trecute de o instanţă din Constanţa. Nu mai puţin de şase educatoare au fost condamnate pentru violenţele la care au supus mai mulţi copii: bătăi, îmbrânceli, tras de mâini şi de păr. Copiii erau scoşi afară în frig, obligaţi să doarmă în propria urină, iar după aceea educatoarele ştergeau imaginile de pe camerele de supraveghere. Ba mai mult, educatoarele au întrecut orice măsură atunci când au început să le dea vin copiilor de 3-4 ani, înainte de culcare, ca să adoarmă, iar când se trezeau primeau cafea. Totul a fost dezvălui prin inițiativa unui părinte care şi-a trimis la grădiniţă copilul cu un aparat de înregistrare ascuns într-o jucărie de pluş.

 Un alt scandal care a revoltat opinia publică este cel de anul trecut, în care într-o şcoală specială din Bucureşti, copii cu dizabilităţi erau bătuţi sistematic de profesori, legaţi cu funia, trântiţi la podea şi agresaţi emoţional. Sesizarea a venit chiar de la un profesor al școlii care avea mustrări de conștiință. Dovezile au ajuns la Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu dizabilităţi care a sesizat Parchetul şi a cerut Guvernului să intervină imediat şi să oprească abuzurile, în toate cele 176 de şcoli speciale din România.

Rămâne însă de văzut dacă se vor rezolva în mod prompt aceste cazuri și dacă numărul lor se va diminua. Să nu uităm că există numeroase astfel de situații încă nedescoperite și mulți copii maltratați fizic și psihic, care vor deveni adulți cu grave probleme de comportament. Societatea noastră rămâne în mâinile lor, ale copiilor pe care îi creștem.

Lasa un raspuns