A XVIII-a ediţie a Simpozionului „EXPERIMENTUL PITEŞTI”

0
251

*Cristian SABĂU

Am argumente prin care să susţin că Simpozionul Internaţional „Experimentul Piteşti” (ajuns în acest 2018 la a XVIII-a ediţie, desfăşurată între 28-30 septembrie) este deja nu doar major, ci şi matur. Nu doar pentru că există deja în cadrul acestei manifestări ştiinţifice de nivel şi importanţă internaţională un tip de protocol şi o schemă organizatorică menite să eficientizeze desfăşurarea lucrărilor, ci şi pentru că toate ediţiile de până acum au filtrat lucrările prezentate, calitatea crescând de la an la an.

Şi dacă la început cantitatea de emoţie a fost determinantă, an de an analiza – pe cât posibil – a fost depărtată de fireasca implicare emoţională în prezentarea istoriilor personale ale unor personaje care au populat harta şi istoria reprimării şi care au devenit prin evocări protagonişti ai acelor ani cenuşii.

Aş putea adăuga că evoluţia de la amintiri/jurnale din universul carceral românesc sau din deportări siberiene la tentative de integrare în perspective istorice este evidentă în aceste 18 ediţii ale simpozionului. E adevărat că a fost necesar şi schimbul de generaţii pentru ca depărtarea de evenimente să permită o analiză lucidă, lipsită de emoţia participării directe la evenimente. Este în paralel de remarcat că de la maniheismul impresionist (şi impresionabil al) primelor ediţii s-a trecut – pas cu pas – la evaluarea cât mai obiectivă a acelor evenimente şi personaje în contextul istoric.

După cum am mai arătat cu prilejul prezentării altor ediţii, „Experimentul” (după unii, sau „Fenomenul”, după alţii) Piteşti – acel complex de metode şi tehnici care depersonalizează şi dezumanizează individul ca persoană conştientă purtătoare a unor valori morale – a pus Piteştiul pe harta istoriei torturii evoluate, rafinate, amestec de solicitare fizică extremă şi subtilităţi psihologice. Pentru ca acest fapt să nu treacă neobservat, an de an, prin grija şi eforturile (de toate felurile) profesorului universitar dr. Ilie Popa, preşedintele Fundaţiei Culturale MEMORIA, la Piteşti este organizat simpozionul care are ca scop aducerea în conştiinţa colectivă a acelor „orori rafinate” pentru ca ele să nu se mai repete…

An de an, lucrările propuse şi acceptate de comitetul ştiinţific (poate cam îngăduitor cu unele lucrări) au prezentat în general aspecte inedite (mă rog, au mai fost şi unele – să le spunem – „reluări şi aprofundări”) legate de tema detenţiei şi a torţionarilor care au urmărit exterminarea fizică sau mutilarea psihică a deţinuţilor politici trecuţi prin felurite tipuri de „reeducări”.

Pornind de la cerinţa de bază a organizatorilor, şi anume acceptarea în cadrul simpozionului a unor „lucrări originale care să prezinte şi aspecte privitoare la toate formele de opresiune din timpul dictaturilor comuniste”, au mai fost prezentate comunicări despre închisorile şi lagărele de muncă forţată folosite de autorităţile dictaturilor comuniste din – pe atunci – Republica Populară Română şi Uniunea Sovietică împotriva oponenţilor regimurilor comuniste, lărgind sfera fenomenului torturii ca tehnică de anihilare şi reconstrucţie a personalităţii.

Din declaraţiile organizatorului evenimentului, prof. dr. Ilie Popa, am înţeles că în acest an propunerile de lucrări au fost mult mai numeroase decât în alţi ani, fapt ce vine să confirme prestigiul dobândit şi să justifice atracţia pe care simpozionul organizat la Piteşti o are asupra cercetătorilor din acest domeniu dificil (sau imposibil) de epuizat.

Aflându-ne în anul Centenarului Marii Uniri, era firesc ca o parte importantă a lucrărilor să se înscrie în tema anului 1918, a faptelor şi evenimentelor preliminare unirii şi a personalităţilor care au contribuit la acea mare realizare istorică.

Lucrările selectate pentru această temă au fost prezentate în plen în prima parte a simpozionului şi au reuşit să atingă şirul de evenimente care au culminat cu Marea Adunare Populară de la Alba Iulia. Câţiva autori sunt de reţinut şi câteva titluri sunt edificatoare: Paula Romanescu – „Şi a fost 1 Decembrie la Alba”, Diana Vrabie – „Imaginea Iaşului în perioada Marii Uniri”, Raisa Radu – „Unirea Basarabiei cu România”, Radu Petrescu-Muscel – „Personalităţi controversate în realizarea Marii Uniri”, Ileana şi Viorel Tocan Grigore – „Transilvania şi Marea Unire de la 1918”.

