A XVIII-a ediţie a Simpozionului Internaţional EXPERIMENTUL PITEŞTI

0
179

*Cristian SABĂU

Având în vedere că ne găsim în preajma ediţiei a XVIII-a a Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, se poate vorbi despre o tradiţie consolidată. Fie că s-a numit „Fenomenul Piteşti”, fie că este numit „Experimentul Piteşti”, simpozionul internaţional dedicat acelei perioade cenuşii a istoriei atrage an de an cercetători din spaţiul românesc (nu doar al teritoriului, ci şi al limbii) care descoperă şi comunică aspecte rămase necunoscute din fenomenul reprimării. Toţi cei care participă cu lucrări în cadrul simpozionului trebuie să recunoască meritele organizatorilor: Fundaţia Culturală MEMORIA – Filiala Argeş, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Muzeul Judeţean Argeş, Primăria Piteşti, Fundaţia Română pentru Democraţie Bucureşti, Institutul pentru Studiul Arhivelor Chişinău, Institutul şi Biblioteca Română Freiburg (Germania), Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria”, Universitatea Chişinău (Republica Moldova), Centrul de Cercetări Istorice Cernăuţi (Ucraina). Dar mai ales trebuie reţinute meritele pe care le are profesorul universitar dr. ing. Ilie Popa, principalul factor în organizarea simpozionului, căruia îi dăm cuvântul pentru o sumară prezentare a intenţiilor şi realizărilor simpozionului:

Reeducarea prin tortură sau înjosirea condiţiei umane

 

*Prof. univ. dr. ing. Ilie POPA

După 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor, sute de mii de militari sovietici au ocupat ţara, timp de 14 ani. La 6 martie 1945, Stalin, prin trimisul său special Vâşinski, a impus României un guvern comunist condus de Petru Groza, chiar dacă Partidul Comunist Român avea mai puţin de 1.000 de membri. Represiunea dictată de la Kremlin a început prin arestarea ofiţerilor din Armata Română care au luptat împotriva Uniunii Sovietice pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, provincii ocupate de Armata Roşie în anul 1940.

La 30.12.1947, comuniştii au forţat abdicarea Regelui Mihai, ultimul obstacol anticomunist.

Pentru bolşevizarea României s-au introdus cenzura şi sistemul sovietic de învăţământ, limba rusă obligatorie, scoaterea religiei şi reducerea drastică a limbilor de circulaţie internaţională. Mii de consilieri sovietici hotărau în principalele instituţii şi întreprinderi, aplicând întocmai cele 45 de directive ale documentului secret K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47 al NKVD.

Circa un milion de români care s-au opus paşnic bolşevizării României au fost arestaţi sau deportaţi, iar peste o sută de mii dintre ei au fost exterminaţi. Pe harta României au apărut peste 100 de închisori, lagăre de muncă şi mulţi români au beneficiat de domiciliu forţat.

În închisorile din România s-au aplicat cele mai barbare metode de tortură şi s-au comis cele mai oribile crime. Acestea au început pe 6 decembrie 1949 (Sf. Nicolae) la închisoarea din Piteşti, unde majoritatea covârşitoare a deţinuţilor politici erau studenţi şi elevi. Aşa-numita Reeducare prin tortură, cunoscută sub numele de Experimentul sau Fenomenul Piteşti (aplicat pentru prima dată de pedagogul sovietic Makarenko în Uniunea Sovietică pe deţinuţi de drept comun), a constat în recrutarea unor deţinuţi politici, ei înşişi în prealabil torturaţi, cărora li se promiteau eliberarea şi încadrarea cu grade în Securitatea Română în schimbul smulgerii de la ceilalţi deţinuţi politici a tuturor informaţiilor ce nu fuseseră declarate în anchete. Pentru aceasta, ei aplicau metode oribile de tortură non-stop, greu de imaginat (apreciate de marele scriitor rus Soljeniţân ca <<cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane>>), care adesea au condus la exterminarea fizică a multor deţinuţi. Toate acţiunile de tortură fizică şi psihică au fost iniţiate şi coordonate de generalul Alexandru Nicolski, adjunctul Securităţii Române şi spion sovietic. În acţiunea de respingere a comunismului – acest cancer care a afectat major, peste o jumătate de secol, fiinţa naţională a poporului român – rezistenţa personalităţilor din toate păturile sociale a constituit unul dintre cele mai grele tributuri plătite de poporul român împotriva bolşevizării ţării.

Prin dezbaterile care vor avea loc, simpozionul din acest an îşi propune să-i prezinte opiniei publice din ţară şi de peste hotare atât aspecte privind criminalul experiment de REEDUCARE PRIN TORTURĂ, ce s-a întâmplat cu supravieţuitorii şi familiile lor după acest experiment, cât şi aspecte privind MARII TORȚIONARI, ÎNCHISORI ȘI LAGĂRE DE MUNCĂ FORȚATĂ DIN PERIOADA DICTATURILOR COMUNISTE din România, din spaţiul sovietic şi din oricare alte părţi ale lumii… Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, afirma cu stupoare că Experimentul Piteşti a fost una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră. Şi pe bună dreptate, dacă ar fi să menţionăm câteva dintre cele mai utilizate practici şi metode de instruire a deţinuţilor din Penitenciarul Piteşti: obligarea celor închişi să consume materii fecale, batjocorirea religiei şi a credinţelor ortodoxe, botezul credincioşilor cu urină, violenţă fizică şi verbală în diferite forme care îi determina pe deţinuţi să se umilească reciproc, să se depersonalizeze şi să se alăture cadrelor didactice ale închisorii”.

***

Lucrările simpozionului se vor desfăşura la sfârşitul acestei săptămâni, de vineri, 28 septembrie, până duminică, 30 septembrie, în spaţiile oferite cu generozitate de Muzeul Judeţean Argeş, Primăria Piteşti (festivitatea de deschidere va avea loc în Sala Mare a Primăriei vineri, 28 septembrie, ora 10) şi Filarmonica Piteşti. Programul din acest an al simpozionului, situat sub semnul centenarului Marii Uniri (mai multe comunicări sunt centrate pe acest eveniment), cuprinde şi o vizită la închisoarea-memorial din Piteşti (un ritual anual de rememorare şi reculegere), dar şi o vizită la Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Invitaţi de onoare ai acestei ediţii a simpozionului sunt Excelenţa Sa Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii Moldova în România, formaţia de jazz TRESPASS TRIO şi actorul Gabriel Gheorghe într-un recital al poeziei carcerale. Aşadar, un program – încă o dată – dens şi atractiv care ar trebui să-l intereseze pe orice cetăţean al „lumii – încă – umane”.

Nu mă îndoiesc de faptul că pe parcursul lucrărilor simpozionului – ca la mai toate ediţiile – se vor naşte controverse, se vor aprinde spiritele, vor exista contestări ale unor afirmaţii sau puncte de vedere diferite asupra unor evenimente sau personalităţi. Fotografiile de la ediţia 2017 care însoţesc acest text vorbesc clar despre aceste dezbateri aprinse. Dar acesta este şi interesul ştiinţific al evenimentului, „eclerajul” din toate unghiurile posibile al trecutului şi al umbrelor sale. Aşadar, să le dorim succes organizatorilor, fie-le intenţiile împlinite!!

Lasa un raspuns