Secţiunile devenite deja clasice – una dedicată exclusiv „Experimentului Piteşti” şi cealaltă având ca temă „Alte forme şi aspecte ale torturii în perioada dictaturilor comuniste” – au inclus peste 60 de lucrări selecţionate dintre cele trimise spre evaluare, publicare şi prezentare. Cele două secţiuni desfăşurându-se simultan, era imposibilă participarea la prezentarea tuturor lucrărilor prezentate, aşa că, fără doar şi poate, am pierdut câteva lucrări interesante, dar sper să recuperez pierderile prin lectura volumului „Comunicări prezentate la Simpozionul PERT 2018”, volum care an de an adună între coperţile sale lucrările prezentate în cadrul simpozionului.

Atât lucrările prezentate care au oferit o bună bază pentru discuţii, cât şi intervenţiile participanţilor au contribuit la focalizarea pe evenimente şi personaje interesante ale epocii (unele dintre acestea necunoscute publicului larg), contribuind astfel la o mai bună cunoaştere a unor epoci din istoria României.

Lucrările celor două secţiuni de comunicări, moderate de Ilie Popa, Paula Romanescu, Mircea Stănescu, Güner Akmolla, Diana Vrabie, Constantin Nedea, au fost completate de lansările unor volume foarte importante, dintre care amintim „Descriptio Basarabiae. Basarabia în 5 secole de cartografie” prezentată de Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii Moldova în România (şi valorificând fondul documentelor deţinute de fostul prim-ministru Adrian Năstase), Mircea Stănescu – „Documentele reeducării, volumul II” şi Diana Vrabie – „O sută de voci lirice. Cor în Iaşul centenar”, şi de concertul organizat la filarmonica piteşteană („Spiritul Piteştiului”, cu Trespass Trio) şi de actorul Gabriel Gheorghe. Ca în fiecare an, lucrările simpozionului au fost încheiate printr-o vizită de documentare la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

***

Din păcate – trebuie s-o spunem! – torturile n-au fost doar apanajul dictaturilor comuniste, au fost practicate cu mult succes în dictaturile din Africa de Sud, Argentina şi Chile (şi asta nu demult, demult, ci în anii ’70-’80, în celebrul plan CONDOR girat de CIA) şi recent – şi direct! – de către „cea mai mare democraţie a lumii libere”, SUA. Şi se pare că SUA a „practicat” tortura (rebotezată cu diverşi termeni corecţi politic, de exemplu „acţiuni speciale”) nu numai în Irak (la Abu-Ghraib) sau Guantanamo, ci şi în România şi Lituania. La sfârşitul lunii mai 2018 CEDO a stabilit că România a găzduit o instalaţie secretă de detenţie a CIA şi a permis transferul unor deţinuţi în locaţii în care urmau să fie supuşi unor tratamente contrare mai multor articole ale convenţiei europene pentru drepturile omului. Curtea a decis că România a găzduit o închisoare secretă CIA – cu numele de cod „Detention Site Black” – din septembrie 2003 până în noiembrie 2005, că Abd Al Rahim Husseyn Muhammad Al Nashiri, un saudit de origine yemenită (suspectat de implicare în sabotarea unui distrugător american şi a unui petrolier francez), a fost deţinut aici aproximativ 18 luni şi că autorităţile române au ştiut că CIA avea să-l supună unor tratamente contrare convenţiei. România a permis, de asemenea, mutarea acestuia în altă instalaţie de detenţie, fie în Afganistan („Detention Site Brown”), fie în Lituania („Detention Site Violet”), deşi se afla sub jurisdicţie românească şi era uşor de presupus la ce fel de acţiuni speciale urma să fie supus.

Aducerea în conştiinţa publică a unor reprobabile fapte din trecut şi condamnarea acestora nu trebuie să ne determine să privim indiferenţi torturile care sunt aplicate astăzi unor opozanţi care, până una-alta, sunt fiinţe umane şi ar trebui să se bucure de tratamente umane. Pentru că tortura comunistă sau corporatist-capitalistă are aceeaşi finalitate: distruge fiinţe umane, distruge OMENIA, sabotează UMANITATEA…

Lasa un raspuns